Scrise de noi > Articolele noastre
Pe retină sau prin lentilă?
wonderland:
Experiențele sunt diverse. E și greu să aibă cineva dreptate în aspecte care țin de modul personal de a percepe un fapt sau altul. Și, evident, percepția personală creează singurul adevăr valabil pentru fiecare.
Caroline, cred că înțeleg ce spui. Când trăiești intens ești preocupat de trăire.
LiaV - nu pot să nu remarc talentul tău de povestitor. Ai declanșat în mintea mea imagini (fără nici o poză :) ) vii ale unor locuri prin care nu am fost niciodată. Și, ce e mai important - mi-ai transmis ceva din emoția ta.
Cred că cititorii forumului ar fi câștigați și încântați să găsească la Articole - ce știu eu la Ganduri așternute, la teme turistice - povești din călătoriile tale. :whistle:)
wonderland:
Mi-am amintiti de genul ăla de stat la poză, cu zambetul de sarbatoare postat pe față, cu umerii drepți și burta suptă.
De sarbatori, cand e multa lume pe străzi, ori prin vacanțe, ai ocazia să observi genul ăsta de comportament. Poziții senzuale lângă pomi, pe pereți, pe plajă întins la întâlnirea valului cu malul...
M-am amuzat teribil când am văzut un grup de prieteni, fiecare respirând adânc și luând o postură menită să sugereze surpriza, zambetul fericit, energia. Genul ăla de poze care vor să redea o stare de bine, dinamică si excitată. Iar după ce blitzul s-a stins, fiecare a revenit la loc comanda. Fără zambet, fără entuziasm...
Hmmm, atunci m-am amuzat, acum, când scriu mi se pare mai degrabă trist. Ca și cum am încerca să fabricăm o amintire.
Până la urmă, când vom privi acea fotografie, de fericire sau stare de bine mimată, ce ne vom aminti?
wonderland:
pare aproape ciudata distinsa doamna, nu? si totusi e atat de senina si incantata....
wonderland:
Nina mi-a amintit de postarea asta mai veche...
Recent, m-au fascinat 3 porumbite albe in zbor rotund peste apa albastra a unei piscine. Imi apar mereu in fata ochilor, in miscare, intr-un film clar care se deruleaza cu aceeasi intensitate ca si cum le-as privi din nou, zburand sincron, una langa alta intr-un mic triunghi, coborand in volute planand, urcand din nou...
La fel se intampla si cu fulgerele care spargeau intunericul, venind din ce in ce mai aproape, in a doua noapte in Cheile Nerei...
Sunt imagini pe care n-ai cum sa le prinzi in fotografie. Poate pentru ca n-ai aparatul, telefonul la indemana, poate pentru ca n-ai acest...reflex al fotografului, fie el amator pasionat ori profesionist la fel de pasionat.... Dar de cele mai multe ori, eu cred ca se intampla pentru ca ramai...cu gura cascata, absorbit de privelistea ce ti se deschide in fata si uiti ca pe lume exista aparate foto. In momentele de admiratie profunda, de fericire intensa, nu ne ramane decat sa fim recunoscatori pentru minunea de a vedea si capacitatea de a memora...
Matias Camelia:
Trag nadejde ca voi ajunge candva sa fotografiez norii, buturugile, plantele, fara sa trebuiasca sa lucrez si sa am diverse alte obligatii!
Incerc sa privesc si sa simt cat mai mult, dar fac si fotografii pe unde ajung, si odata ajunsa acasa aleg din ele cateva care imi plac mai mult si doar pe acelea le pastrez.
Am descoperit la mine o umbra de talent artistic, si incerc sa-l cultiv prin fotografie.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă