Am o intrebare care ma preocupa de mai multa vreme: "Sunt oamenii singuri si fara copii mai putin importanti decat ceilalti semeni ai lor?" Cu 3 ani in urma, fiind invitata la nunta unei colege de birou, am avut parte de o serie de remarci din partea unor nuntasi. M-am dus cu drag la nunta respectiva, evident singura. Mi-am gasit un grup de persoane simpatice cu care am conversat si timpul trecea f. repede. Muzica fiind f. buna am dansat toata noaptea, in grup sau de una singura. M-am simtit f.bine, eu chiar dansez f.bine, artistic, as putea spune. Cei din jurul meu au fost surpinsi de faptul ca nu sunt complexata ca sunt singura, ca totusi, am dansat, am conversat cu multa lume, iar la un moment dat m-am si plimbat prin Parcul Herastrau. Era un local din incinta parcului de care v-am vorbit. Si marea majoritate a femelilor (ele faceau constatarile referitor la persoana mea) se tot uitau la mine lung, la mine, cea singura si dezinvolta. Va marturisesc ca pe mine ma trezesc la viata petrecerile, muzica de buna calitate... La acea nunta, erau prezente persoane fel de fel, tinere, varstnice, singure sau nu, dar multe dintre ele nici nu s-au miscat de pe scaun. Chiar credeti ca statutul de persoana singura trebuie sa produca complexe?