Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Tabara pentru cei nou intrati - Cisnadioara 26 - 28 aprilie 2013
admin:
Si sa continui cu ceva de care sunt extrem incantat ca am gasit ca gazda a Art Camp-ului! :yeah:
Plecaseram azi, la final de tabara, dupa o noapte prelungita spre dimineata... spre ultimul obiectiv: centrul Sibiului. In drum insa, planuiseram cu o zi inainte sa ne oprim sa vizitam Biserica fortificata de la Cristian. Si n-am regretat nici o clipa faptul ca am asteptat vreo jumatate de ora acolo, pana am reusit sa aflu cine este noul "stapan" al cheii bisericii. A meritat din plin, fiecare minut de asteptare! Trecusem prin fata acestei cetati de sute de ori, este in drumul meu spre Sibiel, asa ca erau zile cand ii vedeam din exterior zidurile si de sase, sapte ori...Mi-am propus de nu stiu cate ori sa intru, mai ales ca sunt un mare pasionat de arhitectura medievala. Nu stiu cum s-a facut de nu am reusit niciodata sa-mi fac timp...Dar poate ca aceasta era momentul, de multe ori lucrurile se randuiesc in asa fel incat sa se desfasoare la timpul in care trebuie...
Seara discutasem cu Caroline, ca nu stiu unde sa tinem tabara de pictura si de fotografie si sunt atat de ocupat pana la plecarea in Spania incat nu cred ca o sa ma pot ocupa de gasirea unui loc potrivit. Spre deosebire de mine, care am sarcina de asigura partea de cadru, Caroline isi facuse foarte bine temele: am vazut ca deja isi punctase tot programul si avea structurate si momentele si tintele...
De cum ni s-a deschis poarta cetatii, am stiut ca acolo este ceva desosebit de care voi fi legat intr-un fel. Dar nu realizam in ce fel. Locul este superb. Rupt de lumea de afara, ascuns in spatele zidurilor masive de piatra si caramida, pavaza sasilor impotriva turcilor si mongolilor. Minunat loc de a te reculege si a-ti trage sufletul! M-a inundat mirosul de liliac si de iarba proaspat cosita, prveam ametit si extaziat la curtea aceea din spatele casei parohiale. Si ma gadeam cat de mult mi-ar place sa pot sta si macar cateva ore acolo...
Cand curatorul bisericii ne-a arata casa parohiala, aflata in incinta cetatii si transformata acum intr-un spatiu de cazare, am stiut: aici va fi ART CAMP 2013!!! Este un loc neobisnuit, incarcat, are atat de multe locuri intimizate, liniste. Linii multe, perspective, se pot puncta si pune in valoare atat de multe. Cred ca am si strigat, nu mai stiu, atat de mult m-am bucurat de potrivirea asta grozava! Astept ca maine sa dau o fuga pana acolo sa stabilesc totul si atunci am sa revin, cel mai probabil marti, cu toate elementele. Dupa care veti primi de la Caroline toate detaliile programului.
Cateva poze cu biserica, curtile cetatii si turnul slaninii, dar am sa revin maine seara cu altele care surprind si zona de cazare:
Cladirea din fata bisericii este casa parohiala, adica locul in care se va locui
Aici este o imagine surprinsa in holul casei parohiale.
admin:
Celor care ati participat la aceasta actiune: v-am transmis fotografiile facute de mine, apasand download vi se descarca "impachetate" winrar. Trebuie apoi doar sa le dezarhivati. Cel mai probabil aveti winrar pe computer, daca nu descarcati-l de pe net, este free: http://www.winrar-free.com/
Astept si eu fotografiile facute de voi... :) pe office@singlescamp.ro
admin:
Dar sa-mi continui povestirea despre cele trei zile...
Am scris destul de multe despre sasi, despre modul lor ordonat si constiincios cu care trateaza orice detaliu. O fac si acum impresionat de gospodaria in care am pasit, la Cisnadioara. Doream mult sa arat celor care au participat la excursie, cateva lucruri care sunt mai deosebite, care nu fac parte dintr-o lista de obiective turistice, mai putin cunoscute, dar care, pentru intelegerea a ceea ce inseamna Sibiu si imprejurimi conteaza mult...Asa am ajuns si la Herr Henning, singurul sas care mai continua traditia saseasca de faurire a cahlelor, in Transilvania.
N-am avut norocul sa-l gasim acasa, era doar fiica, aceasta amabila ne-a deschis larg poarta si...nu mi-am putut abtine admiratia fata de cum erau toate randuite si aranjate acolo. Am facut, cu gadul, un salt de vreo patruzeci de ani, in copilarie, cand Herr Olecsik, gradinarul ma chema la el sa-i vad minunatiile de flori din gradina. Impecabil totul, fara cusur. Si armonios.
Multi ii catalogheaza pe sasi si nemti in general, drept mici robotei, programati sa faca fiecare cate un lucru. Fara sa gandeasca prea mult la el, fara sa-si exprime un punct de vedere asupra lui. Doar sa-l faca. Sunt cei care nu au trait in preajma lor, cei care nu au avut posibilitatea sa vada o curte, o gradina a lor. Cat este de frumoasa, cat este de placut ochiului de aranjata, ce fantezie de culori e acolo...Spiritul lor de oameni ordonati, are si inflexiuni de frumos si asta se vede doar daca te apropii...
Am cautat aseara daca exista ceva scris despre acest mester si am gasit pe formula as. Deci daca aveti placerea sa aflati mai multe despre ce face acest om la Cisnadioara, poti citii aici: http://www.formula-as.ro/2007/785/societate-37/o-poveste-aproape-biblica-erwin-si-michael-8295
I-am vizitat atelierul, am vazut cateva cahle care erau pregatite pentru livrare si chiar o soba intreaga, functionala. Cateva poze de la Herr Henning:
admin:
Sambata dupa ce am revenit de la Cisnadioara si Muzeul Satului, dupa ce ne-am ospatat si odihnit, am pornit spre Gura Raului, in zona barajului de acumulare. Era o vreme atat de placuta, un aer cald, purtand mirosul de padure de primavara. Am coborat pe o poteca strajuita de aluni si arini, pana la lac si am ramas acolo pe nisipul fin ramas dupa retragerea apei. Trebuie spus ca iarna barajul se lasa mai gol, iar spre primavara, incet incet sa umple pana ajunge la cota de preaplin, care la Gura Raului este de 15 milioane de litrii...
Am parasit locul dupa vreo ora, era atat de placut acolo langa apa, in lumina de apus, incat nu-ti mai venea sa pleci. Dar ne astepta grill-ul si ....party-ul *|* ...asa ca am luat-o spre Sibiel...
admin:
Muzeul de Etnografie, sau al Satului, sau al Tehnicii populare, pentru ca a fost denumit si cunoscut in fiecare din aceste feluri, este un complex urias in aer liber. Un loc in care te poti plimba o zi intreaga fara sa te plictisesti, atat de multe lucruri ai de vazut acolo. Sunt gospodarii taranesti, ateliere, mori de apa, de vant, valternite, o multime de constructii stramutate din sate din Romania si repozitionate aici in muzeul sibian. Este vizitat zilnic de mii de turisti, dar si sibienii s-au facut de zeci de ani un obicei de a-si petrece aici cate o zi...
Pe aleile sale umbrite de fagi si stejari impresionati intalnesti parinti, copii, bunici, nu neaparat deci turisti. E o oaza de liniste si de reconfortare...
Noi am ajuns acolo la orele amiezii si foamea isi facea simtita prezenta...Era deja si cald, asa ca am facut doar o plimbare scurta, trecand pe la Hanul din Tulghes - Casa din Batrani - morile de vant - gospodariile pescaresti - estrada - atelierele textile taranesti, am facut apoi o bucla si ne-am intors la microbuz.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă