Scrise de noi > Articolele noastre
Până când moartea ne va despărți
wonderland:
Ca sa vezi, am aflat si povestea:
"Ne-am cunoscut cand eu aveam 15 ani si el 18 si am fost prieteni 5 ani in care am putut sa ne cunoastem sa crestem impreuna. Unii spun ca daca esti prea tanar gresesti si nu poti avea o casatorie fericita, dar totul depinde de fapt de ce vrei cu adevarat .Esentiale sunt onestitate,respectul increderea si bineinteles iubirea sincera. Dumnezeu a fost si este bun cu noi si ne-a sustinut :)"
:smitten:
Ce parere aveti?
oviarad:
Ideal , sunt norocosi , tot binele din lume le doresc , bravo lor :applause:
Valentin2016:
Hmmm...Biblia este un cumul de norme morale, de pilde...Scrisa pentru oameni simpli, dar scris acum cateva mii de ani....Intre timp societatea a evoluat, a progresat si a tot progresat...La fel si fiinta umana. In Biblie iti recomanda, te încurajează ce ar trebui sa faci, dar nu ca tu trebuie sa faci.....Ca sa existe pana ce moarta te va despărți trebuie sa existe probabil ceva placut intre doi oameni, poate putina dragoste de oameni, poate puțin din fiecare....Ulterior, dupa Biblie au apărut alte canoane ca sa tina oamenii impreuna, adica doi oameni impreuna....A apărut termenul de dragoste, altul de iubire, altul de comunicare, au apărut instituții ale căsătoriei, poduri cu lacăte ale dragostei, Franta, Paris, Venetia, inimioare, nunti...Dar toate acestea au fost concepute pentru a convinge specia umana ca este monogama si pentru a spală creierul sa se iubească sau sa se ajute unul pe altul pana cand moartea ii va desparți.
Toate acest lucruri au fost construite si consolidate pentru a opri poligamia, caci omul a avut si are tendința de a trai in desfrâu...Nu neapărat specia bărbăteasca cum insinua cineva pe aici, ci si cea femeiasca...Bun...Acestea fiind zise, intorcandu ne la viata noastră contemporana omul se afla sub o presiune imensa...Si ca doi oameni sa se ajute , sa se înțeleagă si sa se sprijine reciproc si sa descopere viata reciproc pana cand moartea ii va despărți e nevoie de multe multe...Ori noi traim vremuri sălbatice si tulburi si atunci ființa umana cedează...Eu la rândul meu am sugerat de multe ori sau am conștientizat de multe ori ca anumite cupluri decat sa traiasca in tensiune in care traiesc , mai bine in liniste pe calea fiecăruia...Deci decat sa urmeze sfatul biblic prin care moartea ii va desparti , mai bine sa se despartă ei ca sa apuce moartea liniștiți...
Fiinţă umana din zilele noastră este sensibila la schimbări, este sub o presiune imensa, este mai sălbatica decat oricând, este mai brutala decat oricând...Am ajuns sa cunoaștem sentimentul de ura....la superlativ...oamenii se instiga la propriu, iar alte mii de oameni iubesc mai mult animalele decat oamenii.
Viata este ceva deosebit de delicat si de frumos, ființa umana este plina de sensibilitate si de frumos, dar ca sa ajungi la stadiul de a îndrăgi oamenii e puțin de munca....Si nu prea mai este timp...Femeile îndrăgesc mai mult pe Versace decat pe soții lor, iar bărbații de fundul vecinei decat al soției lor...Diversitate pana la nulitate. Asa ca dupa părerea mea, asa cum a spus si cineva mai sus, daca exista doi oameni care doar moartea ii va desparți , aceia sunt oameni ce fac parte din cupluri rare, care au inteles ideea si esența vietii...Noi, restul mai căutam...Multumesc...Noi nu trebuie sa urmam Biblia, caci multi dintre noi daca am sta in aceleași relatii pana moartea ne va desparți, moartea va veni in cateva saptamani...Mai bine linistit si cu o porunca biblica încălcata...Mergeți in excursii, beți palinca si încercați sa descoperiți persoana pe care sa o îndrăgiți pana la moarte. Succes.
wonderland:
In excursii mergem, eventual si bem palinca, mai mult din placerea de a evada din cotidian, de a avea vacante frumoase in ciuda faptului ca suntem desperecheati, ori neimperecheti, sau ...fara pereche, depinde ;D.
Persoana cu care sa ne petrecem, fie si ultima parte a vietii, incercam sa o descoperim zi de zi. Sau cel putin speram. Dar nu disperam.
Sentimentul de ura exista de cand exista si iubirea. Se zice ca sunt similare, altii spun ca ar fi polare, pardon polii aceluiasi sentiment. Oricum, nu prea poti iubi nimic daca urasti orice. Si nici nu poti uri nimic daca treci prin lume cu iubire.
Ceva te supara...
Edith:
Cat de tarziu ne invata viata sa pretuim sentimentele la adevarata lor valoare...Cu cata inversunare
ne risipim toti frumoasa si inselatoarea tinerete , care nu mai revine niciodata......Cu cata darnicie
risipim aurul curat in schimbul tututror tinicheleleor sclipitoare....
Panait Istrati
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă