Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Vietnam - Cambodgia 30 ianuarie - 10 februarie 2019
admin:
Povestea mea merge mai departe. Dupa Siem Reap, giuvaerul kmer, a urmat calatoria cu avionul pana la Phnom Penh, capitala Cambodgiei. Un oras vibrant, port pe fluviul Mekong, la confluenta cu raul Tonle Sap.
Numele orasului este legat de o legenda: se spune ca, in anul 1373, pe malul Mekongului, s-a construit un templu (Phonm), care a primit numele unei vaduve bogate (Penh). Hotelul in care am stat era chiar langa acest templu care a adapostit odata cele 4 statui gasite de Penh. Este inconjurat de un parc si e cocotat pe o colina. Alt obiectiv din apropiere, era chiar vis a vis de fereastra camerele mele de hotel: Ambasada SUA.
Phnom Penh este un oras cu o populatie ce depaseste 2 milioane de oameni si este centrul comercial, economic si politic al Cambodgiei. Un amestec de ospitalitate cambodgian, exotism asiatic si farmec indochinez te intampina acolo. Este de asemenea o destinatie turistica relativ noua si daca acum un deceniu era o aventura sa mergi acolo, acum este ceva boem si chiar chic. Pe malul raului sunt o multime de terase, hoteluri boutique, cluburi. O faleza superba de trece prin fata acestora, intr-o plimbare pe care o parte din grup am facut-o pe inserat, pe o vreme superba.
Unul dintre cele mai frumoase momente ale excursiei s-a consumat in acea seara, cand impreuna cu o ceata vesela si pusa pe aventura, am intrat in Night Market, aflata la 15 minute de hotel. Daca ajungi in Phnom Penh si nu ajungeti in Piata de Noapte, nu luati cina in acest loc, pierdeti jumatate din farmecul acestui oras...Asa ca daca ajungeti la Phnom Pehn, faceti cumva si daca sunteti o persoana deschisa si fara prea multe tabieturi si nevoie de confort, intrati in Night Market, comandati ceva de la tarabele-restaurant si savurati mancarea intinsi pe covoarele intinse in mijlocul pietii. Plimbandu-ma pe acolo am remarcat asezati o multime de europeni, sositi aici pentru atmosfera fantastica. Vai cat de mult mi-a placut! De acolo am plecat mai departe pe faleza si ne-am oprit la un bar de panorama unde am savurat coctail-uri si am admirat minunata priveliste. Atunci, in seara aceea, am inteles ca m-am indragostit de Cambodgia si tot atunci mi-au rasunat in minte descrierile facute de prietenul meu cel mai bun, o persoana care calatoreste mult in acea tara, intretinand o relatie universitara cu rectorul de acolo. El m-a tot indemnat sa vizitez Cambodgia si mi-a propus chiar sa petrecem impreuna trecerea dintre ani la Siem Reap...Nu am crezut cat poate sa fie de frumos...Fotografiile nu pot arata nici pe departe atmosfera de acolo, bucuria pe care am simtit-o impreuna cu cei care au vrut sa vada mai multe...
De pe fereastra camerei de hotel:
Templul care a dat numele orasului:
In plimbarea noastra am dat si de o nunta:
La intrarea in Night Market, niste tinere dansau, adunand bani pentru un orfelinat. Bravo!
Am invitat grupuletul vesel, la o degustare de fructe. Multe dintre ele se consuma acolo cu sare si boia. Inclusiv ananasul. Si credeti-ma ca are un gust foarte bun.
Imensa "masa" intinsa in mijlocul pietii. Zeci de covoare, erau asternute pe jos si grupuri grupuri savurau mancarurile preparate in jur. Am vazut acolo atata bucurie, simpla, fireasca, naturala. Iti trebuie de fapt atat de putin pentru a spune "sunt fericit".
Pe faleza Mekongului:
Clubul de vis a vis de barul panoramic in care am incheiat seara:
admin:
Ne-a mai ramas doar o jumatate de zi de Cambodgia. Si am preferat sa mergem la Palatul Regal, obiectivul numarul 1 din capitala si sa mai vizitam un templu. In drum. Monumentul Independentei. Interesant mi s-a parut ca regele nu este casatorit, peste tot regalitatea tine sa aiba urmasi, deci trebuie sa aiba si o regina...Cel al Cambodgiei a preferat sa ramana necasatorit, dedicandu-se budismului.
Dimineata a inceput cu un mic dejun delicios...
Ghidul nostru din Phnom Penh. Ambii parinti i-au fost ucisi in perioada kmerilor rosii. Tristetea se vedea clar pe chipul lui...Un om foarte sensibil, de care mi-a placut mult.
Floarea budismului:
In curtea Palatului Regal:
La un templu, in apropiere de Mekong:
admin:
Vasuzem atat de multe si nu trecusera decat 3 zile...Inimaginiabil de interesante, de bogata, de noua pentru noi acea zona. Si vreau sa remarc: lumea baga Indochina in acelasi sac, crezand ca este similara...Nimic mai gresit! Sunt atat de diferite, Tailanda, Cambodgia si Vietnam. Si sunt convins ca Laos si Myanmar sunt la fel, foarte personalizate. Sunt atat de multe de descoperit acolo...asa ca m-am gandit sa revenim si la anul in zona...
Dar sa-mi continui povestea acolo unde o lasasem. Suntem la Phnom Penh, la jumatatea zilei. Pana la 11.00 am vizitat asa cum deja v-am spus Palatul Regal si Wata Ounalom, templul de langa rau si in trecere Monumentul Independentei. Hotelul la care am stat este ultracentral, asa ca in 5 minute am fost in camera, gata de pregatirile de plecare spre Vietnam. Refresh si la 12.00 am plecat in port.
Zona de asteptare din port. Un imens restaurant cu mancare, bautura, foarte curat. Acolo am ramas o ora, de la 12.00 - 13.00, pana a sosit ambarcatiunea si am facut predarea catre ghidul vietnamez al pasapoartelor:
Drumul nostru pana in Vietnam a fost excelent ales de partenerii nostri, inedit si pitoresc: cu o ambarcatiune pe Mekong-ul inferior, trecand prin delta fluviului, pana la Chau Doc. Nu aveam prea multe informatii despre ambarcatiune, cum arata, ce gasim pe ea, daca suntem doar noi sau si altii. Om prevazator le-am spus tuturor inca de dimineata sa-si pregateasca ceva de mancare, 2-3 sandviciuri si niste apa pentru drum, fara sa stiu surpriza care ne astepta pe barca: aveam fiecare pregatit cate un mic sertaras in care se afla un sandvici, o banana, o turta de orez etc. Apa la discretie si culmea: barca avea un dozator de cafea, cu cea mai aromata din care am baut in aceasta excursie.
Credeam ca ambarcatiune este de tipul "Sagetii" cea care face legatura la noi intre Tulcea si Sulina, dar ceea ce am gasit m-a incantat de-a dreptul: in cabina scaune inalte tip Recaro si afara o terasa cu banci si mochetata. Exceptional, asa ca am avut in ciuda celor 6 ore de navigatie, o calatorie comoda. Unii au stat la soare sa se bronzeze, altii au tras cate un pui de somn inauntru sau pe punte, altii au citit, altii au stat cu ochii lipiti de peisaje. Extraordinar de frumoase...
Gata! - am plecat din portul din Phnom Penh:
Ambarcatiunea, dozatorul de cafea si...mancarea noastra:
IMG]http://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2019/02/Vietnam-Cambodgia20191555.jpg[/IMG]
Navigam pe Mekong:
Vietnam-Cambodgia20191571
Am fost doar noi pe vas, ghinionul a fost doar ca in fata noastra era o barca ceva mai mare ca a noastra, dar ticsita de turisti: nemti, francezi si olandezi. Noi ne lafaiam 18 persoane pe 40 de locuri + terasa, pe cand ei erau asezati ca sardelele in cabina. De ce a fost ghinion? Pentru ca si la granita de iesire din Cambodgia (unde ca sa ajungem la ghiseu am escaladat o scara la 45 de grade - asezata astfel incat sa pricepem cat de usor se intra in Cambodgia, dar cat de greu se iese ;D ;D ;D) si la cea de intrare in Vietnam (unde am asteptat pe un doc plutitor impreuna cu ceilalti) pentru viza. Si am pierdut in total, apreciez eu, mai mult de 45 de minute din aceasta cauza.
Pe la 16.30 eram cu vizele luate si gata de ajunge la Chau Doc. Deja se facea simtita tot mai mult prezenta omului, pe malul canalului secundar, pe care intrasem din Mekong, se vedeau de-o parte si de alta case lacustre, ambarcatiuni - camin permanent pentru cei care traiesc legati de apa. Foarte interesant, plus luminile de apus...O seara superba.
Ne apropiam tot mai mult, cand in departare au aparut luminile orasului Chau Doc.
In imaginatia mea, urma sa dam peste o localitate tipica deltei de la noi, un soi de sat-oras, dar nu m-am asteptat nici un moment la ce am gasit acolo. Un oras plin de frenezia pregatirii Anului Nou (Tet). Lumea isi cumpara pomi de sarbatoare (asa cum avem noi bradul ei pun in fata casei un bonsai de piersic, dar diferit de cum este la noi, acolo este decorativ si are flori galbene), erau sute de scutere care purtau intreaga familie, ba chiar si cate un pom intre...O nebunie intreaga...
Piersic, pomul de Anul Nou Vietnamez:
Cu mare parte din grup am decis sa mergem pe jos cu ghidul care ne asteptase in port. A fost grozav de interesant, am vazut atat de multe lucruri interesante: piata pomilor de Anul Nou, cea a orhideelor, parcul si apoi piata de fructe. De acolo am luat drumul spre hotel, dupa o zi plina - plina, cum de fapt au fost toate in excursia noastra.
Un spectacol, la fel cum era la noi acum 30 de ani. Se sarbatorea nu stiu cati ani de la crearea Partidului Comunist Vietnamez:
Simbolul orasului Chau Doc: Pestele. Ghidul ne spunea ca nu o sa gasim in intreg orasul statui a vreunei personalitati, ci doar a pestelui, pentru ca "el este cel care ne-a hranit si ne hraneste":
Continuam plimbarea nocturna:
In piata de fructe si legume:
Intr-o curte tinerii repetau pentru traditiile de Anul Nou chinezesc:
Vietnamezii, la fel ca tailandezii si cambodgienii nu au mese fixe, ca noi europenii. Mananca cate putin, dar toata ziua. Chiar si noapte gasesti de mancare pe strada, semn ca si atunci le este foame...
admin:
Una dintre zilele asteptata in mod special, a sosit! Urma sa vedem de aproape cum traiesc oamenii in Delta Mekong-ului. Citisem atatea lucruri despre alta, vazusem atatea documentare, dar vroiam sa vad cu ochii mei. Sa inteleg cu adevarat locul acela.
In port ne astepta unul dintre membrii echipajului cu care venisem pe Mekong din Cambodgia, l-am recunoscut imediat. Ne-a ajutat sa urcam in barca si gata, plutim pe apa. Nu departe o luam in stanga si tragem la o casa. Un ponton destul de larg, care se continua cu un soi de magazin si de acolo cu camerele de locuit. Sub intreaga casa era o uriasa cusca cu...pesti. Era una dintre cele 6000 de ferme. Casele ca si vaporasele locuinta sunt proiectate si construite dupa acelasi principiu: sa aiba in partea inferioara, cea imersata in apa, o cusca in care se cresc pesti. Li se da mancare si rand pe rand sunt scosi si vanduti. Este o industrie extrem de dezvoltata acolo, cea a pestelui, dupa cultivarea orezului evident.
Oamenii aia traiesc atat de simplu si atat de adaptat incat am rams uimit: aveau chiar si purcel si cateva gaini, ba chiar si niste gradinute plutitoare in care cultivau menta si coriandru. Foarte greu de explicat sentimentul pe care l-am avut acolo...
Pe aici erau hraniti pestii:
Somnul de Mekong. Asta era un puiut, cand creste mare ajunge la 250 kilograme:
Altarul casei:
Culori...
Vecina:
In plasele dintre case erau niste somni de 10-15 kg:
In vizita in jur:
Gradinile plutitoare:
O casa in miniatura. Aici se poate vedea in partea inferioara, cea care sta in apa, cusca in care "locuiesc" pestii. Deasupra de unde casa pluteste, locuiesc oamenii...
Viata grea, dar nu au uitat de frumos si sarbatori:
Casa - ferma de pesti:
Vaporas-ferma de pesti. Costa in jur de 75.000 USD, o avere in Tailanda! Are doua punti, pe una se locuieste si cealalta asigura flotabilitatea. Intre ele este...cusca de pesti...
Navigam mai departe:
...si ajungem intr-un sat pescaresc, musulman. L-am strabatut la picior, mirati de modul in care oamenii aceia pot sa traiasca asa. La una dintre case se pregatea o nunta, femeile erau stranse si pregateau bucatele...Mai incolo am vazut baietii atarnand ghirlande.
Sus in strada era o circulatie de nu-ti venea sa crezi de unde am venit. Am vizitat o moschee si ne-am intors pe alta alee a satului...La strada o grama de vanzatori de legume, fructe si pesti...
Vazusem deja atatea lucruri atatea lucruri si eram doar la jumatatea zilei...Dupa amiaza urma sa vedem o padure tropicala...
admin:
Da, eram la jumatatea zilei si vazusem intradevar atat de multe. Era ultima zi a anului vietnamez, noaptea urma sa se celebreze Tet-ul. Dar pana la petrecere, mai aveam inca atatea de vizitat.... :)
Foarte inteligent gandita logistic acea zi de excursie. Dimineata plecasem cu autocarul si bagajele incarcate de la hotelul din Chau Doc pana in port. De acolo o barca ne-a purtat in satul cu fermele de peste, apoi spre cel musulman de pescari. Ne-am intors in port si de acolo ne-am imbarcat in autocar in directia Can Tao. Pe drum urma sa vizitam o rezervatie de padure tropicala. Asa drumul pana in urmatorul oras ni s-a parut floare la ureche...Si am avut atat de multe obiective...Bravo colaboratorilor! :flori: Excelent gandit!
Padurea tropicala era in mintea mea ceva atat de inaccesibil, atat de salbatic incat vom da de tantati, de lipsa de civilizatie, chiar nu stiam cum va decurge aventura noastra acolo. Stam doar ca vom schimba doua barci, una mai mare la inceput, cu motor, de 10 locuri, apoi vom fi transferati in unele cu vasle, mai mici, de 3-4 locuri, depinde de..."incarcatura".
Am dat insa de un loc super-amenajat, la care se ajunge mergand pe jos cca 1 km, se traverseaza un pod si apoi se intra intr-o zona de asteptare unde sunt toilete, choiscuri cu cafea, racoritoare etc.
N-am asteptat mult si au sosit 2 barci, am impartit grupul in doua si am pornit...
Acolo am urcat un mal si am asteptat repartizarea pe barci. N-au trecut 10 minute si eram din nou pe apa! Uaaam era total altceva! Zona mi se parea mai salbatica, iar faptul ca se intra cu o barca fara motor imi confirma ca este mult mai naturala, fiind clara incercarea de protejare. Dar...dezamagire! Barca dupa 5 minute a virat si ne-a intors de unde ne-a luat...Frumoasa si aceasta plimbare pe apa, dar semana mai mult cu vaslitul pe lacul unui parc din centrul orasului, decat cu o aventura in padurea tropicala.
Peisajele insa foarte frumoase, am vazut cateva pasari, iar amenajarea facuta in acel spatiu mi s-a parut exceptionala. Am inaintat apoi pe o poteca spre locul in care urma sa servim pranzul. Era plin de lume acolo, multi sosisera de sarbatoarea Tet-ului. Fiecare foisor era ticsit de oameni.
Va povestesc acum despre cum se mananca in Vietnam, pentru ca acolo am avut o experienta adevarata a felului in care inteleg ei sa manance. Intai de toate, trebuie spus ca ei mananca la mese foarte joase, pe niste scaunele ca de copii. Se aduna 7-8 in jurul mesei si pe rand se aduc: in mijloc o oala pt supa, ce are jos un mic aragaz; apoi ingrediente in boluri: sosuri si legume; slanina de purcel vietnamez! cu garnitura de papaya; foi de orez - sunt foarte fin si subtire coapte, permitand sa poata fi rulate; peste prajit sau copt, nu m-am putut dumiri prea bine- noi am primit "peste cap de sarpe", este o specie mult intalnita si gustoasa. Dupa ce se aduc toate astea la masa fiecare incepe sa-si creeze propria reteta. Ia din peste, pune intr-o foaie de orez, unde mai adauga poate ceapa, ardei, legume fierte taiate. Ruleaza, inmoaie un pic in supa, aseaza in bolul sau si apoi toarna sos peste. Hmmm este un deliciu, o nebunie! Apoi isi fac supa: in oala mai adauga una alta, isi aseaza in bol si mai pun dupa gutul fiecaruia alte ingrediente. La ei de baza este lemon grass-ul, menta si coriandru. Na, toate astea trei nu ma incanta, asa ca in bolul meu nu au aparut...Am preferat sa-mi pun mai mult orez, nelipsit de la orice masa si sa-mi imbogatesc totul cu sos. La desert am primit ceva fructe, dar eu eram deja la capitolul bere, asa ca nu am mai avut nevoie...
Masa pregatita si servita in acest fel, le da posibilitatea celor prezenti sa socializeze. Trebuie sa va spun ca ei beau foarte putin alcool si in general doar tinerii. Si dac tot beau ceva este bere si foarte rar o bautura de-a lor, se numeste vin de orez. Toata lumea rade, mananca si povesteste...Noi europenii, socializam la bautura, asiaticii la mancare.
Inedit locul pentru a intelege modul in care se mananca la ei, mi-a placut ideea de a fi dusi intr-un loc de genul acesta. Atata doar ca trebuie sa fi pregatit mental pentru a manca la fel ca vietnamezii, altfel rabzi de foame, pentru ca altceva nu se prepara acolo...Nu toata lumea se adapteaza, nu toata lumea este dispusa sa incerce lucruri noi si asta creaza o bariera in cunoasterea unui popor. Parerea mea este ca daca mergi in Rusia trebuie sa mananci ruseste, daca mergi in Maroc sa mananci ceea ce pregatesc pentru ei, la fel peste tot. Mancarea face parte din cultura unui popor si pot spun ca cunoasterea este incompleta daca nu intelegi si incerci sa te hranesti cateva zile ca ei...
Am urcat acolo intr-un turn de observatie care iti dadea posibilitatea de a vedea imensitatea padurii tropicale, dar si o panorama a muntilor dinspre Cambodgia. Am parasit locul cu o multime de impresii invalmasite in minte, dar pe care le-am asezat apoi in ordine...
Ne-am indreptat apoi cu autocarul spre Can Tao, cu gandul la petrecerea de Anul Nou (Tet). Pe drum se lasa inserararea, o imagine unica in lanurile de orez:
Am ajuns intr-un oras superilumiat si decorat, cu strazile pline de lume, pregatita sa intampine in strada Anul Nou. Hotelul, execeptional, la fel si personalul. Ne-au upgradat camerele, din city view in river view, ceea ce ne-a dat posibilitatea ca seara sa vedem focul de artificii din balcon.
In holul hotelului trona un porcusor vesel, simbolul anului vietnamez care v-a urma. Se spune ca in anul porcului o s-o ducem toti mai bine...
Receptia hotelului:
Si camera mea:
Din balconul camerei mele:
Nimeni nu avea rabdarea sa ramana prea mult in camera, toti doreau sa exploreze strazile orasului, asa foarte putin ne-am putut bucura de confortul exceptional al camerei. Unde mai pui ca eram pregatiti si cu doua sticle de sampanie pentru a sarbatori Anul Nou.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă