Arhiva > Arhiva
Recunosterea singuratatii
admin:
Bine ai venit Blkoldsun! Realizez, la o prima analiza printre randuri,, sper sa nu ma insel prea mult in apreciere, un om sensibil, pana la un moment dat singuratic si usor intimidat de ce se intampla in jur. Acum, inconjurat de mai multa lume, dar care nu si-a vindecat in nici un fel starea de singuratate. Nu neaparat faptul ca ai in preajma prieteni sau apropiati rezolva iesirea din starea asta. Comunicarea este singura capabila sa aduca individul in situatia de a interrelationa,pentru ca doar asa apare si diponibilitatea la a socializa. Nu judeca si nu fi suparat pe cei care nu inteleg fenomenul singuratatii, efectiv nu au cum sa inteleaga ca exista asa ceva. Multi din ei cred ca este chiar o exagerare a ta...Comunitatea oamenilor singuri (nu a femeilor singure, Raskolnikov), tocmai aceasta doreste sa faca: sa adune intr-un loc mai ferit, pe toti aceia care se simt neintelesi si care resimt izolarea. Cu cine sa discuti mai bine despre singuratate, decat cu cineva singur? Revin pentru ca mi-ai deschis o tema buna de discutie.
admin:
Am promis ca revin Blkoldsun, o fac acum cand m-am eliberat de problemele zilnice...
Cunosc experienta incercarii zadarnice de a discuta intr-un cerc, subiecte pentru mine importante si necesar de a fi impartasite cu altii, pentru ei, total neinteresante...Constatarea ca lucruri deosebit de adanci, care te macina si apasa, sunt luate ca simple conversatii de ceilalti, iti impune o stare de izolare, insotita de disconfortul unei stridente sacaitoare a tot ce se intampla in jurul tau. Ai nevoia de liniste, de retragere cu tine, ferit de harmalaia care-ti irita simturile. Ai impresia ca tot ce se discuta in jur este inutil, banal si fara rost. Remarci si glume care in alta situatie ti s-ar parea firesti si nevinovate, acum le iei drept idiotenii jignitoare.
Nu esti deci singurul care ai asemenea stari, toti trecem, in anumite momente prin ele, pentru ca societatea nu este un imens cor dirijat sa urmareasca aceiasi partitura, sa cante acelasi lucru. Suntem diferiti, traim diferit, avem tabieturi diferite, ne manifestam diferit, deci nu te poti astepta la o consonanta.
Totul este sa nu ajungi sa devi introvertit, pentru ca atunci o mare parte din energia ta pozitiva s-ar consuma pentru echilibrarea ta, mintea, subconstientul tau se lupta sa te aduca la suprafata. Starile se estompeaza greu, un factor important fiind cei din jurul tau. Si ei, involuntar, chiar daca nu participa activ la starea ta, chiar daca nu inteleg ce ai, preiau o parte din raul tau, fiind afectati, inconstient de acesta.
Singuratatea se trateaza in grup, nu exista tehnici individuale de "vindecare". Doar grupul poate crea o ambianta energetica propice unei "terapii". Sper sa nu se speculeze si analizeze gresit ceea ce am scris, fiind considerat un propovaitor sau initiator de incantari colective...
capsuna:
X mai da si tu un semn de viata... nimic aici in casuta ta. Astept vesti de la tine.
Blkoldsun... ce nume complicat de pronuntat ti-ai ales. La fel si tu, ai dat cu subsemnatul si te-ai dat la fund.
Laurete:
Este greu sa recunosti ca esti singur. Dar si mai greu este cind vezi in jurul tau atitia oameni care nu sunt singuri. Eu am de 3 ani o pisicuta. Ea este prietena mea cea mai buna. Si sincera sa fiu , nu ma mai simt singura. ;D
admin:
Bine ai venit in Singles Camp Laurete! Sper ca aici sa gasesti un loc in care sa nu mai fi singura...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă