dan m-a dus la un schit in constructie, langa Bisericani, in Judetul Neamt..
preotul serafim, pe care dan (il stiti voi!) il cunostea de ceva vreme, ne-a primit si ne-a invitat la pranzul lui .. un bors calugaresc, o bucata de peste prajit si niste cozonac adus de cineva la liturghia care tocmai se incheiase..
totul acolo era calm si simplu.. vocea parintelui, felul in care a fost servita masa, conversatia noastra.. fotografia parintelui cleopa pe unul din pereti..
maicutza de la vandut lumanari era o fosta profesoara de matematica, de peste 60 de ani, care se lasase demult de profesie si venise acolo tocmai din constanta.. si ea, ca si atatea alte spirite analitice si scrutatoare, hotarase sa se apropie spre batranete de divinitate si sa incerce sa contemple rolul acesteia in mersul lucrurilor, dincolo de demonstratii matematice si argumente analitice ..
ce mi-a atras atentia cu mai mare putere a fost, asa cum nu mai vazusem de foarte mult timp, un ghiveci cu o floricica rosie in geamul odaii unde se odihnea parintelele serafim.. totul acolo era smerit, linistit si natural..
miros si acum mirul cu care mi-a facut semnul crucii pe frunte si dosul palmelor.. e parfumat ..si doar pentru noi l-a folosit pe cel pe care il adusese de la ierusalim... maretie in gesturi simple.. am plecat emotionata cum nu ammai fost demult..
as vrea sa il mai intalnesc pe parintele serafim, candva, in viitor.... daca vrea cineva sa vina cu mine, e bine venit