Arhiva > Arhiva
Religie vs ateism, "crede si nu cerceta" vs stiinta
krissunu:
...religia sa fie explicata la varsta de 18 ani ...TOTAL GRESIT
Adolescentii vor intreba mirati : " Cu ce se mananca ?!?!?!
Deja la aceasta varsta ,...au foarte multe pacate . Pacate de care sunt mandrii ca le-au savarsit. Poate ca unul chiar avand permis de conducere loveste un om ( dar tatal lui fiind mare barosan il scoate basma curata ). Un altul are tupeul sa i-a arma din dotare a tatalui sau ( politist fiind ) si sa-si impuste fratele de la o distanta de 3 metri . ....Si lista poate continua . Ei nu au remuscari pentru ceea ce fac . Deja la aceasta varsta este foarte tarziu .
Sa ai 18 ani si sa nu cunosti poruncile lui Dumnezeu .
Sa nu stii ca Dumnezeu are grija de tine .
Sa nu cunostii lucrarile lui Dumnezeu .
Sa nu stii ca Isus a murit pe cruce pentru tine .
Oricare ar fi religia ,... de la o varsta frageda ar trebuii sa ne conformam cu ea .
Ca este ortodox, catolic, adventist , mahomedan , ..etc. ....toti au un D-zeu al lor caruia i se inchina . Si acest lucru il fac de mici , invatati in primul rand de parinti si de cei din familie.
carmentoma:
Subscriu cu o expresie pe care a spus-o un om mare si care e esenta a tot ce scriem noi aici: Nihil Sine Deo! Daca e o varsta la care sa o invatam , ea cred ca este in copilaria mica, atunci cand se formeaza "cei sapte ani de acasa"! Si, pentru ca suntem inca in post, (chiar daca nu e de bon ton sa mai amintim si asta) cred ca insasi discutia pe care o purtam e un mare pacat, mai ales in Saptamana Mare! Scuze pentru bigotism!!
krissunu:
Foarte bine spus : Cei sapte ani de acasa !
Chiar daca suntem in postul pastelui , nu savarsim nici un pacat ca ne marturisim credinta . Cand vorbesti despre Dumnezeu ,vorbesti cu credinta si cu tarie . Sufletul nostru este CASA LUI ,EL locuieste in inimile noastre
carmentoma:
Nu recunoasterea credintei e un pacat, ci tocmai negarea ei! Imi pare rau sca nu reusesc sa ma fac inteleasa! Mai bine tac! Si din tacere poate intelege fiecare ce vrea!
iulielf:
Da, bine zis, "nerecunoasterea credintei". Dar, ce treaba are credinta cu religia? Eu nu prea vad legatura. Credinta e credinta, iar religia e religie. Eu, daca nu sunt religios, nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu. Intr-adevar, poate nu in Dumnezeul in care cred cam toti. Eu cred in insasi Creatorul, care vorbeste prin noi, chiar in interiorul nostru, nu scrie in vreo carte. Cartile sunt scrise tot de "OM", iar orice om poate fi influentat, in functie de viata lui, de evenimentele din viata lui, poate fi influentat sa falsifice, su shtirea lui sau chiar fara a-si da seama. Trebuie sa selectam cele adevarate dintr-o carte, nu sa o credem "orbeshte".
Aceasta este parerea mea. In schimb, referitor la ce spunea cineva mai inainte, oare de ce trebuie sa ni se bage "pe gat" religia de cand suntem copii ? Care e scopul, sau care e rostul ?
Sa-i facem sa se teama de necunoscut? Sa-i facem sa se teama asha, de cand sunt mici? Nu sunt de acord. Eu vreau ca fetitza mea sa nu se teama vreodata de ceva. Atunci va fi mai puternica. Omul care nu are teama, dar are respect pentru legile vietii, nu ale "domnului". Acele legi ale "domnului" sunt scrise intr-o carte. Sufletul si psihicul uman nu e o carte. E un foarte complicat mecanism.
Inseamna ca sunteti de acord cu spusele preotilor care, in momentul, de exemplu, al cununiilor religioase, mireselor li se ureaza sa fie ca Rashela. Macar stie cineva ce era, ce a facut si cine era Rashela?
Aceasta Rashela era o prostituata. Daca voi credeti ca, in momentul cand va cununati religios e bine si "fara pacat" sa faceti ce facea Rashela, pentru ca asha va spune preotul ca e bine, atunci nu prea mai am nimic de comentat.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă