Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Clisura Dunarii, spectacolul unic al naturii 3-6 septembrie 2020
admin:
Am scris astazi pe facebook si pe contul meu si pe Singles Camp, cateva lucruri...Unele se potrivesc aici, de aceea am ales sa le postez si pe forum...
"Suntem intr-o perioada in care ne redescoperim tara. Tin minte cand profesoara noastra de istorie ne povestea o data ca si cel mai dramatic lucru aduce cu el si lucruri bune. Asa s-a intamplat si cu nebunia asta cu virusul. Universul de calatorie s-a limitat in mare masura la tara noastra, asa ca volens-nolens o multime de romani au inceput s-o strabata din lung in lat. Poate cunoscand-o mai bine ajung sa o pretuiasca mai mult, sa inteleaga sa o protejeze si sa puna si ei un pic umarul, nu doar sa intinda mana.
Am calatorit si eu mult in tara in perioada asta, aproape in fiecare saptamana am iesit undeva sa vizitez, sa experimenteze. O mare parte din locuri le vazusem chiar de mai multe ori, dar m-am bucurat sa le revad si le-am vizitat ca si cand eram prima oara acolo: cu atentie si interes.
Acum o saptamana eram in Apuseni, bucurandu-ma impreuna cu un grup din clubul nostru de peisajele unice de acolo, de mancare simpla dar delicioasa, de ospitalitatea motilor.
Drumetii, muzica, dans nocturn sub luna, foc de tabara si povesti. Daca veni vorba de povesti, imi amintesc ca la un moment dat, in contextul intamplarilor, a ceea ce am vazut si trait in cei 10 ani de Singles Camp, printre descrieri de momente vesele petrecute in excursii, am adus vorba si de lucruri de care am fost surprins.
Uite vi le spun si voua. Se refera la actiuni care au trezit un neasteptat de scazut interes, desi as fi crezut ca asa ceva ar trebui sa intereseze in mod deosebit. Cei vechi din club poate isi aduc aminte de incercarea mea de a promova, de a arata niste lucruri chiar speciale.
Primul dintre acestea a fost "Nunta de la Sibiel". O refacere, o retraire a obiceiurilor de petit, de alai, de nunta in Marginimea Sibiului. Este ceva senzational, de care strainii s-au bucurat si au fost mai mult decat incantati sa vada si la care sa participe. Turistii devin si ei nuntasi, sunt imbracati in costume si prcatic participa la toata ceremonia. Sibielul a luat in 2007 un soi de Oscar in turism pentru acest obicei recreat, primind Golden Apple. Desi m-am asteptat atunci cand am lansat aceasta actiune si in club sa fie mai mult decat bine primita, rezultatul au fost doar cateva inscrieri. Prea putine pentru a putea tine...nunta.
Acum vreo 5 ani am lansat o actiune care era participativa la mestesugurile din Dragus. Exista acolo un centru in care am aranjat ca oamenii din grup sa poata invata, sa poata intelege arta populara. Era ceva inedit si credeam eu atunci, interesant. Gresisem insa...
Nu este vorba de dezamagirea unui organizator ca ceea ce a gandit a fi foarte atragator nu are ecou, ci de uimirea ca nu exista interes pentru cunoasterea reala, interactiva a unor obiceiuri si traditii. Eu ma dau in vant dupa asta, incerc oriunde m-as afla, dar mai ales in tara mea, sa cunosc cat mai multe despre istoria acelui loc. Ori ce posibilitate este mai buna pentru a intelege, pentru a patrunde adanc in cultura unui popor, decat sa fi implicat direct intr-o recreere de spatiu cultural si istoric?
E clar ca sunt un idealist, vad lucrurile din unghiul lor frumos si cum spunea cineva, "Gigi, tu scoti din cel mai ruinat catun, cea mai frumoasa poveste." Asa este, eu incerc sa gasesc esenta, spiritualitatea, caut emotia pe care o are fiecare loc prin care trec. Si de multe ori am impresia ca toti oamenii ar trebui sa fie la fel. Dar stiu, nu e asa. Fiecare om are o anumita masura a frumosului, are o apetenta mai mare sau mai mica pentru ceva. Nu ma pot astepta ca tuturor de exemplu sa le placa satul sasesc sau conacele brancovenesti. Nici sa gaseasca in ele acel ceva pe care eu reusesc sa-l scot la suprafata...
Sunt un om fericit, stiu sa ma bucur, gasesc in o multime de lucruri ceva care sa ma incante. Nu ma uit nici sub pat, nici dupa usa, nu caut unde este ascuns gunoiul, nu ma intreseaza ce mi se pune pe masa, nici ca e matasea broastei pe un lac, nici ca soarele este dupa nori, nici ca, nici ca...Nu vad lucrurile rele, decat stridenta, badarania si prostia. Astea da, le vad foarte bine si ma deranjeaza. Fug de ele cat pot de tare.
Acum o luna am calatorit pana la Clisura Dunarii. Am plecat dis de dimineata si am vizitat, am drumetit doua zile si la dus si la intors. N-am dormit in locatia in care mi-as fi dorit sa-mi petrec ziua de nastere (cea in care se afla acum grupul de Clisura Dunarii), ci in alta. Acolo nu mai erau locuri. In cealalta, unde am mai gasit o camera si am rezervat, am dat de o ceata de ascultatori de muzica din aia indoielnica, de nu stii ce este: populara, balcanica, tiganeasca...Si totusi am dormit, dimineata m-am bucurat de razele de soare si am pornit spre casa ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Am avut o zi superba, cu o multime de locuri grozave. Am ajuns acasa obosit de la atata condus si umblat pe jos, dar multumit, relaxat, vesel si cu amintiri frumoase.
Cat am stat in zona Clisurii am dat de cateva locuri absolut superbe, care m-au incantat de-a dreptul. De aceea se si afla in programul celor care se afla acum acolo. Locatia este direct pe malul Dunarii, am vazut pe Fb niste poze cu un apus superb si cu un rasarit cu totul si cu totul special. Vremea e grozava, programul plin, Diana LD ghida grupului este o persoana mai mult decat speciala. Si totusi, la vreo doua persoane pestele nu era tocmai bine facut, mancarea de ce nu e gata imediat, de ce nu stiu ce...Pai va spun eu de ce: pentru ca traim in Romania si nici unul dintre noi nu face lucrurile perfect si pana la capat. Toti avem hiba asta. Doar ca unii nu vor sa o recunoasca dar in schimb o striga atunci cand o vad la altii...
E atat de pacat sa fi inconjurat de atatea lucruri faine si tu sa fi mai preocupat de pestele din farfurie decat de ce e in jur...Imi pare atat de rau de oamenii astia care nu stiu sa se bucure...
Atat pentru dimineata asta, pentru ca intr-o jumatate de ora plec spre alta zona superba, pe care urmeaza sa o vizitam in club: Cozia.
Ridicati capul din farfurie oameni buni si uitati-va in jur!"
admin:
Imi continui un pic gandurile de duminica...E luni, e inceputul unei noi saptamani, suntem cu carnetelul de task-uri in fata, incepem sa ne asezam in ordine prioritatile. Eu vin dupa o zi petrecuta minunat, in doua locuri pe care o parte din voi le-ati vizitat cu SC recent: Calnic si Garbova. Sunt relaxat, destins, gata de o noua infruntare nu neaparat cu problemele de rutina, pentru ca acelea sunt previzibile si usor de rezolvat, ci cu cele neasteptate, date de situatie, de oameni...
V-ati intors si voi, am vazut cateva fotografii minunate, cu apusuri si rasarituri de soare, cu panorama Dunarii de pe Ciucaru Mare, cu Pestera Ponicova, de la Olari, de la Podul lui Dumnezeu etc. Programul si locurile sunt foarte faine, la fel locatia in care ati stat. Este intimizata, departe de nebunia de la Dubova si Eselnita, un loc in care te poti bucura de relaxare, in care se poate socializa in grup. Evident daca iti doresti asta, daca ai inteles la ce se refera actiunile noastre si evident daca esti o persoana in profilul cerut de club.
Scriu cuvintele astea nu pentru a speria pe cei noi, ci mai degraba pentru a-i linisti. Sa linistesc pe cei care inca nu ne cunosc, asigurandu-i ca aici vine lume faina, ca facem tot posibilul sa omogenizam grupurile, ca filtram accesul la actiuni, ca facem in asa fel incat sa asiguram atmosfera placuta de care e atata nevoie la socializare. Tinta actiunilor noastre este sa oferim un cadru de armonie, in care lumea sa se poata cunoaste, sa poata comunica, sa poata forma legaturi, amicitii sau chiar prietenii. Asta este tinta noastra, asta explicam in prezentarea fiecarei excursii. Ca suntem un club de socializare.
Dupa cate am inteles si perceput ati fost un grup in mare parte foarte fain, spun mare parte pentru ca si din afara s-a vazut cu usurinta ca 2-3 persoane nu sunt potrivite cu celalalte. Nu am voie sa critic atitudinea si comportamentul nici unei persoane din club, nu-mi pot extinde dreptul de organizator atragand atentia, facand observatii. Pot doar sa filtrez, sa nu le mai permit accesul la viitoarele actiuni celor care se fac ca nu inteleg anumite lucruri ce tin de conditii, de reguli, de felul de trebui sa te comporti intr-un grup. Daca vrei sa dai capul pe spate in restaurante si sa ai mereu comentarii, o poti face, e dreptul fiecaruia sa se comporte asa cum simte si cum doreste, cu conditia sa o faca atunci cand este singur, nu impreuna cu altii. Pentru ca nu faci altceva decat sa induci o stare neplacuta cu o astfel de atitudine. Eu personal de cate ori am fost in situatia privata (nu de ghid sau insotitor) de a sta la o masa la care cineva avea mereu de comentat, de demonstrat ceva, m-am ridicat si am plecat. Am preferat sa iau ceva de la colt, sau sa raman flamand decat sa ascult tot felul de lamentari.
Sunt persoane care nu se regasesc in tipul acesta de grup, de comunitate, nu se pot conecta la altii si considera detasarea ca o punte pentru a-si asigura intimitatea necesara. Ok si cu asta, fiecare om isi are limita lui de siguranta, de intimitate, de spatiu personal. Nu oricine poate armoniza. Mai ales daca vrei sa demostrezi sau sa areti ceva. Nici o vina deci ca ai nimerit aici si ai realizat ca nu ti-e locul potrivit. Doar ca trebuie sa intelegi si sa nu insisti sa mai repeti asta.
Inchei aici, am multe lucruri de facut in saptamana aceasta, am tinut insa sa o incep urand bine ati revenit celor din grup si succes oriunde ati merge si ce ati face in viata celor care nu se potrivesc aici. Se stie foarte bine cui ma adresez, nu cred ca mai este nevoie sa transmit Email-uri de comunicare celor care nu au profilul solicitat unei actiuni de socializare, ca nu mai fac parte din grup. Se recunosc singuri din gandurile mele...Oricum am vazut ca una dintre ele, Rozalia, nu mai avea cont nici pe forum, nici pe site, deci practic deja se detasase de grup, iar alta, Cristina M, avea doar in comunitate, nu si pe forum. Am radiat-o si de acolo, insa dupa ce a plecat newsletterul de astazi.
Pentru partea faina a grupului: astept sa vad si aici fotografii, impresii, ganduri. Sunt curios sa aflu cum vi s-au parut voua, cateva locuri care pe mine efectiv m-au fascinat. Si inca o data, bine ati revenit!
krondia:
Ce este frumos, trece repede… Nici nu stiu cand au trecut cele patru zile dar am atâtea amintiri frumoase cu locurile pe care le-am vizitat și oamenii deosebiți cu care ne-am întâlnit încât merită cu prisosință efortul de a ajunge pe Clisura Dunării.
Dar, să o iau cu începutul.
Prima oprire am făcut-o la Horezu, în fostul sat Olari. Ne-am îndepărtat de "cartierul chinezesc" cum este numită zona de la șoseaua principală unde se comercializează mai mult falsuri și ne-am indreptat spre atelierul domnului Mihai Bîscu, un meșter ceramist renumit în zonă, unul dintre puținii care duc mai departe această ocupație. Este cu atât mai mult de apreciat cu cât nu se limitează doar la a-și expune marfa spre vânzare, ci oferă și demonstrații la roată vizitatorilor care îi calcă pragul. Întrucât nu are cui să transmită mai departe secretele acestei îndeletniciri a început să meargă cu roata și prin școlile din întreaga țară, copiii fiind foarte receptivi.
Este grea această meserie și sunt doar câțiva cei care se ocupă singuri de toate etapele premergătoare realizării vaselor de ceramică: pregătirea lutului, modelarea vasului, arderea, decorarea etc.
Dacă aveți drum prin zonă, căutați-l, este dornic de oaspeți dar anunțați dinainte pentru că mai poate fi plecat.
Are si pagina de FB - Ceramica de Horezu - Mihai Biscu, trimite si prin curier.
Ne-a arătat și nouă cum se fac două vase, ne-a povestit despre ceramica tradițională, se vede că este foarte pasionat de ceea ce face și merită încurajat să meargă mai departe.
Ca o paranteză, am comparat acasă cănițele pe care le-am luat acum cu cele cumpărate acum câțiva ani de la o altă doamnă olar din Horezu. Forma, culorile, modelul, sunt identice, specifice zonei, spre deosebire de un vas pe care l-am primit în urmă cu puțin timp și care este foarte greu, în culori vii și smălțuit pe ambele părți, cum sunt doar vasele de import.
Recitiți ce scriam mai sus pentru a identifica ușor falsurile de ceramica autentică, tradițională.
Mai aveam puțin timp liber până la masa de prânz așa că am intrat și pe la mănăstirea Hurezi. Horezu este singura localitate din țară care deține două branduri UNESCO: ceramica și mănăstirea, cea mai de seamă ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu, o oază de verdeață și liniște.
Masa de prânz de la Doi Cocoși a decurs rapid, mâncarea a fost forate bună, foarte bine organizate doamnele de la restaurant, asta și pentru că aveam rezervare, aveau opțiunile noastre dinainte. Întotdeauna citesc recenziile de la obiectivele, restaurantele și hotelurile unde merg și fac o medie, astfel încât să am așteptările corecte. Apropo de asta, din păcate este evident faptul că în HORECA este tot mai puțin personal calificat și dacă noi, turiștii, nu suntem înțelegători, batem din picior că vrem mâncarea imediat deși restaurantul este plin, vor pleca și aceștia.
La Horezu am aflat că la Târgu Jiu începuse să plouă torențial dar, pe măsură ce ne apropiam de Coloana Infinitului, ploaia se domolea, ca să înceteze complet când am coborât din microbuz. Numai bine pentru că nu mai erau alți turiști.
Am vizitat apoi și Poarta Sărutului, Masa Tăcerii și Aleea Scaunelor împreună cu ghida locală, a fost timp și de o scurtă ședință foto pe malul Jiului.
Următoarea oprire surpriză a fost la Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele, un obiectiv care nu trebuie ratat dacă ajungeți în zonă.
Am luat apoi valea Cernei, un drum pitoresc până la Orșova unde am întâlnit Dunărea care ne-a condus până la satul de vacanță.
Valea Cernei
A urmat cina, o masă de pește pentru cei mai mulți. Mie mi-a plăcut foarte mult somnul (da, era somn...), nu sunt specialist dar pentru mine a fost perfect.
Am mai stat apoi la un pahar de vorbă, cu gândul la programul din zilele următoare.
krondia:
A doua zi de dimineață am revenit la Cazanele Dunării pentru croaziera cu șalupa pe Dunăre. Faină experiența, am avut o șalupă modernă, confortabilă, muzică, atmosferă de vacanță. Am fost inspirați să venim la prima oră, ulterior s-a aglomerat tare zona. Nu pot reda aici filmulețul pe care l-am făcut dar l-am transmis celor cu care am fost.
A urmat apoi drumul pitoresc spre Eibenthal, un sat liniștit de cehi, cu oameni cumsecade. ″Parcă suntem în străinătate", exclamase cineva din grup. Și chiar aceasta era senzatia. Mâncarea, servirea, atmosfera au fost excelente, fata de ce intalnesti mai jos, la Dubova. Portiile uriase, preparate cum numai in Boemia mai gasesti. Toate ″udate" cu bere ceheasca si alte bauturi traditionale. E de stat aici..
Cu greu ne-am ridicat de la masă dar nu am putut pleca fară o scurtă plimbare prin sat. Altfel simti pulsul locului la pas decat in masina. Mi-au placut mult casele colorate, zona, punctele de belvedere spre Dunăre de-a lungul drumului care urca in localitate. Un drum pe care noi l-am parcurs usor datorita lui Dan, un sofer experimentat.
upload pictures
Urmatoarea oprire a fost la Șvinița, un loc cunoscut pentru plantațiile de smochini. Degustarea produselor din smochine a avut loc chiar in livada, ocazie cu care am si cules cateva smochine. Foarte buna dulceata, țuica, lichiorul, tot ce am gustat.
Și de aici am plecat cu greu, sunt locuri in care ai tot sta...
Dupa-masa a fost timp pentru piscina, odihna, minunat pontonul de la Dunare din cadrul complexului unde am fost cazati.
Aici am vazut un apus superb si, cei mai matinali, un rasarit pe masura.
O delicioasă saramură de pește
krondia:
Sâmbăta dimineața, echipați de drumeție, am pornit din nou spre Dubova, unde ne-am întâlnit cu rangerul montan al Parcului Natural Porțile de Fier.
Sunt mai multe trasee pe Ciucarul Mare, acesta a fost cu siguranță spectaculos, mi-a plăcut foarte mult, în special partea superioară cu mai multe puncte de panoramă spre Dunăre. Traseul clasic, care pleacă de la primărie este foarte cunoscut și aglomerat și, am înțeles că și foarte murdar. Aici ne-am întâlnit doar cu două persoane, practic am avut tot muntele doar pentru noi.
Deosebită porțiunea de creastă, priveliștea de sus, din ″Cuibul Ciorilor″ îți taie răsuflarea.
Am revenit apoi la masina si am mai continuat un kilometru, pana la intrarea pe traseul spre Peștera Ponicova. Peșterea nu este amenajată, nu se poate vizita fără ghid, echipamentul de drumetie, lanterna sunt obligatorii. Spectaculoasă pestera, noi practic am traversat muntele pana la iesirea spre Dunăre, unde ajunsesem in prima zi cu barca. Am urcat si in galeriile superioare, impresionante formatiunile carstice de aici.
Au plăcut foarte mult cele două trasee, rangerul care ne-a însoțit cunoaște foarte bine locurile, are experiență cu grupurile, ne-am simtit bine impreuna. Adaug si aici cateva fotografii pe care mi le-a transmis, pe restul le-am trimis pe email.
La pensiune am facut o scurta pauza de pranz iar dupa-masa am plecat spre Coronini. Urma plimbarea cu barca spre Ostrov, insula cailor salbatici. Fusese o zi aglomerata din ce spunea rangerul si caii se retrasesera in inima insulei dar am vazut cativa de la distanta. Frumos loc, salbatic, eram doar noi pe insula, am facut o scurta plimbare timp in care am vazut si egretele. Am revenit la ponton exact cand soarele se pregatea sa apuna, un moment minunat, pe care cineva din grup si-l dorise foarte mult. Si am avut noroc. Si aici e de revenit dacă iti doresti liniste, natura.
Nu ne venea sa credem dar era ultima seara. Pentru a mai prelungi momentul plecarii am ramas putin mai tarziu, ceva muzica, ne-am si miscat putin.
A sosit insa si dimineata plecarii. Pe traseu spre Bucuresti am avut doua opriri: cetatea medievala a Severinului, proaspat restaurata si parcul Romanescu din Craiova.
Frumoasă partea aceasta a Clisurii cu Eibenthal, Șvinița, Ostrov, într-adevăr nu este agitatia si galagia din zona Dubova-Macronia unde se opresc mai toti turistii. Deosebiti si oamenii de aici, primitori, mai mare dragul să le calci pragul. Voi reveni oricand cu placere si cred ca nu sunt singura, am primit mesaje si telefoane in acest sens, poate apar cateva impresii si aici.
In cazul in care nu ati primit fotografiile, spuneti-mi sa le retrimit.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă