Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Vietnam - Cambodgia 30 ianuarie - 10 februarie 2019
admin:
Dupa un zbor de o ora si jumatate, am ajuns pe aeroportul din Hanoi. Acolo ne astepta ultimul dintre ghizii care ne-au insotit pe parcursul excursiei noastre. Un baiat de treaba, foarte atent si responsabil. Doar cu engleza lui era mai greu: trebuia sa ciulesc urechile tare bine pentru a pricepe tot ce spune...Dar dupa un timp m-am adaptat la engleza lui si mi-a fost ceva mai usor... :)
Drumul de la aeroport pana la hotel este destul de scurt... Am intrat intr-o zona de case care mi-au parut mai vechi si intradevar ghidul mi-a confirmat, eram in apropiere de "down town"...Pe drum, cu nasul lipit de geam cautam sa regasesc frenezia aceea din Saigon, Can Thao si Chau Doc. Sa vad luminile, copaceii de Anul Nou, decoratii...Dar nimic...Ma tot gandeam ca nu suntem destul de central, ca inca nu am ajuns in zona de decorare...Am remarcat diferenta uriasa dintre Sudul exuberant, plin de viata, efervescent si Nordul mai auster, mai echilibrat. Oamenii de aici n-au cunoscut dezvoltarea coloniala de la jumatatea secolului trecut, ei erau deja in comunism, asa ca toate s-au desfasurat dupa tiparul sovietic.
Am ajuns la hotel...Wow, ce schimbare! Pana acolo in holurile hotelurilor era o abundenta fantastica de decoratiuni...aici insa nu era nimic! Ca si cand nu era Anul Nou. Am urcat in camera, totul imi parea o intoarcere in timp, ma vedeam pe litoral in 1980. Acelasi gen de aranjament...Privelistea insa era superba, ma uitam de la etajul XI si priveam pana hat departe. Se vedeau cateva cladiri foarte inalte, semn ca era ceva emulatie economica si aici...
Mi-am luat din frigider o bere, cea locala, sa vad cum e...
Hmmm, nu se compara nici asta, nici pe departe cu Chang sau Saigon, preferatele mele. Am urcat apoi la restaurantu panoramic de la etajul 15, de unde privelistea era extraordinara, unde mai pui ca am mancat un muschi de vita nemaipomenit...
Era si o piscina acolo sus, dar era rece, pentru noi. Veneam de la peste 30 grade. Hanoi este la 1600 km de Sud, aproape de munti, acolo este alta clima. Seara abia erau 14-15 grade...Asa ca doar am admirat piscina...
admin:
Dimineata la micul dejun, obisnuit cu Sudul, unde atmosfera era placuta, relaxanta, m-am ingrozit vazand furnicarul chinezesc ce acaparase salonul de servire. Cinstit sa fiu stiu doar inca un popor la fel de murdar, de galagios, de nesimtit ca cel chinez cand este vorba de mancare...Nu e greu de ghicit celalalt, cu totii ne-am lovit de "cei... alesi" pe undeva si a fost simplu de vazut cat de urat si needucat se comporta...
M-am resemnat, mi-am lasat telefonul si sapca la o masa si am plecat spre bufet sa-mi iau cafeaua si fructele de dimineata...Asta este ritualul meu...Dimineata sa savurez o cafea, btw, nu ma intereseaza cat e de tare, ce gust are, ce aroma: cafea sa fie! Privesc de multe ori mirat la cate cineva care dimineata in loc sa se bucure de viata, de lumina, de ziua care urmeaza, mormaie in barba sau difuzant, critici la cafeaua care o bea...Apai iertata-mi fie vorba, dar pe vremea lui nea Ceasca, beam surogate cu cate 10% cafea in ele si ziceam "wow ce bun!"...Ne bucuram de fiecare inghititura si nu mai ziceam nimic...Cand puneam mana pe cate o jumatate de kilogram de cafea, era sarbatoare mare, tineam de ea cat mai mult...Ne-o dramuiam sa ne ajunga pana la urmatoarea...achizitie. Si atunci nimeni nu mai avea nimic de comentat. Acum avem toti nevoie de calitate, de nu stiu ce tarie, de ce aroma...Si vai, nu putem bea cafeaua, atata e de rea...Zau? Chiar asa? Cine este cu cafeaua asa ca mine, n-are mofturi, are nevoie doar de cofeina pentru a-si echilibra si satisface nevoia...Cine are alte rasfaturi si le poate satisface, dar e clar nu in vacante la micul dejun la hotel, pentru ca acolo, stiu toti care calatoresc ca se serveste doar light americano sau instant. Foarte rar altceva si atunci de unde asteptarile de cafea extraordinara? Pentru gusturi ales va pot indica Blue Mountain din Jamaica (este exceptionala, echilibrata ca aroma, gust si tarie), cafea columbiana (am baut-o in amestec cu un soi de semnte de pepene si mi-a placut grozav)si chiar si cubaneza (la noi nu am vazut, iar acolo stiu un singur loc, intr-o cafenea aproape de portul din Havana. Cea vietnameza, chiar daca este al doilea mare producator dupa Brazilia, nu mi-a demonstrat a fi ceva de inalta calitate, sau poate nu am vazut eu tot...Cea braziliana, am incercat-o in cateva randuri, dar este una larga de masa, cel putin la ce am avut eu acces. Ce stiu de la un mare comerciant de cafea, este ca in Europa ajung din 17 clase de cafea doar ultimele 3. Deci chiar si cafeaua mai buna pe care o gasim in magazin, in America de Sud este srot...
Hai ca am plecat destul de departe de povestea zilei in care urma sa ajungem in superbul Ha Long Bay. Ce mai pot spune despre acea dimineata este ca atunci cand am ajuns la masa, asta era plina de chinezi...Imi dadusera deoparte sapca si telefonul, ocupasera masa si isi cioflaiau mancarea, pe care mai repede le-as fi asezat-o in troci decat in boluri...
Ospatarul mi-a vazut reactia si m-a invitat intr-un salon separat...Wow, ce usurare! La masa rotunda rapid s-au strans si altii din grup, asa ca am putut manca si socializa in liniste...Asta mi-a adus aminte de un hotel la care am fost de multe ori la Innsbruck si care are doua sali de mic dejun: una pentru indieni si asiatici si una pentru europeni. Odata un indian cu familia sa a vrut sa intre in salonasul linistit...dar ospatarul nu l-a lasat, i-a explicat ca grupurile sunt in alta parte. Asta era de fapt siretlicul hotelului, pentru ca nu puteau face discriminare pe fata: cum stiau ca asiaticii si indienii veneau in grupuri, au gasit portita asta, de a-i dirija separat. Iar pe salonul de mic dejun pt europeni au scris: Business Breakfast. Doar ca indianul acela venise independent, a explicat ca nu face parte din nici un grup. Ospatarul este clar ca se mai intalnise cu astfel de situatii si i-a spus: "toate mesele sunt ocupate/camere, entru persoane care urmeaza sa coboare si sa-si ia micul dejun in graba pt ca sunt persoane de afaceri. Daca doriti puteti lua micul dejun pe terasa wintergarden si i-a aratat-o...Dar indianul al naibii, nu si nu. Ca el acolo vrea. Asa ca a venit seful de restaurant, care i-a spus foarte apasat si clar: "daca doriti sa luati micul dejun in hotelul nostru, trebuie s-o faceti in locul pe care vi-l indicam, nu unde alegeti d-voastra. Daca nu va convine, nu aveti decat sa va intoarceti camera. Imi cer scuze, eu am alte lucruri de facut, decat de explicat ceva atat de clar si firesc". Sotia indianului l-a luat de mana si s-a indreptat spre terasa...Nu au mai iesit de acolo cat am ramas la mic dejun...Probabil isi inecau furia pe nationalismul austriac.
Departe de mine ideea de rasism, de exclusivism, dar am pretentia sa mananc intr-un spatiu comod, fara sa simt mirosuri de tranpiratie in jur, fara sa aud cioflaituri, vorbit tare si cu gura plina. Sunt educat in Europa si am nevoie de un loc in care sa ma pot bucura de masa, in conditiile de civilizatie in care am crescut...Daca nu pot manca asa, renunt la mancare, o spun cat se poate de serios. Prefer sa mananc un baton si sa beau o cafea cu care unt pregatit intotdeauna in camera.
M-am gandit un pic cu teama cand m-am gandit la cele 4 ore de drum, pana in portul de imbarcare pentru Golful Ha Long, dar pana la urma s-a dovedit a fi mult mai scurt si chiar placut. Am avut doua opriri, intr-o parcare unde era i un imens magazin si inainte de ajunge, pentru ca aveam inca timp, am facut o pauza foarte interesanta la o ferma si magazin de perle. Acolo am vazut prima oara cum se obtin perlele de cultura, cum se implateaza in scoica, cum se stimuleaza depunerea pe bila alba a stratelor, de ce culorile sunt diferite, perle albe, galbene si negre...Mi-a placut mult mie, ce sa mai zic de fete! Am vazut si cateva pachetele frumos facute cu care s-a iesit din magazin...
admin:
Vazusem o multime de fotografii, de filmulete si imi inchipuiam cum va fi acolo, intre cele 2500 de insulite din Ha Long Bay. Stiam ca acolo s-a filmat Avatar, Kong, alte multe pelicule mai mult sau mai putin celebre...Asa ca ma asteptam la cea mai frumoasa zi de excursie...
Si a fost intradevar exceptionala. In primul rand pentru ca am primit de la agentie un upgrade la 5*, apoi ca pe vasul cu care am facut croaziera nu se aflau in afara de noi mai mult de 15 alte persoane, pe care nu le-am simtit de loc...Ei pe noi cu siguranta...
Este un adevarat dar pe care il poti primi de la viata, un privilegiu sa te poti plimba pe apa, acolo. Mi s-a parut fantastic ca traiesc acest vis minunat, alaturi de Singles Camp. Nu va pot spune cat de mult mi-a placut, cat de intens am trait fiecare clipa, privind afara! Am avut sansa unor zile frumoase, neobisnuit de calde, mi s-a spus, pentru acea perioada...
Nu pot descrie prea mult in cuvinte, am sa incerc prin imagini, am sa postez mai multe fotografii si chiar un montaj video pe care l-am facut la sosirea in tara.
Printre ele ni s-a servit si pranzul...Hmmm, delicios!
Mancam ceva si...fugeam pe punte sa mai vad, sa mai fotografiez si sa filmez...
La un moment dat am oprit, am fost invitati la tendere si transferati apoi pe un ponton de unde am continuat cu barci conduse de vaslasi localnici...Am vizitat un fost sat pescaresc, acum este doar un soi de muzeu pastrat si aratat pentru ca turistii sa-si dea seama cum au trait odata oamenii aceia...
admin:
Sa continui...cu seara pe vasul cu care am ramas ancorati in Ha Long Bay. Cei de la companie ne-au organizat un Cooking Class, distractiv si interesant deopotriva. O multime de maini pricepute au inceput sa se miste incoace si-ncolo asa ca in scurt timp am vazut si apoi gustat niste pachetele in foi de orez, de-li-cioa-se!
completate apoi, cu alte minunatii, la cina...
Am avut apoi pregatite niste bete de pescuit calamar, a fost si pentru mine o premiera...Se pescuieste la lumina reflectorului. Calamarul pe care nu l-am stiut atat de hraparet si lacom, vine atras de lumina si da de naluca pe care i-o treceam noi prin fata...Am reusit sa prind doi...din care unul mi-a facut praf tricoul...Mi-a aruncat un jet de cerneala care nu cred sa se mai duca vreodata...Amintiri din Ha Long Bay...
S-a asternut apoi noaptea, ne-am retras in cabine si am dormit bstean, leganat usor de valurile domoale...M-am trezit dimineata cu un teribil sentiment de placere si bucurie. Am deschis fereastra si un aer rece a intrat in cabina...Era ceata afara, peisajul parea desprins dintr-un film.
Am urcat pe puntea de sus, de unde privelistea era mai frumoasa...Fetele noastre faceau miscare, la o lectie de tai chi...
La micul dejun m-am multumit cu cateva felii de fructul pasiunii si cu doua cani mari de cafea...
Am fost anuntati apoi ca urmeaza sa mergem sa vizitam o grota. Asa ca iar la tendere si directia...o insula. Am coborat acolo si am urcat mai multe scari. Ma uitam in spate, privelistea era splendida. In fata pesterii era un imens ficus ce-si atarna barba peste intrare...Eu m-am decis sa las pentru anul viitor vizitarea pesterii, asa ca am coborat pe plaja superba, cu nisip fin...M-am plimbat in picioarele goale si mi-am astamparat placerea si dorul de apa, intrand cativa metri in Marea Chinei...Asa sa nu zic ca n-am incercat si asta...
Ne-am intors apoi pe vas. Am urcat din nou la ultima punte si nu m-am mai dat dus de acolo pana la intoarcerea in port...
Acesta este filmuletul pe care l-am montat, cu croaziera noastra in Ha Long Bay:
www.youtube.com/watch?v=OfVzD3lT1m0&t=58s
admin:
Drumul inapoi spre Hanoi a fost din nou o placere...nu un chin...Mai intai ghidul a tinut sa ne ofere din partea lui cate un suc de nuca de cocos...asa ca am oprit si am primit fiecare cate o nuca imensa, taiata si cu pasi...Foarte racoritor si placut...De la o nuca s-a facut si un fruct al pasiunii, de la maracuia s-a mai legat si un pic de ananas...asa ca ne-am indulcit bine...
Am mai oprit odata pe drum sa ne arate o gradina gospodareasca, asa cum exista sute de mii in Vietnam...Am recunoscut cateva din plante...coriandru, lemon-grass, ceapa, salata si un soi de menta pe care l-am tot intalnit la ei in mancaruri...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă