
Draghe, sunt doamna colonel de mult!
Deci am fost. Deci e greu. Dar nu imposibil. Am crezut ca primii or sa ma lase genunchii, dar primele dureri m-au luat la solduri. Deh, posterior greu! Toata treaba a durat cam o ora si un sfert, din care alergat efectiv sa zic cam 45-50 de minute. Dar nu in viteza, ca mi-as fi dat duhul. Asa, batraneste!
Cum n-am noroc la barbati, n-am avut nici la femei. N-a venit a mea. Ca sa vezi, ca daca e greu, ca daca nu pot, ca daca nu-mi place, ca daca imi place prea mult, ca lasa ca
al meu ma place si asa! (mor cand le aud pe alea maritate ca zic asta!).
In parc, doar doua perechi de indragostiti se inghesuiau pe cate o banca (eh, si eu faceam asta la varsta lor!), iar la arteziana doi mosi cu cinci babe si cu 1254,14 caini dezlegati. De a trebuit sa-i tot ocolesc.
In drum spre parc, am intalnit un tip care alerga in pantaloni scurti! Evident ca nu m-am putut tine dupa el, avea cam 30. Ne-am mai intersectat pe alei - eu faceam o tura in timp ce el facea vreo trei-patru. N-am vazut daca radea de mine, ca avea sapca. Cand am inceput sa o las mai moale si am mers o bucata, a trecut pe langa mine si mi-a zis "nu te opri!"
Mi-a placut. Pana se va strica vremea, o sa ma duc in fiecare seara.
Hai, cine mai merge?
