Grozav link!
Nu stiu cum s-a nimerit coincidenta, da' cred ca de cele mai multe ori, cam asa ma simt, cand subcontientul meu incurca lucrurile!
Un extras:
Cum se prepară o carte de călătorii. Rețeta lui Tomi Astikainen.
Ingrediente:
2 cărți anterioare (home-made), 3 diplome inutile, 1 litru de ulei de măsline (alternativ se poate folosi diesel), 250 de litri de evenimente reale, o hartă a Europei (alternativ Atlasul Lumii), 5 date de importanță critică despre societate, 17 minciuni sfruntate, 198 de nume false, 385 de sticle de bere, 29 de sticle de tărie, 1 tigaie, 1 oală mică, 1 oală mare, 28 de grame de iarbă, 1-300 de linguri de ficțiune, un vârf de cuțit de intrigă, 5-200.000 de euro, 1 deget mare, 1 briceag, 1-2 rucsaci, 1 prosop, 30 de markere (cu vârf gros), 1 ceapă.
Timp de preparare: 28 de ani
Timp de gătit: 18 luni
Separați cu grijă bancnotele de monede. Aruncați monedele. Luați toate bancnotele și folosiți-le ca să aprindeți focul. Printați cele trei cărți pe care le-ați preparat înainte și folosiți-le la întreținerea focului. Încălziți uleiul de măsline (sau diesel) în tigaie. Adăugați diplomele și continuați să amestecați până când au ars de tot. Aruncați-le. Deschideți harta Europei și puneți degetul pe ea, la întâmplare. Mergeți acolo întinzând cu atenție degetul într-o poziție verticală.
În acest moment e încă important să păstrați degetul proaspăt, deci nu-l tăiați încă. Adunați întâmplări și continuați să le adăugați în oală. Folosiți markerele cu economie. Luați iarba și zvârliți-o în oală, în timp ce amestecați cu harta Europei (sau Atlasul Lumii), cu mișcări regulate. Nu intrați în panică. Scoateți cu o lingură spuma neinteresantă. Nu uitați niciodată să aduceți prosopul.
Deschideți sticlele de bere una după alta. Nu le lăsați să respire prea mult timp. Mutați evenimentele fierte deja din oala mică în oala mare. Mai fumați niște iarbă. Adăugați apă după gust. Continuați să adăugați nume false și minciuni sfruntate una câte una. Amestecați-le bine cu faptele. Condimentați cu puțină ficțiune. În cazul în care compoziția e prea slabă, adăugați niște tărie. Turnați intriga. Atenție, nu o faceți prea concisă. Amestecați în continuare.
Cartea e gata atunci când majoritatea lichidului s-a evaporat. Folosiți briceagul ca să tăiați degetul, pentru a preveni adăugarea în exces a evenimentelor reale. Serviți-o la liber, tocmai scoasă din rucsac. Decojirea cepei garantează întotdeauna niște lacrimi.
(Extras din Din The Sunhitcher, de Tomi Astikainen, publicată la Berlin, 17 ianuarie 2012)
