Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Natura nordului: Insulele Faroe 17 - 24 august 2019
admin:
As vrea insa, inainte de imagini sa va spun cateva lucruri, punctate, despre cum am perceput eu Faroe:
1. O natiune care tace si face. 50.000 de oameni, raspanditi in 130 de localitati, pe 16 insule, traind intr-un climat foarte aspru. O tara fara resurse, in care poti face doar pescuit si cresterea animalelor, dar in care s-au construit doua tunele submarine, o multime de altele prin munti, poduri intre insule, sosele astfaltate pana in ultimul catun. Care are cel putin cate o toaleta publica in orice sat, chiar daca acolo locuiesc doar 6 oameni. In care ai toate conditiile si confortul unei lumi civilizate: apa calda, curatenie, hartie etc.
2. O tara extrem de curata. Un loc in care nu vezi pe cineva sa arunce ceva pe jos, in care gasesti cosuri care se golesc la timp, peste tot. Gazon tuns, flori atat cat pot ele sa supravietuiasca in acel climat, pajisti intretinute exemplar. Mici ferme model de administrare, de igiena, de organizare. Nimic imprastiatm, nimic nelalocul lui.
3. Banci exista doar pentru a admira. Nu pentru a sporovai. Acolo nu exista "Poiana lui Iocan". Nici seminte, nici pufuleti. Ochii, mainile si mintea sunt ocupate de munca, cat e de munca, apoi pentru a se bucura de ce acele locuri minunate ofera.
4. Toata lumea face sport. O tara de oameni vigurosi si frumosi. Barbati inalti si solizi, femei cu aspect de vikinge, copii cu bucle blonde pe care ii vezi alergand pe pajisti sau jucand fotbal pe niste terenuri impecabile.
5. Nu ii intereseaza ce face vecinul. Poate nu va vine sa credeti, dar la doua case, intr-un catun de 20 de locuinte, vecinii nu stiau ca o casa ofera seara cafea si prajituri, ca e un fel de cafenea...Pe fiecare il intereseaza de ce face el si de obste in ansmablu, in care cu siguranta are un rol.
6. Toata lumea iti zambeste. Nu stiu daca doar noua turistilor, sau si intre ei sunt asa. Dar oriunde am fost, cu oricine am intrat in contact, ni s-a zambit, am fost indrumati, ajutati, in cea mai impecabila engleza. Care este a treia limba pe care o vorbesc acolo, dupa feroeza si daneza.
7. Au un respect fantastic pentru natura. Si te obliga si pe tine, venit din alta parte a lumii, unde poate nu esti invatat sa protejezi verdele, sa fi responsabil si atent. La capetele de traseu se afla portite pe care trebuie sa le deschizi si apoi sa le inchizi si un panou pe care scrie: "Respect". Este clar ce ai de facut: sa nu calci alaturi de poteca, sa nu arunci nimic pe drum, sa nu haituiesti oile si pasarile. Sa nu rupi flori. chiar daca te incanta...
8. Casele lor sunt modeste, dar atat de pitoresti, atat de curate, de intretinute incat nu te poti opri din fotografiat. Multe sunt vopsite in culori vii, cu ancadramente albe, cu mici gradinte cu cateva floricele si gazon impecabil. Cei mai bogati au si cate un copac, un articol de lux pe insule.
9. Pentru ca nu mai au paduri, au creat langa localitati mici petece, mici insule impadurite, in care exista o poteca, un paraias, niste bancute. Am strabatut, daca se poate spune asa, pentru ca nu au mai mult de 500 metri in diametru, doua astfel de padurici...Un miros imbatator de pin, de brad, de lemn curat...
10. Nu am inteles cum se intretin toate astea si paduricile, si toaletele si gradinile publice si multe altele, pentru ca nu am intalnit pe nimeni sa lucreze acolo. Dar cu siguranta prin voluntariat.
admin:
Nu stiu de cate ori in viata ati ajuns intr-un loc cu totul si cu totul nou, necunoscut, despre care s-au scris putine lucruri...Eu am avut sansa si bucuria sa traiesc de mai multe ori sentimentul acesta. Asa am "descoperit" Madeira, Azore, Islanda, Mekong, Mikumi...Si acum Faroe. Este fantastica nerabdarea aceea care te cuprinde, emotionandu-ti mintea si grabindu-ti inima...
Prima noapte petrecuta acolo a fost un vis de calatorie...Am parcurs imaginar plaiurile inverzite pe care le vazusem in fotografii, urcand si coborand dealuri, traversand cascade... M-am trezit obosit, cu senzatia unei calatorii deja facute...dar repede mi-am venit in fire...La micul dejun ardeam de nerabdare, nu-mi trebuia decat cafea si sa iesim la drum! Toti cred au avut dorinta asta...
Am traversat practic golfuletul in care ne aflam si am parcurs soseaua de pe malul celalalt...Nici n-am pornit bine ca ne-am oprit...Un card de gaste salbatice, pastea linistit, apoi mai incolo niste momai, mai incolo un torent si tot asa pana la Fossa, imensa cascada in 3 trepte. Sau "La iepurasul schiop" cum am rebotezat-o. Apoi am oprit intr-un mic satuc, apoi in altul si in altul...Practic asta s-a intamplat in cele 6 zile de haladuiala pe insule: ne trezeam dimineata la 8:00, ne preparam micul dejun si cafeaua, iar la 9:00 eram pe drum. Aveam traseele facute, doar le-am urmat, opriind ori de cate ori vedeam ceva frumos sau era rost de o drumetie. Am potecarit si am facut exercitii de urcat si coborat din microbuz de dimineata pana seara. Iar la cina poposeam la Rose, o etiopeanca ce se casatorise cu un feroez si-si deschise o cafenea-restaurant in micul sat in care stateam. Ca sa intelegeti ce inseamna acolo un sat, ganditi-va la 10-15 case. In care in timpul zilei nu vezi nici o miscare, pentru ca toata lumea este la munca...Doar seara vedeai luminile aprinse, semn ca cineva e inauntru.
La Rose am mancat cea mai buna friptura de miel pe care am savurat-o vreodata. Si credeti-ma ca sunt de la mama lui mielu' de langa Marginime. Apoi ca am fost de nenumarate ori in Scotia si Irlanda, alte locuri in care se gateste cu succes acest preparat...Nicaieri nu a fost ca la Rose. Delicios! Apoi am mancat monkfish, la fel, ceva sublim! Steak de vita neozeelandeza, o grozavie! Si cireasa de pe tort: mancare etipeana, orez cu carne condimentata, in sos. Sa-ti lingi degetele, nu alta.
Pranzuri nu am prea luat, pentru ca e greu sa gasesti ceva pe drum. Ganditi-va ca in Faroe nu sunt mai mult de 6-7 hoteluri si nu stiu daca in total sunt 15 restaurante! Cam ce sansa sa ai sa gasesti masa, sa fie deschis si sa fi servit repede? Ne-am multumit insa cu sandviciurile pe care ni le faceam decuseara, care erau delicioase in natura!
Nu am timp sa povestesc ce am vazut, cat am mers, ceea ce m-a impresionat. Pot sa va spun ca totul e frumos, ca nu a fost nici un loc sa zic, aici e mai putin frumos decat in alta parte...
Ma bucur ca am putut sa-mi ofer mie si celorlalti sansa de a vedea acele minunate locuri. Sunt convins ca va fi foarte greu pe viitor sa repet asa ceva, in primul rand datorita timpului, dar si masurilor anti-turism pe care le iau cei de acolo. Vor sa-si protejeze paradisul si bine fac. Asa ceva nu mai gasesti acum in lume. Oamenii aceia isi iubesc la nebunie tara, ii respecta valorile si se intorc intotdeauna acasa. Chiar daca viata aspra ii face sa paraseasca pentru o luna, un an sau 10 ani insulele, ei se intorc intotdeauna. Pentru ca asa ceva nu au unde sa intalneasca...E un loc unic!
Am sa postez fototografii la gramada, asa cum am spus, nu am timpul necesar sa scriu despre fiecare, asa cum fac de obicei. Vreau insa sa va arat ceva din minunatiile de acolo...
admin:
Continui cu imagini din aceasta excursie:
admin:
Si alte poze din Faroe...
admin:
Continui mai in galop, pentru ca mai sunt multe de aratat si mi-au mai ramas doar 3 zile pana la plecarea in Portugalia...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă