Ma simt a nimanui. Nici macar a mea. E ca si cum constiinta mea de sine se dilueaza pe zi ce trece. Si apare frecvent impresia de "deja-vu". Si lapsusuri. Si cuvinte scrise gresit pe tabla. Si situatii cand intru pe "pilot automat" si constiinta nu e acolo. Situatii din cele mai banale, ca de exemplu, ca incui usa seara, gatesc ceva, duc gunoiul, sau vorbesc la telefon cu o prietena, situatii despre care nu stiu cu exactitate daca chiar le-am trait sau doar le-am visat, decat dupa ce verific.
Nu exista nicio schimbare obiectiva in viata mea care sa justifice senzatia asta.
Facand ceea ce trebuie, vorbind cu familia, iesind cu prietenii sau savurand o cafea solitara, adica facand pur si simplu ceea ce fac, gandesc si simt de obicei, nimic mai mult sau mai putin, de la un timp am senzatia ciudata ca asta nu e viata mea. Parca as fi undeva, in afara lucrurilor, si as asista la un film in care altcineva imi joaca rolul. Cam cum se intampla uneori in vise. Diferenta este ca acum in vise ma simt mai "reala", nu in viata... Daca o iau cumva razna in 21 decembrie, eu mai bine va spun de pe-acum "SARBATORI FERICITE!"...