Arhiva > Arhiva
Impliniri?
marcutza:
Frumoase ganduri si cuvinte @Tania, imi place ce ai spus :)
Eu sunt o mama implinita, copilul meu este sanatos, invata bine, intelege fara prea multe cuvinte si exlicatii tot ce se intampla in viata noastra, a inteles tot ce s-a intamplat cu familia sa si vorbesc de divort, comunicam excelent, ne spunem ce avem pe suflet, imi este tovaras, prieten si copil.
Sunt implinita profesional, imi iubesc munca, imi place f mult ceea ce fac profesional.
Pot impartasi experienta mea de viata, profesionala, de mama fara a cere ceva la schimb, pot ajuta fara a astepta reciprocitate samd. Pot :)
Lunaintrestele:
Foarte adevarat ce spui ..dar ma gandesc , nu cumva ne ascundem sub aceasta formula?
De fapt cred ca toti asteptam ceva sub diferite forme: sa fim iubiti, sa fim respectati , apreciati chiar si dorinta de a darui e o asteptare ..ptr ca, sa fim sinceri nu poti darui de cat celui ce cere.
Totul e o cerere si o oferata, mai mult sau mai putin vizibila de exemplu cu prietenii totul este natural iesim la o cafea ptr ca eu "cer" sau ei "cer" e nevoia de a primi si de a darui.
Ai ajutat un batran sa treaca strada si nu ceri nimic in schimb dar primesti privind in ochii lui multumirea ca l-ai ajutat.
marcutza:
nu @Luna, nu cred ca e cuvantul potrivit, a te ascunde, poate doar sa compesezi ceea ce sufletul nu are, revin, ca si femeie.
prieteni avem, colegi avem, copii avem(unde-i cazul) etc etc avem dar toate la un loc ne implinesc social.
si sigur ca suntem si mai multumiti daca primim, fara sa cerem in vreun fel, multumirea celor din jur in urma ajutorului nostru dezinteresat, multumire verbala, materiala etc
Crista:
Sunt prima oara aici si ma bucur sa imi regasesc mare parte din convingeri in randurile voastre.Ati observat cum inaintand in varsta ,se schimba si perspectiva asupra a ceea ce merita si ce nu?Fascinant.
Lunaintrestele:
Impartasestene si noua din ce merita si ce nu din punctul tau de vedere.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă