Azi am cumparat doua periute de dinti, cica
professional, fara sa fiu sigura ca as avea neaparata nevoie de ele acum. Eram in Mall, cu ghetele in plasa, curioasa sa vad si sa probez (chiar daca nu cumpar) noua gaselnita de pantofi din plastic transparenti (almi_gabi, tu esti de vina).
In paranteza fie spus, noua gaselnita imi aduce aminte (si confirma) ideea unui documentar vazut de curand pe Discovery: noi am gasit dovezi arheologice din fier, bronz etc, si am denumit epocile respective intocmai. Tinand cont ca deseurile din plastic se estimeaza ca se descompun in 4000 de ani, daca omenirea actuala ar disparea si o alta i-ar lua locul, ia ghiciti cum ne-ar denumi: epoca plasticului, evident. Inchid paranteza.
Trecand pe langa Real, ma opreste un pusti teribil de matur (chiar cu un inceput de chelie) si cu un debit verbal de speriat, care imi ofera o periuta de dinti nu stiu de care (sau nu spun, ca sa nu fac reclama aici) la aproape juma' de pret fata de cat va fi ea de maine, cand se va lansa pe piata. N-am crezut o iota, asa ca n-am mai dat atentie in continuare discursului, ci spectacolului. Uneori face.
La un moment dat, ma intreaba individul daca sunt maritata (evident, avea de la inceput doua periute in program, da' eu mai fac ca nu ma prind, iar el se face ca eu nu stiu ca el stie ca eu stiu ca el stie). Nu, divortata, zic. Atunci permiteti-mi sa va ofer o a doua periuta la acelasi pret, pentru iubitul dumneavoastra secret, si asta numai pentru ca ati fost draguta.
Nu mai pot!
De data asta, ma pufneste rasul de-a binelea, cumpar cele doua periute (care evident nu aveau cum sa fie atat de
professional la 9 lei bucata) si imi vad de drum zambind in continuare. Cand le voi folosi, imi voi aminti intotdeauna ca, in schimbul lor, am primit un bilet gratis la un spectacol ad-hoc, intr-o oarecare vara, intr-un oarecare Mall.
Noapte buna!
