Si care, ai uitat sa spui, sunt buni si ei, trollii, pe langa casa omului, ca mai alunga plictiseala oleaca.
Daca nu-s d-aia adevarati care fac rau, ci doar se prind la gluma, da.

In alta ordine de idei, si aici ai dreptate.
Cum ma simt azi?! Sincer vorbind (adica aplicand aceeasi tehnica) simt ca am trecut de la singuratatea in doi la singuratatea in grup. As minti sa spun ca nu imi place sa socializez la scoala. Dar acolo joc diverse roluri, de la acela de a "uita" tot ce-am invatat si de a "traduce" pe limba copiilor (ceea ce presupune un efort de actor) pana la
behave.. cu colegii si restul lumii, desi poate eu in momentul ala am nevoie sa cant... sau sa dansez.

Ca sa-ti imaginezi cum e, trebuie sa stii ca intr-un oras mic nu poti iesi nici sa iei o paine fara sa stie toata lumea cu ce eram imbracata. In plus, am si un "troll" in casa, pe mama mea, fata de care ma simt inca copilul pe cale a fi pedepsit daca nu e perfect (vina mea, nu a ei).
Deci, nu pot spune ca am lipsa de socializare. Asa cum nu ar putea spune nici un agent de call center ca are lipsa de comunicare. Intrebarea este: de comunicarea asta am eu nevoie intr-adevar?!
Concluzie: uneori simt nevoia sa bat campii despre ce am eu chef fara sa ma judece nimeni. De-aia am nevoie uneori sa fiu singura pe bune. Adica daca nu cu cineva cu-adevarat, atunci
single cu adevarat... e preferabil. Si tot de-aia ma bucur ori de cate ori pot face asta.
