Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Vietnam - Cambodgia 30 ianuarie - 10 februarie 2019
admin:
Si am iesit in oras...
Mai intai pe faleza feeric luminata din fata hotelului,
apoi pe malul apei,
am traversat,
si ne-am oprit la un restaurant panoramic...Minunat se vedea de sus...
Dupa ceva asteptare si....mancare, din nou in strada:
spre zona centrala, acolo unde se amenajasera aranjamentele florale de Anul Nou.
Intr-un final ne-am intors la hotel. Directoarea era intr-o continua agitatie, pregatea masuta cu ofrande pentru ora 00.00. Atata a aranjat-o, de atatea ori a intrat si iesit, a adaugat, a mutat...
In fata hotelului era o mare de oameni care asteptau focurile de artificii. N-am vazut pe nimeni sa bea, n-am vazut pe nimeni agresiv, nimeni nu tipa, nu se agita. Plin de lume, bucurie mare, dar decenta.
Am ramas un pic in holul hotelului, savurand acele momente fantastice pe care le petreceam acolo, la atatea mii de kilometrii de casa. Heli, o fetita guresa si cu o engleza impecabila m-a inveselit mai mult...Cand am plecat spre camera, m-a condus pana la lift...Acolo i-am facut o fotografie s-o am ca amintire...
Nume
Cu o parte din grup, la o sampanie si un J&B, am privit minunatul foc de artificii. Petreceam a doua oara Revelionul:
admin:
Dimineata in restaurantul hotelului ne astepta un mic dejun bogat, asa ca am zabovit un pic mai mult,
dupa care am plecat pe faleza spre zona de imbarcare...
Un obicei pe care l-am vazut si in afata templelor: eliberarea de pasarele. Cica aduce noroc...
primire tare faina a echipajului, fiecare am primit cate o esarfa folosita de viet in viata de zi cu zi: poate sa fie si bandana, si fular, chiar si brau...
Am inceput sa alunecam usor pe apa, am trecut prin Cai Rai, acolo unde intr-o zi de lucru este o imensa piata plutitoare. Acum am gasit doar un vanzator care din barca ce ii servea ca si locuinta si loc de munca, ne-a curatat si ne-a oferit ananas atat atat de dulce...
Am continuat apoi pana la o ferma demonstrativa, unde in pridvorul casei erau pregatite pentru "mainile indeamanatice" tot ceea ce era necesar pentru a prepara rulouri cu orez. Iar langa la foc, se prajeau niste foi mari si subtiri, cu un gust exceptional. M-am bucurat sa vad o parte din fete interesate sa incerce si sa invete ceva din bucataria vietnameza...
admin:
De la ferma am luat-o pe "poteca" satului, curiosi sa vedem ce fac oamenii in prima zi de Anul Nou.
Ce ne-a impresionat a fost ospitalitatea extraordinara, bucuria de a vedea pe cineva ca le trece pragul. Ne-au oferit ce aveau ei pe mese: bere, porumb fiert, prajiturele, bomboane...
Eu, imbracat in tricou rosu, cu burtica impresionanta pentru un popor unde rar vezi oameni peste 70 kg, am fost imediat poreclit: Happy Buda. Si sa stiti ca nu a fost doar gluma, sau ceva de ras. La o casa mi s-a adus si asezat in brate un cocos, ziceau ei ca trebuie sa aiba succes deseara, cand urma sa lupte cu altul din vecini, apoi unii m-au batut pe burta, de la bunicul pana la nora, imi spuneau la fel, ca un astfel de..."Greucean" le aduce noroc. Au facut-o intr-un mod usor timid, cerandu-si de nu stiu cate ori permisiune, uitandu-se la mine daca fac vreo grimasa...asa ca nu a fost suparator de loc. Chiar m-a distrat ideea ca pot fi un aducator de noroc...
Ultima dintre familiile vizitate m-au retinut la ei la masa si pana nu am mancat (trebuie sa recunosc ca nu foarte incantat, dar acolo nu este frumos sa refuzi...) o bucata de un fel de salam cam ciudat, tot felul de prajiturele (asta mi-au placut) si pana n-am baut doua beri cu ei. Am ras, ne-am batut pe spate, ca mai mult nu ne intelegeam...Mi-a placut enorm ca am putut fi parte din bucuria lor de an nou...Ca am putut sa inteleg cum se comporta, ce fac, care sunt obiceiurile lor. Apropo de obiceiuri: de anul nou, politia inchide ochii 3 zile, astfel ca se pot organiza lupte de cocosi si juca - pe bani, carti. Pe mai multe terase am intalnit oameni jucand, iar in curti am intalnit de asemenea multe custi ce tineau cocosii pregatiti de lupta.
Si tot despre obiceiuri: in ziua ce precede Tet-ul, lumea merge incepand cu ora 21.00 la templu, apoi se intalnesc in centrul orasului acolo unde este aranjementul floral, sau de unde se lanseaza artificiile. Inainte de a pleca de acasa lasa ofrande la "casa spiritului familiei" si la "altarul celor care nu mai sunt", mici constructii din lemn, foarte frumos ornate asezate in fata locuintelor sau deasupra. Nu am vazut mese organizate festiv, n-am vazut pe nimeni sa bea pe strada, iar in localul in care am servit cina la fel lumea se rezuma la a manca. Nu era interzis consumul de alcool, am intrebat si eu, pentru ca se gasea si pe strada. Dar nu este in obiceiul lor sa bea.
Se plimba, povestesc, isi fac fotografii, se intalnesc cu prietenii sau vecinii. Apoi la 00.00 se uita la focul de artificii in urale si aplauze, dupa care pleaca spre casa. Am inteles ca nu continua cu mancare sau bautura, ci se rezerva pt a doua zi.
Prima zi de Anul Nou este rezervata parintilor. Se intalnesc cu parintii la masa, servesc pranzul, povestesc. A doua zi este rezervata rudeleor: unchi, veri, iar a treia zi se intalnesc cu prietenii. In ordine de fapt asta este ierarhia pentru ei: cei mai importanti sunt parintii si deopotriva cei care nu mai sunt (bunici sau strabunici), apoi rudele si doar in al treilea rand prietenii. Noi europenii ne petrecem Revelionul cu amicii, in marea majoritate a anilor...
La intoarcerea in ferma, am vizitat livada. Foarte-foarte interesant, imi pare rau ca nu au fost mai multi din grup sa vada. Arau acolo papaya, mango, lime, portocali, arbore de jack-fruit, cocotieri si de apa si de uscat si chiar un lan de orez.
admin:
De la ferma, ne-am intors pe apa pana in port, unde ne astepta autocarul. Pentru a ne duce sa vizitam o casa coloniala, exceptionala, pitoreasca, scena unei carti si a unui film: "Amantul". Casa se numeste Binh Thuy. Explicatiile ghidului din nou excelente, foarte interesante, incantatoare...Insa m-au pus pe ganduri ca inca nu am citit destul...Dar m-am bucurat sa descopar ca cineva din grup, Claudia stia totul despre cartea Margaretei Duras.
Ajuns acasa am cautat amanunte despre carte si iata ce am gasit pe wikipedia "Acțiunea romanului are loc prin anii 1930 în Indochina, care a fost o colonie franceză, azi statul Vietnam. Duras descrie istoria unei fetițe franceze de 15 ani, care a copilărit în Asia de Sud Est. Ea întâlnește pe un vapor de pe fluviul Mékong un bărbat de 27 de ani. Urmează un salt în timp fiind descris Parisul în timpul celui de al doilea război mondial. Reîntoarsă acasă, are relații sexuale pătimașe cu un chinez bogat, o relație lipsită insa de simțăminte profunde de dragoste. Fata este orfană din partea tatălui iar mama ei este descrisă ca nebună, care se pare că nu sesizează escapadele fetei cu chinezul. Fratele mai mare al ei, un tip răutăcios este adorat de mama lor. Singurul care este de partea fetei este fratele mai mic dar acesta moare timpuriu. Romanul a fost transpus sub același titlu pe ecran în anul 1992, sub regia lui Jean-Jaques Annaud, rolurile principale au fost jucate de Tony Leung Ka-Fai și Jane March."
Filmul scris avand la baza cartea este acesta: https://www.imdb.com/title/tt00101316/ Il puteti gasi pe online movies.
Am plecat apoi cu autocarul, vreo 4 ore, pana la Saigon. Nu mi s-a parut deloc plictisitor drumul, erau o multime de lucruri de vazut pe fereastra, au fost povestile ghidului care ne-au captivat si mai ascultat si o parte din audioghidurile care le pregatisem de acasa.
Asa fara sa ne dam seama am ajuns pe inserat la Ho Chi Minh, Saigon asa cum il cunoaste inca lumea. Trebuie sa spun ca intotdeauna m-a fermecat si numele si povestile tesute in jurul uriasei metropole, asa ca abia asteptam sa o vad. Si nu mi-a inselat deloc asteptarile: fara indoiala este cel mai frumos oras din Indochina.
La hotel,
nu am zabovit prea mult, ne astepta forfota orasului. Primul care ne-a iesit in cale a fost Mos Craciun. In varianta cu sandale...sa murim de ras nu alta...
Pe strazile Saigonului circula 1,5 milioane de scutere, ce ziceti?
Vroiam de fapt sa ajungem in Night Market, dar era prima zi de Anul Nou asa ca nu am gasit decat in strada cativa comercianti de fructe si cafea...Asa ca n-am ramas prea mult pe acolo. Dupa ce am gustat mai multe tipuri de fructe locale ne-am dus la Eleven, un local tare fainut, unde am mancat grozav de bine...
Dupa ce vasusem seara, dupa ce stiam despre Saigon, intuiam o a doua zi minunata....
admin:
Eram tare curios sa vad daca recunosc din fotografiile celebre cu Saigonul capitulat in fata Viet Cong-ului, terasele de la hotelurile Caravelle si Majestic de unde transmiteau jurnalistii, celebrul Hotel Continental, dar in special Ambasada Americii, acolo de unde s-a facut evacuarea...
Acolo am aflat de la ghid ca fotografia aceasta nu a fost facuta la Ambasada SUA ci la sediul CIA. Dar probabil asa s-a scris sau inteles prima oara si asa s-a dus totul mai departe. Cladirea aceea mai inalta pe care urca oamenii am vazut-o, descoperita doar datorita ghidului...Nu as fi gasit-o sa ma fi rotit pe acolo o saptamana intreaga...Se afla undeva dupa niste cladiri inalte si ele, iar pe fundal se vad cativa zgarie nori...
Terasa la fel, nu as fi recunoscut-o si identificat-o, la fel daca nu era ghidul. El mi-a aratat-o langa Primaria Veche. Chiar daca nu le gasisem eu, am fost bucuros sa vad doua locuri care faceau istorie atunci cand eu eram doar un pusti si ascultam la radio comunicatele despre razboiul din Vietnam.
La plecarea din Saigon mi-a fost foarte ciuda ca nu stam o zi in plus, ma tot certam singur, de ce nu am insistat la agentia colaboratoare sa petrecem inca o zi in Saigon...Deja imi faceam planuri pentru anul viitor sa ramanem mai mult...Am vazut Saigonul doar in viteza.... Adevarul insa este ca l-am savurat la maxim. Am simtit fascinat aerul acela exotic-colonial, rafinat si pitoresc, am descoperit un oras unic, a carui nume mi-a sunat intotdeauna atat de deosebit...Si in final mi-am spus ca e mai bine putin, a fost ca un parfum de acela tare de care te atingi si iti ramane imprimat in minte...Si traiesti cu senzatia ca il ai mereu in nari...Suna masculin orasul acesta, dar eu il memorez acum ca pe ceva feminin, rafinat, diafan, misterios...Am fotografiat o femeie care trecea pe langa noi...Cred ca este cel mai reprezentativa pentru ce este in mintea mea Saigonul...
Am vazut mai intai un templu chinezesc, extrem de interesant,
apoi Catedrala Notre Dame,
cunoscuta, din ilustrate si filme, Cladirea Postei
am inceput plimbarea,
apoi Hotelul Continental,
apoi Opera
si am asistat la un dans al dragonului.
Asa am ajuns in zona florala a Saigonului, in care puteai zabovi si admira aranjamentele ore intregi, fara sa te saturi. Era acolo zdroaba mare cu selfie-urile...
O masa excelenta la un local superb din centru...
Din Saigon am zburat in austerul Hanoi...Sudul cald, exotic si colonial a ramas in spate, ne indreptam spre cortina unei imense scene, pe care o cunoscusem atat de bine...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă