...pai la cati le ai vindecat sufletul pe aici ar trebui sa fii asaltata cu incurajari din toate partile...cica in realitate probleme nu ar exista ,ele sunt numai in mintea oamenilor;
Nu cred ca ma fac "vinovata" de vreo vindecare, cu atat mai mult cu cat nu am avut niciodata intentia asta.
Plus: apreciez foarte mult faptul ca aici nu zice nimeni de forma "lasa, o sa fie bine" - asta se numeste compatimire si e cea mai mare greseala de comunicare cand ai de-a face cu cineva care are o problema. Efectul este ca nu ii rezolvi problema, dimpotriva, il adancesti in neincredere - cum adica, el are o problema si tu nici macar nu o recunosti ca problema, caz in care nici sa-l ajuti sa o rezolve nu ai vreo sansa. Abordarea corecta este "ai dreptate, hai sa vedem unde-i buba si ce putem face." sau "si eu am trecut prin asta, uite cum am procedat eu."
On-topic, am dat cateva telefoane, am rezolvat problema si... am reajuns pe Pamant.
Asa pot aprecia in continuare schimburile dezinteresate de idei de pe SC.
A, si ar mai fi ceva. Mi s-a reprosat de nenumarate ori (mai ales de catre sexul opus, dar si de cei din familie care se simt datori sa-mi poarte de grija), ca,
pentru o femeie, par destul de puternica sa ma descurc si singura, astfel incat dau impresia ca nu e nevoie de ei. Da, asa e... par... dau impresia... etc.
