Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Viena romantica si traditionala. Parfumul viilor din Burgenland 7 - 12 mai 2016
bruno:
Salut Gigi,
vad ca esti un om neobosit :), nici ai ajuns acasa si iti ai pus la treaba, povestind despre aceasta calatorie. :applause:
Eu cand ai scris aici eram in pat cam mort ( glumesc ) :happy:
A fost o excursie foarte frumoasa si deosebita afara de clicheul obisnuit de Viena.
Grupul era mic, dar bun, si am potut sa cunosc alte persoane foarte amabil, impreuna cu un insotitor pe masura. :thumbup:
Acum astept cu nerabdare excursie la Napoli,unde ne vei putea arata secretele poporului napolitan.
Un salut la toti.
admin:
Servus Bruno! Ma bucur ca ai ajuns acasa cu bine...Sper ca si ceilalti, in special Niculina, pt ca ea mergea departe...
Par neobosit, sunt insa si eu om, am limite si uneori simt ca mi le depasesc...Ce functioneaza la mine si ma impinge mereu este partea de motivatie si interes. Motivatie sa impartasesc ceea ce stiu, ceea ce am vazut, ceea ce stiu, imi doresc sa nu tin lucrurile invatate doar pentru mine....Interes sa vad cat mai multe, sa inteleg, sa folosesc fiecare moment pentru a afla sau invata ceva. Asa am fost mereu, un neobosit "cautator"...Viata mi-a oferit sansa sa vad multe si ar fi pacat sa las lenea sa-mi limiteze posibilitatile de cunoastere...
Imi place foarte mult natura, am copilarit inconjurat de verde, m-am bucurat sa vad animale, pasari, flori...Le-am urmarit obiceiurile de aceea stiu atat de multe despre ele...Orice se petrece natural ma provoaca si ma ispiteste...As bate km intregi pe jos sa vad o salbaticiune, un copac mai deosebit, flori speciale, locuri de cuibarit...Nu am nici o limita de efort atunci cand vreau sa vad asa ceva...
Stiu ca de multe ori cei din grupuri se uita la mine ciudat cand ma vad entuziasmat de o pasare sau o floare, ca incerc sa o urmaresc, sa o fotografiez. Nu, sa stiti ca nu ma prefac deloc interesat, chiar sunt....intr-o masura atat de mare incat putini o inteleg. Sunt un solitar in adevaratul sens al cuvantului si genul asta de persoane isi cultiva o atentie deosebita asupra mediului in care le place sa se izoleze...La mine este natura si caut acolo orice bucurie mi se poate oferi...
Prin Parcul National Neusidel am See as fi ratacit ore sau poate zile intregi sa vad tot acel paradis al pasarilor...Cu siguranta am sa ma intorc pentru a vedea din nou locurile acelea...Nu stiu cum vi s-au parut voua, dar eu cand vedeam gastele acelea salbatice urmate de boboci, ratele, lisitele, egretele, lebedele, simteam ca nu mai am aer in piept - atata emotie imi provocau...
Dar sa revin la Viena, un oras pe care multi dintre voi l-au batut la pas, au fost condusi sau ghidati, sau oricum l-au traversat...De aceea nu mi-am propus sa-l reiau, sa plictisesc cu informatii deja cunoscute. Am ales sa fac un scurt tur " de revedere" a unor obiective importante si apoi sa poposesc cu grupul intr-un loc care pe mine ma atrage mult: sera de fluturi de langa Hofburg. Sunt aduse acolo la 2-3 saptamani noi si noi exemplare din tarile in care acestia sunt in mediul lor, as ca fara sa mergem in Tailanda sau Sri Lanka putem admira inaripatele colorate...
O sa recunoasteti cladiri pe langa cu siguranta ati trecut si care multora dintre voi le provoaca amintiri...Placute ma gandesc, pentru ca Viena este un oras romantic...
admin:
Spre seara am ajuns la Grinzing, unul dintre locurile minunate ale Vienei...Mai putin cunoscut si acesta datorita distantei fata de centru...Ne-am bucurat de panorama, de o plimbare pe stradutele cu case miniaturale si de o binemeritata odihna dupa o zi de umblat...Cina am luat-o intr-una dintre vestitele taverne de acolo, "heurige" unde se serveste vinul casei din podgoria proprietarilor... Trebuie sa ajungeti acolo nu foarte flamanzi pentru ca aveti ceva de asteptat...Bucatariile sunt de mici dimensiuni si oaspeti cata frunza si iarba....
Biserica aceasta a fost construita ca recunostiinta trupelor poloneze conduse de Sobieski, care au ajutat austriecii sa scape de turci...Am gasit insa si o placuta in limba romana care omagiaza si pe ai nostri, care au participat si ei la lupta impotriva turcilor
Panorama asupra Vienei:
La plimbare prin Grinzing:
Aici am servit cina...
admin:
Sunt convins ca oricare dintre voi a auzit de Josef Haydn, cei mai multi i-ati ascultat cel putin una dintre opere...Si stiti ca a fost alaturi de Wolfgang Amadeus Mozart si Ludwig van Beethoven unul dintre titanii muzicii vieneze...Dar mai putini stiu unde a trait, unde a murit si unde-si petrece somnul de veci...
Acest megaprolific compozitor -104 simfonii, 83 cvartete de coarde, peste 20 trio-uri pentru instrumente cu coarde, 120 trio-uri pentru diferite combina?ii instrumentale, peste 60 sonate pentru pian, 14 messe, peste 100 de divertismente, 13 opere in stil italian - a ajuns in 1761 la curtea prin?ului Nikolaus Joseph Esterházy, fiind angajat în calitate de conduc?tor muzical secund. Mai taziu, in 1765, Haydn va deveni prim - capellmeister...A ramas acolo pana in 1790 cand protectorul sau moare si orchestra se desfiinteaza. Pleaca la Londra unde cucereste cu compozitiile sale...Urmeaza o perioada de dute-vino intre Viena si Londra si in 1809 moare in capitala imperiului habsburgic. Este inmormantat in orasul in care a locuit peste 40 de ani, Eisenstadt, intr-o biserica in criptele careia se gasesc si cavourile familiei Esterhazy, innobilata de Lepold I cu titlul de printi.
Am vizitat si noi castelul Esterhazy si evident sala in care a concertat atatia ani Haydn. Nu sunt un foarte mare pasionat al muzicii clasice "grele", imi place Mozart, imi place Strauss, imi place Dmitri Sostacovici, Vivaldi, Verdi, mai putin insa Bach, Haydn, Wagner, Ceaikovski....dar intrand in sala aceea am simtit o enorma emotie...Simti inca vibratia, ai strania senzatie ca plutesti in armonia sunetelor...
Am urmat apoi cu o ghida unguroaica din Sopron, tare amabila, una dupa alta salile palatului...Decoratiile si arhitectura este departe de ceea ce se vede la Viena in Bellvedere, Schoennbrunn, Hofburg, dar mi s-a parut totul mai firesc, mai putin pompos, mai normal...Si poate ca sunt din Sibiu acolo unde se afla un palat similar, cel al baronului Bruckenthal....
Mi-au placut explicatiile, mi-a placut ce am vazut, mi-am facut o idee mai clara asupra bogatiei aristocratiei de varf din Ungaria...
Dupa ce am iesit din castel, am facut o plimbare prin gradini, am vazut lacul, apoi, oranjeria, am coborat la un alt lac de unde am intrat in centrul micutei asezari, dar capitala de land. Eisenstadt are doar 13.000 de locuitori si este capitala Burgenlandului.
admin:
Burgenland este un tinut al vinului, asa ca ma luat-o si noi pe drumul ce trece prin nesfarsitele podgorii...Sate pline de culoare, o multime de mici crame deschise pentru degustare, heurige pt a manca cele mai delicioase mancaruri...Daca vreti sa va incarcati bateriile, sa va relaxati, sa mancati bine, sa gustati un vin grozav, sa fotografiati...alegeti Burgenland. Este un loc perfect pentru asa ceva....
Aici am mancat:
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă