Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Bavaria, lacuri si munti 11 - 19 iulie 2020.
admin:
Strabatand celebra si romantica Padure Vieneza am ajuns la Mayerling, locul dramei care a zguiduit pe acea vreme intreaga Europa. In dimineata zilei de 30 ianuarie 1889, cei ce slujeau la castelul imperial de vanatoare din Mayerling, au descoperit in dormitorul mostenitorului tronului Austro-Ungariei, arhiducele Rudolf, corpul neinsufletit al acestuia si langa cel al amantei sale Maria von Vetsera. Doi tineri frumosi ce si-au sfarsit tragic povestea de dragoste si vietile lor.
Pe locul castelului de vanatoare Franz Joseph a construit o manastire, la care slujesc carmelinele. Pe locul dormitorului fiului sau se gaseste acum altarul bisericii manastirii. Nu este un loc pitoresc, nici foarte interesant, este mai degraba emotional. Asezarea romantica si povestea tragica a celor doi tineri iti dau o emotie, asta daca esti un sentimental.
De la Mayerling, ex-program am dat o fuga pana la Parcul Palatului Laxenburg, acolo unde pe o insulita se afla un castel minunat, dar culmea, putin cunoscut: Franzenburg. Acolo unde, imparatul Franz Josef si Sissi si-au petrecut luna de miere si unde li s-au nascut doi dintre copii: Gisela si Rudolf. Parcul este minunat si o plimbare pe vreme extraordinara pe care am prins-o noi este o adevarata bucurie. Am dat roata lacului, am trecut pe Podul Gotic, am zabovit pret de cateva minute la cascada, am pasit apoi pe insula fericirii imperiale. Grozav sentiment sa-sti porti pasii pe aceleasi locuri pe care au calcat cateva legende istorice. Trebuie sa va spun ca a fost unul dintre locurile preferate, Mariei Tereza, pentru care am personal tot respectul pentru modul in care a stiut sa treaca peste misoginism si sas-i impuna imensa personalitate. In urma ei au ramas o multime de lucruri exceptionale in educatie si cultura, a fost unul dintre oamenii care au schimbat ceva in lume.
V-am povestit din acea zi minunata despre Baden, Mayerling si Laxenburg. Si ziua nu se incheiase inca. Maine am sa va impartasesc amintirile din Grinzing si Valea Wachau.
admin:
Dupa Laxenburg am facut un popas la Grinzing. Intai sus la panorama Vienei, apoi in pitorescul sat. Unde intr-o traditionala heurige am luat si pranzul...
Primul lucru pe care l-am vazut sus, la panorama, erau trei prietene si un catel...Nu m-am abtinut sa nu fotografiez...
Grinzing:
admin:
Imi continui povestea ceiei de-a doua zile, de unde am ramas: Romantischerstrasse Oestereich. Superb, de cand am intrat pe 3, am avut bucuria sa dam de niste localitati pitoresti, cu casute colorate, strajuite de dealuri de unde veghea cate un castel. O minunata incursiune medievala, o calatorie de poveste care s-a oprit de doua ori. Prima oara la Krems an der Donau, pe malul Dunarii. De acolo incepe de fapt adevaratul drum romantic austriac.
Urmatoarea oprire a fost la Durnstein, o adevarata bijuterie ascunsa intre vii. Este una dintre cele mai frumoase localitati pe care le-am vazut pana acum. Pasind pe aleile acum destul de libere, am avut sentimentul intoarcerii in timp cu 200 de ani.
Iata cateva detalii despre zona aceasta fantastica, de care deja mi-e dor...
Valea Wachau
Wachau este una dintre cele mai frumoase și renumite regiuni din Austria. Vizitatorii din toată lumea vin aici să se bucure de peisajul pitoresc, patrimoniul cultural și vinurile fără egal care se produc pe acest domeniu.
Wachau este o zonă de 36 km lungime de-a-lungul Dunării, care cuprinde 13 localități. Specifice sunt podgoriile terasate si livezile de caisi. Pentru a intelege viata rurala a Austriei, acest loc este cel mai potrivit.
Drumul care le leaga este pe malul Dunarii, fiecare localitate avand cate un debarcader de unde te poţi urca pe un vaporas care face curse turistice, panoramice de-a lungul fluviului. Pe calea apei, se poate ajunge si la abatia Melk, din satul istoric Spitz fiind in jur de o ora.
Situat în inima magnificei Vale Wachau, pe malurile Dunării, fermecătorul oraș Dürnstein oferă o combinație unică de peisaje, arhitectura tradițională și locuri de interes istoric cum ar fi Castelul Kuenringer. Peisajul minunat, viile terasate, site-uri culturale și clima blanda fac din acest loc un adevarat paradis.
Poti alege aici umbra unui copac bătrân într-o grădină restaurant sau o taverna de vin, o heurige. Poti savura vinuri de clasă mondială de la viticultori locali si delicii culinare pline de savoare.
Dürnstein este un oraș cu 900 locuitori, vizitat insa de sute de mii de turisti anual. Este un punct de plecare pentru calatorii scurte în împrejurimi: mănăstiri, cetăți, castele, orașe vechi.
Castelul Dürnstein. Familia Kuenring a cumpărat terenul din jurul castelului de la Mănăstirea Tegernsee la sfârșitul secolul al XI-lea. Hadmar I de Kuenring, care a fondat, de asemenea, Abația Zwettl, a construit actualul castel la mijlocul secolului al XII-lea într-o locație strategică, cu vedere la valea fluviului Dunărea. Castelul este legat de orașul Dürnstein printr-un zid de apărare care se extinde din zidurile orașului.
Castelul este cunoscut ca fiind unul dintre locurile în care a fost închis regele Richard I al Angliei după ce a fost capturat în 1192 în apropiere de Viena de către ducele Leopold al V-lea al Austriei.
În anii 1428 și 1432 husiții au jefuit orașul și castelul Dürnstein. Aproape de sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani, trupele suedeze aflate sub comanda lui Lennart Torstensson au cucerit orașul Dürnstein în 1645. La plecarea lor, suedezii au distrus unele porțiuni ale fortificației medievale. Încă de prin 1622, castelul nu a mai fost locuit permanent, dar a fost încă considerat ca un posibil adăpost în Războiul Austro-Turc (1663-1664). În 1663, Conrad Balthasar de Starhemberg a cumpărat castelul, care este încă deținut de moștenitorii săi până în prezent. Începând din 1679, cu toate acestea, castelul nu a mai fost locuit și a fost abandonat.
Castelul Aggstein
În timp ce Castelul Dürnstein este în ruine, Castelul Aggstein a fost destul de bine restaurat. Castelul se află pe o stâncă îngustă pe malul drept al fluviului, la aproximativ 300 de metri deasupra râului, având o vedere panoramică superbă asupra întregii văi.
În interiorul castelului există o serie de locuri de vizitare în afară de diferitele ziduri în ruină și turnuri. Există un muzeu mic care are și o cameră pentru copii, taverna castelului care servește mâncare și băutură. Mai sunt de asemenea temnițe și o sală de cavaleri în castel. În noiembrie, castelul găzduiește un Festival cu tematica Evul Mediu și o piață de Crăciun.
Am vazut atat de multe si ziua inca nu s-a incheiat...Revin maine...cu sfarsitul celei de-a doua zi.
admin:
Am revenit pentru a va povesti despre cea de-a doua seara de excursie. Pe care am petrecut-o pe malul Dunarii, intr-un peisaj fantastic, unul de poveste.
Din Durnstein drumul nostru a strabatut o zona mirifica, cele 13 localitati de pe Valea Wachau sunt de un pitoresc care te face sa te opresti la fiecare pas sa admiri sa faci poze. Intre sate sunt podgorii, livezi de caisi si de ciresi. Dunarea curge molcom, ca un urias sarpe ce coboara din munti. E un loc pe care mi-l doresc pentru o vacanta, pentru ca sunt acolo atatea lucruri de vazut, este atata tihna si savoare.
Admirand cu capul rotit in toate directiile am ajuns la pensiunea in care urma sa innoptam. Se afla direct pe malul Dunarii, din balcoane poti admira asfintitul si rasaritul si vezi pana hat departe in susul si josul fluviului. O imagine idilica, ce imi va ramane mult timp imprimata in minte.
Este o locatie de cateva generatii, schimbata si adaptata la ceea ce se cere acum. Pe peretii restaurantului am descoperit o multime de fotografii de familie, cu cei care au inceput acolo. Asta imi creaza intotdeauna sentimentul unei initimitati, parca as fi un invitat, nu un simplu turist. Borcane uriase pline cu gem de caise erau chiar atunci in pregatire, iar in vitrina stateau cateva sticle de lichior de casa si acelasi fruct.
Am petrecut acolo o seara minunata, am savurat un vin de Burgenland in timp ce soarele se lasa incet-incet.
Dimineata n-am mai avut stare. M-am trezit foarte devreme, cu gandul de a savura rasaritul pe Dunare. Am avut parte de 2 ore superbe...
Gradina pensiunii era plina de un soi de sculpturi, figurine din lemn, tare haioase:
Si uite asa am intrat in celei de-a treia zi de calatorie...
admin:
Dupa un mic dejun cu savoare de gemuri si de povesti ale casei am parasit Dunarea indreptandu-ne spre Alpi. N-a trecut mult si siluetele lor gigantice au aparut in fata, adaugand peisajului verde, stropi de frumusete. Soseaua libera in prima parte, a inceput sa se aglomereze incet-incet, sa ca am simtit ca ne apropiem de orasele mari ale Austriei si Germaniei.
Nu a fost plictisitor, pentru ca ceea ce vedeam in jur era fantastic, iar acordurile muzicii ne invaluiau, creand o stare si o atmosfera de vacanta. Drumul asta il facusem pe vremuri de zeci de ori, asa ca revazand acum locurile, recunosteam fiecare pajiste, fiecare munte, fiecare sat. Cand am stiut ca se apropie Mondsee i-am facut atentie pe toti sa priveasca in stanga: o lacrima mare de smarald se prelinsese din Alpi si coborase intr-o vale a zanelor. Un loc uimitor de frumos, in care am poposit de multe ori. Mi-am dorit ca si cei cu care calatoream sa se bucure de asta, asa ca am facut dreapta, am iesit de pe autostrada si dupa putin timp am poposit pe malul lacului. Era o dimineata superba, apele lacului isi schimbau nuantele pornind de la azur pana la albastru marin si de la verde smarald pana la o umbra naturala cu sclipiri de argint.
O plimbare pe malul lacului, Aperol, cafele si cintronata pe terasa de langa apa. O ora de relaxare si placere...
Spre Alpi, am oprit din nou pe malul unui lac: Chiemsee (pentru a se pastra denumirea in germana, las adaugat see, desi asta inseamna lac si practic apare dublata indicatia). Exista un loc de parcare ce se face direct din autostrada si unde lumea face o pauza, hranind pasarile si dezmortindu-se intr-o scurta plimbare pe faleza. Asa am facut si noi, dar cu alt grup, am poposit chiar o noapte pe malul lacului, in statiunea Priem. Lacul are trei insule principale, Frauenchiemsee sau Fraueninsel care s-ar traduce ca Insula Femeilor si unde se află o mănăstire (Frauenwörth), apoi Herrenchiemsee sau Herreninsel, in traducere Insula Barbatilor si pe care este construit cel de-al treilea castel al Regelui Nebun şi Krautinsel - care este cea mai mica si nelocuită. Un ferry boat face legatura intre Prien si cele doua insule mai mari. Insula pe care se afla castelul lui Ludwig al II-lea este o adevarat incantare, la fel si parcul si interiorul palatului. Nu am avut insa vreme pentru a ajunge acolo, dar poate cine stie, data viitoare va fi in program...
Acestea sunt fotografiile luate la oprirea noastra:
Iar mai jos sunt cateva imagini descarcate de pe internet, cu Insula Barbatilor si castelul:
In program anuntasem Tegernsee, un alt lac minunat, unul dintre locurile favorite ale munchenezilor. Asa ca dupa inca o repriza de condus am ajuns pe malul Tegernsee, in localitatea cu acelasi nume. O plimbare pe promenada suspendata, un pranz de biergarten, o scurta vizita in orasel.
Tegernsee este unul dintre multele lacuri glaciare care pot fi vazute in zona Alpilor, are aproape 6 km lungime, cca 2 latime si o adancime medie de 40 metri. Nu este doar o simpla baltuta...In jurul si pe malul sau sunt cinci localitati, toate adevarate bijuterii arhitecturale. Pline de flori, cu casute colorate, magazine cu vitrinele incarcate de dirdler-uri, biergarten-uri, faleze panoramice si mici porturi. Lumea s-a asezat aici cu mult timp in urma, cei insa care au lasat primele si cele mai clare urme au fost celtii. Istoria mai recenta, de unde exista continuitate si repere are ca inceput secolul VI, cu cei din Casa Agilolfingilor. Atunci doi frati din aceasta familie nobiliara (Housigau) au construit o manastire, in care mai tarziu un nepot de-a lor a adus de la Roma moastele unui sfant, dand astfel importanta lacasului sfant.
Zona este foarte bogata in obiective turistice, sunt de asemenea o multime de trasee de drumetie, asa ca lumea vine aici nu doar pentru un week-end ci chiar pentru o vacanta intreaga. Este relaxant in mijlocul unei naturi superbe, in confort si cu serviciile exceptionale ale bavarezilor.
Noi am fost doar in trecere, dar tot am luat ceva din parfumul superb al acelor locuri...asa ca o sa revenim aici, poate cu mai mult timp.
Eram doar la jumatatea zilei, o zi a lacurilor cum am numit-o mai tarziu. Urma sa mai vedem inca 3 lacuri...Dar asta va povestesc maine...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă