Scrise de noi > Articolele noastre

Fado, la ea acasa

(1/3) > >>

admin:
Fado, la ea acasa

Ca sa scrii despre fado, trebuie sa asculti fado, trebuie sa fi in starea aceea de maxima sensibilitate. Amestecata cu voiosie, pentru ca ceea ce se canta in „Batrana Doamna” nu intristeaza ci bucura sufletul, il face sa vibreze...

Asa ca acum ascult Amalia Rodriguez si scriu...Despre una dintre cele mai seducatoare muzici...A carui izvor nu putea sa fie altul decat un creuzet in care s-a pus o picatura de latinitate, un strop de ocean si apoi s-a presarat din pulberea minunata din care este plamadita Lusitania...Fado s-a nascut in Mouraria Lisabonei, cartierul in care acum o mie era medina maura. Si care intamplare sau nu, a fost singura zona a metropolei lusitane care a scapat aproape nevatamata la devastatorul cutremur din 1855, care a culcat la pamant castele, biserici si case...



Pentru a intelege fado, trebuie sa te avanti pe stradutele inguste ale Alfamei, sa simti vibratia acelui loc....Unde palpita o altfel de viata, mai putin obisnuita noua...Acolo oamenii traiesc sarac, foarte sarac, dar vesel si foarte sociabil. Alfama a fost caminul celor mai putin norocosi, a nelegiuitilor, iar apropierea de Tejo, a atras si marinarii...O populatie deci foarte pestrita si care-si duceau viata nu dupa prea multe rigori. Au trait doar pentru ziua de azi, fara sa stie si nu foarte important, ce se intampla maine. Carpe diem! - si nu le-a pasat deloc de pauperitatea care-i inconjura. Astea sunt mediile din care se naste arta, doar cei lipsiti si neinfluentati excesiv de interese sau griji mateteriale pot crea. Nu se poate face arta cu burta plina, asta duce la moleseala si la inhibarea fanteziei. Radacinile artei au nevoie de fertilitatea naturaletei, iar tulpinile, frunzele si mai ales florile, de caldura unui suflet simplu. Cand actul creatiei vine din natural, avem exceptia, opera. In rest tot ce se face, cu multa educatie si perseverenta este doar decoratie si ambianta, foarte rar altceva. Rar se sparge cliseul si apare ceva genial. Genialitatea este nativa, nu se obtine ci doar se finiseaza prin educatie. Un exemplu pentru ceea ce scriam este muzica Fado, plecata din Mouraria...

O combinatie de ritm afro si muzica traditionala portugheza, inflexiuni maure, parca si un pic de influenta braziliana...Versuri tanguitoare, saudade cum spun portughezii, pe o melodie melancolica. Cantari despre marinari, despre trecutul glorios pe ape a lusitanilor.

Cel mai potrivit loc de a asculta fado este la el acasa, la Lisabona. In Alfama unde a aparut, sau in Barrio Alto cartierul de noapte. Intr-unul din zecile de localuri de familie de acolo. Unde toata lumea canta: patroni de local, bucatari, ospatari, vecini. Este o bucurie impartasita, este ceva  ce acolo simti cum incepe sa-ti curga prin vine...

Am petrecut o seara minunata intr-un astfel de local din Mouraria. Cu o zi inainte intrasem intr-un mic restaurant unde o batranica ne-a incantat cu o gingjhia de casa, hmmm delicioasa.



Si care ne promisese pentru ziua urmatoare o seara de fado cu „bacalau” si vino verde...N-a fost sa fie acolo, or noi n-am inteles portugheza ei, ori jinja isi facuse efectul si asupra ei...in schimb am gasit un loc mai rafinat, cu muzica excelenta si o mancare delicioasa...Am ascultat fado, o fata si doi baieti care cantau pe rand, acompaniati la mandolina...





Din usa, patroana localului, o femeie eleganta, cu un aer distins si ferm, participa si ea...ca un ecou la muzica celor de pe podium...

De afara se auzeau incontinuu aplauze si eram tare curios sa vad de unde. Ceva mai sus, pe partea cealalta, un local mic – mic unde femeile de la bucatarie, cu bonete pe cap acompaniau ospatarii care cantau traind din plin, fado. O multime de turisti se alaturasera clientilor si aplaudau frenetic...



Traiau si ei senzatia, ca si mine, ca fac parte din comunitatea mica dar plina de viata din Alfama...Oamenii aceia stiu sa cante si sa imprastie bucurie, iti transmit starea lor. E imposibil sa nu simti bucurie, sensibilitate...

Daca spui fado spui automat Amalia Rodriguez. Regina fado-ului, cantareata si exceptionala actrita. Se confunda cu genul muzical pe care l-a facut cunoscut in intreaga lume. Un copil sarac, nascut intr-o familie cu alti noua. Evident, la Lisabona. Tatal un trompetist cvasinecunoscut a avut meritul doar a transmiterii unei gene muzicale. Crescuta de bunica, Amalia canta deja la 4-5 ani, iar un pic mai tarziu isi scotea muzica pe strada. La 15 ani era deja o cantareata cunoscuta.


Amalia Rodriguez

Batranii din Lisabona si-o amintesc cum canta in localurile de acolo. Care azi sunt pline de pozele ei...Cantecele Amaliei au facut inconjorul lumii si au incantat milioane de oameni...

Mie imi place mult si Ana Moura...
www.youtube.com/watch?v=CVIQMsUHOtE&list=UU9_z5l5g1eod-Sk9Rjr24HQ

Tin in microbuz un CD, cumparat la Lisabona si ori de cate ori mi se face dor de orasul de pe Tejo si de acordurile din Alfama, ascult ...fado.

nickescool:

--- Citat din: admin din Sâmbătă, 19 Octombrie 2013, 13:17 ---Fado, la ea acasa

Ca sa scrii despre fado, trebuie sa asculti fado, trebuie sa fi in starea aceea de maxima sensibilitate. Amestecata cu voiosie, pentru ca ceea ce se canta in „Batrana Doamna” nu intristeaza ci bucura sufletul, il face sa vibreze...

Am cunoscut un cantaret brazilian pe un vas de croaziera care avea in repertoriu fado ,nu prea intelegeam eu atunci ce e fado asta,,,acum am citit de la Gigi toata istoria :))) si am gasit si hardul meu ceva fado  ,poate fi un inlocuitor bun pentru bere care te face sa visezi :))
--- Terminare citat ---

frezya:
Ascult pentru prima oara fado si-am citit cu atentie articolul.Imi place fado dar si mai mult imi place felul in care ai reusit sa surprinzi in idei
conditia artistului veritabil,adevarat ,nascut sa fie artist.Felul in care ne povestesti despre locurile vazute si emotiile care te incearca atunci cand intalnesti ineditul sau simplitatea unei manifestari,dupa caz,impresioneaza si ma face sa vad aievea acele locuri ,desi nu le-am vizitat.Iti multumesc ,ca de fiecare data ,si astept cu interes si alte povesti minunate ...

nuska:
Ana Moura a cantat la sala Palatului.am avut noroc de o invitatie ai surpriza a fost mare sa vad sala plina.spectacolul a fost f frumos si imediat mi-am adus aminte de AMALIA RODRIGUES.au fost 2 ore de sentimente ,vibratie si frumusete.a fost aplaudata si ceruta pina cind ne-a cintat noapte buna BUCURESTI.

admin:
Un nene mai in varsta care tinea un soi de tutungerie impreuna cu sotia lui, o batranica tare zglobie, mi-a vandut cateva CD-uri cu Amalia Rodrigues. Fetele ma rugasera cu o zi inainte, stiind ca plec la Lisabona sa le cumpar..Avea acolo mai multe CD-uri, cu Amalia si nu stiam la care sa ma opresc, care este mai reprezentativ. Si l-am intrebat pe mos. Imi spunea, privind la discografie: "asta-i, asta-i fado pur si s-a cantat mult in Lisabona". M-am uitat la melodia pe care pusese degetul: era "Gaivota", adica "Pescarusul":

www.youtube.com/watch?v=TP4BnfUm0eI

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

Du-te la versiunea completă