Silviu, este simplu: daca normalitatea ta nu rezonează cu normalitatea mea, ştii deja răspunsul...
nu, nu-l stiu, pentru ca nu mi-ai spus ce intelegi prin normalitate. un vecin alcoolic, care din 24 de ore 12 le shade sub masa, considera ca duhoarea si umorile bahice pe care le imprastie permanent sunt normale. cand am mers cu el in lift, mi-a zis pe un ton ofuscat ca prea miros a parfum. asta e! intelegem normalitatea diferit. si-apoi ce termen de comparatie avem cand discutam despre normalitate? vecinul meu sustine ca e normal in comparatie cu un amic de-al lui care nu iese de sub masa niciodata.
Nu vreau sa intru in polemică cu nimeni si cu atat mai putin cu tine, Silviu. Eu sunt un om al lui Dumnezeu, un om de mare credinţă, o persoana căreia îi place munca cinstită, sunt o persoană sinceră, demnă, respectuoasă, corectă, cu bun simţ, sufletistă, devotată familiei, altruistă, iubitoare de frumos, credincioasă omului iubit. Sunt o fire disciplinată şi ascultătoare. Îmi place adevărul. Sunt un om căruia îi place să fie de ajutor semenilor săi. Cel mai tare mă doare suferinţa oamenilor. Când fac un bine cuiva, mă simt extraordinar, mă simt puternică si fericită. Am uitat sa iti spun că nu beau alcool si nici nu fumez. Uneori mi se pare că încrederea mea în oameni este prea mare şi că sunt prea îngăduitoare cu ei. Nu pot niciodată sa îmi ascund sentimentele, nu pot să ascund nici bucuria, nici supărarea, nici iubirea, nici dezamăgirea... Silviu, probabil că sunt limitată în felul meu..., dar încă ştiu ce e bine şi ce e rău. Ştiu că binele face bine şi răul face rău. Simt asta în viaţa mea de zi cu zi.
