E toamna tarzie...pleaca cocorii,desenand pe cer.Aud tipatul lor,sacadat,din ce in ce mai sus si mai surd.
Se duc spre tarile calde,protejandu-si puii.
Pleaca cocorii si linistea mea, pecetluita in culori ruginii si galben solar, pleaca cu ei.
Mi-ascult bataile inimii,contopindu-se in vuietul vantului,in freamatul frunzelor smulse din crengi,asternute-n carare.
Undeva,te aud,clipa de gand,strabatand,pe poteci,nestiute aici si ma-ncred in frumos...
Te astept,imbratisand in tacere ultima zbatere a naturii si ma-ncred in adevarul nespus...Si tu treci,toamna mea !