Arhiva > Arhiva
Gospodina vs cariera
marcutza:
@Cristian deloc, TOATE discutiile lansate (cel putin dpmdv) sunt pt toi cei care doresc sa comenteze, sa spuna ceva :)
Miha:
Buna,
Probabil sunt idealista, insa eu cred ca femeia de azi le poate face aproape pe toate: poate avea o cariera, copii, poate fi o sotie buna si poate fi si gospodina. Nu este usor, insa succesul cred ca depinde de prioritatile pe care la ai la un anumit moment si foarte mult de sprijinul si intelegerea celor din jurul tau. Cel mai bun exemplu in acest sens este chiar mama mea, care a reusit sa isi construiasca o cariera, sa educe doi copii si sa fie o sotie devotata, impartind cu tatal meu momente bune dar si momente mai putin fericite. Nu am fost o familie perfecta, dar probabil am fost o familie frumoasa care a reusit sa ramana unita in momentele grele. Imi dau seama ca o parte a reusitei familiei noastre a constat intr-o comunicare deschisa (desi nu intotdeuna e comoda), intelegerea anumitor probleme, sprijinul reciproc, iertare, acceptare, sprijin, flexibilitate si...dragoste.
Nu este atat de important cat timp petrecem alaturi de cei dragi noua, ci calitatea timpului petrecut cu ei si din pacate sunt putini oameni care inteleg intr-adevar acest lucru.
Noi, oamenii ne complicam de multe ori viata singuri si cautam deseori scuze in loc de a ne recunoaste greselile si vulnerabilitatile, a le accepta, indrepta si merge mai departe.
Singuratatea consider ca este produsul barierelor pe care noi si/sau cei din jurul nostru le construim...
@marcutza, felicitari pentru faptul ca esti o luptatoare si o femeie ambitioasa.
CristianNasalean:
Dpdv-ul meu, nu exista o reteta care sa garanteze succesul intro casnicie/relatie. Daca exista si eu nu am aflat, imi pare nespus de rau ca poate as fi aplicat-o :(
Mergand pe ideea ca acea reteta minune nu exista, lucrurile nu stau deloc simplu (mare noutate!). Desi sunt multe care ne despart, sunt si foarte multe care ne apropie pe noi de voi. La fel, daca pentru o persoana a fii in centrul atentiei este tot ceea ce isi doreste, pentru alta este iadul pe pamant.
Acestea fiind spuse, mergand inapoi la ceea ce a spus marutza la inceputul acestei discutii, este adevarat ca fiecare barbat isi doreste femeia perfecta. Cum se spune "doamna in societate, gospodina in casa, si ... in pat". Insa ma intreb nu este la fel si pentru o femeie? Nu-si doreste si ea ceva la fel de bun? As vrea sa vad femeia care sa raspunda nu la aceasta intrebare :)
Problema apare insa cu timpul. Adica, daca nu se depun eforturi din ambele parti acea "perfectiune" se duce pe apa sambetei... pot eu sa duc gunoiul, sa repar aspiratorul, sa dau cu el prin casa (sau de pamant daca ma enervez)... la fel poate ea sa gateasca mai bine ca la mama acasa (mai rar, dar speranta moare ultima), sa sa dea peste cap pt ca lucrurile sa mearga perfect... daca nu se gaseste acea balanta, acel sentiment de echilibru si egalitate sansele sunt destul de mici.
Se spune ca "arata-mi o femeie frumoasa si o sa-ti arat un barbat plictisit de ea"... din pacate asta vorba de duh este atat de adevarata... :(
marcutza:
@Miha, multumesc mult si va doresc tuturor puterea, ambitia si tenacitatea mea :) barbat/femeie fiind.
da, mi-a placut fff mult cand ai spus calitatea timpului petrecut cu familia, partenerul etc perfect adevarat si sunt de acord cu reciprocitatea, e atat de sensibila partea aceasta a noastra :)
@CristianNasalean eu sunt in stare sa recunosc : da imi doresc la randu-mi un barbat cu care sa impart si sa am/avem reciprocitate in partenerul meu gospodar, carierist si amant/a.
pe_jumate:
Scumpele mele, eu abia am intrat si mi-am aruncat un ochisor pe ce scrieti..
..ceea ce am inteles eu ca trebuie sa faca femeia pentru ca barbatul ala sa nu o paraseasca subit si irational, seamana mult cu crearea reflexului conditionat la cainele lui Pavlov.. oare ar trebui sa "dresam" babatul si sa ii dam iluzia de confort ca sa-l pastram cu orice pret cand de fapt capul nostru si inima ne spun ca el devine pe zi ce trece tot mai mult o problema decat o solutie?
imi vine sa zambesc gandindu-ma ca ar trebui sa-mi inghit furia si sa-i zambesc serafic atunci cand vad clar ca lui nu ii mai pasa de mine.. se uita la televizor tot timpul / imi judeca parul necoafat si kilogramele in plus, etc etc... si asta doar pentru ca el sa ramana cu mine.. de fapt, ce rost mai are sa ramana cu mine .. daca se ajunge la asta, e prea tarziu in relatie.. voi nu credeti la fel?
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă