Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre

Scotia. In tara castelelor. 11 - 19 iulie 2019

<< < (7/9) > >>

admin:
Ultima oprire a zilei a fost la Inverness. Nu pot sa va spun prea multe, pentru ca m-am limitat la un foarte scurt tur al zonei centrale, pornind de la Catedrala Saint Andrews pana la Castel, apoi pana la Primarie. Dupa amiaza acelei zile mi-am petrecut-o la spital, cu cea care suferise accidentul la coborarea de la Old Man Storr.

Inverness are doar doua strazi importante, ma refer acum la partea turistica si comerciala. Centrul este mic, iti trebuie doar 15 - 20 minute sa-l strabati in diagonala. Pe Church Street, se afla cea mai veche biserică a orașului, Old High Church dar și alte constructii din secolul XVI. Cealalta strada principala, perpendiculară pe Church Street este High Street care pe o parte are podul peste Ness iar pe cealalta se "dilueaza" tot intr-o pietonala Eastgate, ce incepe cam pe unde este Mark&Spencer pe o parte si Market Brae Steps vis a vis. Acolo este o zona cu cateva restaurante, am si indicat-o pentru cei care doreau sa serveasca masa. Acolo, sau cel mai bine la "Prime Steak and Seafood" primul local de pe partea cealalta a podului Ness Bridge.

Eu am mancat seara tarziu la un local tare fain, aflat la doi pasi de hotelul in care am stat, Holyday Inn Express. Se numeste Snow Goose si au o mancare delicioasa.

In fuga am facut cateva fotografii, am sa vi le arat mai jos. Vreau sa fac o precizare, pentru a nu crea vreo confuzie: la ce-i spun eu Castel, este acolo unde functioneaza Inverness Sheriff & Justice of the Peace Court. Nu e vorba de vechiul castel, acela se afla in ruina, dupa ce a fost distrus de jacobini, pentru a nu intra in mainile englezilor.


















































admin:
A doua zi dimineata am luat drumul de intoarcere. Am inceput sa coboram spre sud...Prima noastra oprire a fost la Castelul Reginei Marii Britanii, Balmoral. Va povesteam pe drum ca Scotia are in jur de 3000 de castele, multe dintre ele insa, din pacate, in ruina. Altele sunt muzee, altele hoteluri, altele insa sunt locuite si foarte bine intretinute. Unul dintre acestea este Castelul Balmoral o constructie cu un domeniu de mai bine 260 de kilometri patrati. Se afla in Aberdeenshire, in zona cunoscuta ca Royal Deeside. Proprietatea a fost un cadou al Printul Consort Albert pentru sotia sa, Regina Victoria si in prezent este folosita ca resedinta regala de vara. Incepand din 2 august, in fiecare an, familia regala si apropiatii acesteia sosesc sa-si petreaca vara aici. De aceea in perioada aceasta de sedere, care tine pana la jumatatea lunii octombrie, castelul nu poate fi vizitat.

De fiecare data cand calc gazonul impecabil din fata castelului, cand ii urmez aleile de pe malul raului, cand ii vizitez gradinile cu flori si legume, mi-o inchipui pe regina, imbracata tipic englezesc, cu sacou ecosez si cizme, facand acelasi lucru. In fond sunt oameni si ei, doar ca au avut sansa sa se nasca intr-o familie regala...Nu stiu de ce mi-o inchipui si pe sarmana Lady Diana, un personaj iesit din tiparul regal, pe care am admirat-o foarte mult.

Trecand prin fata casei de vanatoare, m-am uitat inauntru, nu stiu de ce, parca dintr-o curiozitate invaziva...Stiam de idila Reginei Victoria cu valetul ei principal, John Brown. Citisem de copilaria ei si de originea ei incerta.  Ducele de Kent era prea batran sa mai fie tata, asa ca
cel mai probabil Sir John Conroy diabolicul adminsitrator al domeniilor ducale, a carui legatura cu ducesa era evidenta, a fost cel care si-a transmis genele. Tatal ei a murit cand printesa avea o varsta foarte frageda si nimeni nu spera, in haosul ce cuprinsese, in acei ani, casa regala, ca Victoria va supravietui, la randul sau, prea mult. Copilaria ei a fost un cosmar, caci ducesa de Kent a tinut-o pe tanara intr-o veritabila inchisoare. Victoria era permanent supravegheata si chiar si ajunsa la 18 ani nu i se permitea sa coboare scarile macar fara sa aiba alaturi un valet sau pe guvernanta ei, baronesa Lehzen. Niciodata nu i s-a permis sa se joace singura si nici sa primeasca vizitatori. Ca o printesa din basme, ea traia inchisa intre zidurile castelului, de teama ca cineva ar putea sa o ucida.

Dupa moartea Printului Albert, Victoria s-a retras mult, iar in intimitate se spune ca ar fi fost atrasa de valetul sau. Iar ca intalnirile lor aveau loc in casa de vanatoare, acolo unde priveam eu inauntru, pe fereastra...









Intr-o serie de fotografii, luate in timpul plimbarii mele pe domeniul castelului, o sa va puteti face o idee despre ce este acolo...

































































admin:
In apropiere de Balmoral, am mai avut doua opriri. Prima dintre ele, sa ne stim...asigurati  ::) :) am facut-o la distileria regala de whiskey, Royal Lochnagar. Nu sa testam, nu sa vizitam, ci doar sa cumparam...Una dintre sticlele pe care le vedeti jos in imagini, asteapta acum cuminte, la rand, in barul meu...Intaietate a avut favoritul, Glenmorangie. Seara dupa ce imi termin treaba in gradina, un strop de elixir e pregatit sa-mi incante gustul...













Biserica Crathie Kirk este cunoscuta ca fiind locul in care se roaga familia regala atunci cand sta la Balmoral.  Desi micuta si modesta, a fost locul in care s-a desfasurat ce-a de-a doua casatorie a printesei Anne, fiica Reginei Elisabeth. Dupa ce a divortat de căpitanul Mark Phillips, se pare ca a prins gustul uniformei, asa ca si-a luat un comandant, pe Timothy Laurence. Micuta bisericuta, pe care am vizitat-o si noi, este de rit  presbiterian scoţian, o religie care permite sa ajungi in fata preotului si a doua oara. Tot aici s-a rugat familia regala, la anuntul vestii ca printesa Diana a murit in accident...

Am apreciat mult disponibilitatea custodelui bisericii, o doamna simpla dar cu cunostiinte foarte temeinice. Ne-a explicat o multime de lucruri, legate de situatia financiara a lacasului de cult, de ceremoniile care au loc, despre felul in care se aseaza lumea la slujba atunci cand este prezenta si regina. Cateva lucruri si despre istoria locului si de asemenea despre cateva obiecte de cult si decorative.










Strana in care sta regina este acoperita, nu pt a nu se pune praful, pentru ca asa ceva nu exista in Scotia, nici pentru a o proteja de vizitatori, ci dintr-un motiv foarte simplu. Acoperisul bisericii are o hiba si din cand in cand picura in interior...taman pe strana reginei... ??? :-[ :)

Inn jur de 17:00 am ajuns la hotel. Il stiam de acum 2 ani, de cand am stat la Salutation. Trecusem prin fata si mi-a placut mult cum este decorata si ingrijita gradina din fata si mi-a inspirat ca inauntru ar trebui sa gasesc atmosfera aceea pe care o iubesc eu mult. cea de vechi , rafinat si aristocratic, genul Grand Hotel, english hoteluri, asa cum este de exemplu Inglaterra din Sevilla. Mi-am spus atunci ca dac este sa ma intorc cu un grup in Scotia atunci cu siguranta am sa rezerv aici. Si m-am tinut de cuvant, asa ca iata-ne la Royal Garden Perth.

Regina Victoria a stat si ea aici, iar aerul este exact acela pe care l-am banuit...





Pentru unii hotelul poate sa fie considerat imbatranit, ponosit, lipsit de comoditate. Mie insa mi se pare fantastic. Si doar pentru ca am ocazia sa dorm intr-un loc istoric.



















Mi-a placut teribil mancarea, a fost cea mai buna pe care am servit-o vreodata in Scotia.

Am inceput cu Cullen Skink, o supa alba delicioasa ce contine peste afumat. Numele acestui fel de mancare provine de la Cullen, un mic oraș din nord-estul Scoției. Interesant este cum folosesc cartofii piure amestecati în supă, creând grosimea și aroma. Aici supa avea si haddok afumat car si somon. Exceptional!



La felul doi mi-am luat tot o mancare traditionala, Haggis. L-au adus intr-o prezentare grozava, asa cum se poarta de cativa ani incoace, in forma de turn. Ca garnitura era cartofi piure si dovlecel piure. Haggis este un soi de budincă, ceva apropiat cu caltabosul nostru, dar mai condimentat. Conține organe de oaie (inimă, ficat și plămâni), la care se adauga ceapa tocata, fulgi de ovăz, smântână, condimente și sare. Hmmm yammy yammy...



Si amplasamentul hotelului este exceptional. Chiar langa rau, in vecinatatea micutului centru si uriasului parc. In postarea urmatoare am sa va arat cateva imagini si de pe strazile din Perth si din parcul in care am facut o minunata plimbare inainte de cina...

admin:
Gazda noastra pentru o dupa-amiaza si o noapte a fost deci Perth. Un mic orasel, nu mai mare de 50.000 de locuitori, situat pe malul raului Tay.   Lumea ii spune acum The Fair City, asta dupa ce Walter Scott a publicat in 1828 Fair Maid of Perth (Frumoasa din Perth) de scriitorul scoțian Sir Walter Scott în 1828, Perth este cunoscut ca The Fair City.
Numele de Perth ii vine de la Pictish, care in traducere inseamna "dumbrava".

Un oras care ca multe altele din Scotia a avut in perioada de Revolutie industriala o vreme de puternica inflorire. La dezvoltarea manufacturilor si apoi a fabricilor de lenjerie, piele, inalbitori si whiskey, a ajutat mult fondarea Academiei Perth în 1760, iar mai tarziu in 1848 aparitia transportului feroviar,  Perth fiind excelent plasat pentru a deveni un important nod si centru.

Zona centrala este are o mica intindere, este linistita si te poti plimba in voie. Noi am ajuns la o ora la care totul era inchis, perfect pentru a-i admira arhitectura.

























































Ceea ce este interesant de vazut, pentru un iubitor de arta citadina, se afla intr-un perimetru patrat, cuprins intre raul Tay, Marshall Place (de unde incepe Parcul South Inch), Caledonian Road si Athol/Charlotte Street - care se termina la Podul South Bridge, de unde incepe celalalt parc, North Inch.



















North Inch este un parc intins, un loc in care citeam ca a fost locul unei batalii, a luptei dintre clanuri, dar si gazda unor intreceri sportive.

admin:
Dimineata, dupa micul dejul si dupa ultima privire aruncata de-a lungul raului Tay, am plecat spre Stirling sa vedem minunea de castel de acolo. Exista asa cum spuneam peste 3000 de castele in Scotia, cred insa ca acesta ar trebui sa fie dpdv turistic cel putin numarul 1 in top. Are toate ingredientele: minunata poveste a lui William Wallace, eroul interpretat de Mel Gibson in Braveheart, aici a copilărit Maria, Regina Scoției, aici s-au scris marile povești cu prinți și prințese adevărate, are o asezare spectaculoasa, pe o stanca vulcanica de unde se poate vedea o panorama 360, apoi arhitectura, decoratiunile si nu in ultimul rand prezentarea. Cei din grup au fost foarte incantati de ghidul care i-a purtat prin toate incaperile, pe toate zidurile si gradinile, povestindu-le, aratandu-le, explicand. Un ghid local bun este extrem de important pentru a intelege ceea ce vezi, asta daca esti interesat, curios, sa treci prin panza creata de imagine. Intotdeauna indemn lumea la atentie, la a urmari explicatiile, la a avea rabdare.

Am admirat si apreciat din nou grija si respectul pentru cei care le trec pragul. Chiar daca nu au putut oferi o masinuta electrica autonoma, ca cei de la Balmoral, mi-au oferit pentru accidenta din grup o masina cu sofer, care a plimbat-o prin curtile castelului. Asta inseamna cu adevarat educatie, asta inseamna o tara civilizata, asta ar trebui sa luam noi ca model, nu Italia, nu Spania...

Nu scriu aici despre istoria castelului, nici despre cei care au stat aici, am vrut doar sa va arat cat de impresionat sunt cand ajung in locuri de felul acesta unde usile se deschid la secunda, nu inainte sub presiunea puhoiului de turisti, nu dupa cateva secunde. La fix! Intr-un loc extrem de curat, de ordonat, de bine organizat. Gradinile sunt o adevarata desfatare, iar amenajarea unor sali este absolut grozava. Bucataria cel putin e de-a dreptul excelenta...

M-am nascut cu nevoia de ordine si curatenie, asa sunt si acum, sufar daca vad ceva pus aiurea, gunoi si dezordine. Cu siguranta asa o sa si mor, cu gandul ca poate nu am lasat totul foarte bine pus la punct...Unii ar numi asta defect, tipicareala, altii poate ar spune ca este pierdere de timp si de energie...Nu pot sa contrazic sau sa explic cuiva ce ma determina la felul acesta de a fi si nici nu incerc...Cred ca vine din gena mea germanica, din educatia saxona pe care am primit-o, din familie, din mediul in care am copilarit. Daca toti din jurul tau sunt oameni ordonati, nu ai cum sa fi altfel...

Cateva imagini cu Castelul Stirling, cu scuze ca sunt amestecate: din interior, de pe exterior, din gradini, din bucatarie, din fata etc...Va las pe voi sa le aranjati in puzzle... :)





































Mai continui, vreau sa va mai arat cateva fotografii din Stirling. Mi-a sosit insa nepotul si trebuie sa intrerup... :)



Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă

Du-te la versiunea completă