bravo. iaca demonstratie ca medicamentele nu sunt intotdeauna de evitat.
sa te faci sanatoasa, repede.
Chiar ma gandeam zilele astea ca noi avem privilegiul de a sta permanent in preajma copilariei, a tineretii. cred ca ne este nu numai placuta ci si benefica aceasta "baie de energie tinara". Si mai cred ca e cu adevarat important si frumos sa modelezi mintea si sufletul unor copii, "resurse" mai pretioase decat orice altceva. este insa si o responsabilitate imensa pe care, din pacate, destui dascali nu o constientizeaza suficient si nu si-o asuma cum ar trebui. Eu am o adevarat obsesie pentru atitudinea fata de "copiii mei" care desi sunt mai mari, cvasi-adulti, sunt ca un burete care absorb nu numai informatie ci si atitudini, trairi, exemple... Una din temerile mele e aceea de a nu gresi cu vreo atitudine mai taioasa, mai insensibila, injusta, in momentele cand sunt foarte prost dispusa... asta pentru ca si eu am in memoria mea afectiva diverse amintiri si emotii legate de atitudinile unor profesori, care m-au marcat, si in bine si in mai putin bine. In acelasi timp, "imit" ceea ce am apreciat in mod deosebit la dascalii mei si mi se potriveste.
Si mai observ un lucru: pe masura ce imbatranesc, iubirea mea fata de copii creste, pana la imposibilitatea de a-i sanctiona suficient atunci cand nu-si fac treaba cum trebuie...
ceva mai on-topic. Happy.
am inadit trei prelungitoare si am iesit cu redresorul in strada, sa incarc bateria masinii. Cand am bagat cheia in contact, a inceput sa urle alarma si n-a pornit. Tocmai desfaceam bornele (voiam sa incep cu minusul, da' parerile sunt impartite; unii zic ca nu, ca trebuie inceput cu +...cum o fi?) cand a aparut un vecin si s-a oferit sa ma ajute. A constatat ca, de fapt, nu pornea fiindca era alarma pornita. Habar n-am cum s-a activat ca nu-mi mai mergea bateria de la telecomanda de asta iarna. Acuma merge si probabil, din greseala, oi fi apasat pe butonul cu galagia. Asa ca, iaca, armasarul a pornit si fara sa-i dau jar.
