Arhiva > Arhiva

Recunosterea singuratatii

<< < (4/22) > >>

capsuna:
Bineinteles ca nu draga X

admin:
X, ai adormit?

Singles X:
Ma retrasesem, revin asta seara.

admin:
Raskolnikov, nu stiu ce ai inteles tu din acest proiect, din tinta lui si din necesitatea functionarii unei extensii cum este forumul, ai fi putut sa-mi ceri niste lamuriri, care ti le-as fi dat cu toata placerea si disponibilitatea. Neintelegand ceva, nu poti cataloga si aprecia. Alternanta in adresabilitate, de la sensibilitate afisata pana la aprecieri dure, sunt dovada unei instabilitati emotionale, asa ca indiferent cat de mare este dorinta ta de afisa o siguranta si o introspectivitate matura, iti recomand dialogul cu persoane de sex opus. Ai si o pornire misogina, asa cum altii vad peste tot securisti sau comunisti. Nu, nu este nici pe departe un site de femei, daca ai fi citit ce am scris in site ai fi putut sa-ti dai seama usor. Imi cer scuze pentru tonul usor didactic, crede-ma ca este prietenesc si doar consultativ. Pe viitor, te rog, daca mai intervii, nu folosi trivialitati. Chiar este nepotrivit. Multumesc de povestioara, am citit-o, nu o primisem pe Email.

blkoldsun:
Stiti care e cea mai grea singuratate?
Atunci cand esti inconjurat de prieteni, de cunostinte si totusi te simti singur.
Cand iti doresti sa vorbesti cu cineva dar atunci cand o faci simti ca vorbesti "la pereti" pentru ca nu esti inteles.
Nu imi reneg prietenii: imi place sa ma distrez cu ei, sa imi traiesc clipa.
Uneori insa simt nevoia sa vorbesc cu cineva pe aceasi lungime de unda despre viata, poezie, dragoste,etc.
Discutii la nivel analitic, serios, sufleteste.De cate ori deschid astfel de subiecte cu prietenii mei doar eu sunt cel care vb serios pe cand ei se multumesc  sa faca glume, sa barfeasca, intr-un cuvant sa ironizeze astfel de subiecte.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă