sa va mai povestesc ceva petrecut pe strada copilariei mele...
straduta de care v-am povestit mai anţărţ era marginita pe una din laturi de un zid mare al unei nu mai stiu ce intreprinderi in curtea acesteia se aciuase de niste ani buni un fost detinut politic cam nebun , care umbla cat e ziua de lunga intrun anteriu de postav negru , soios si urat mirositor . de mila oamenii de strada i-au dat si alte haine , dar el nu stiu ce facea cu ele pentru ca niciodata nu l-am vazut imbracat in altceva decat anteriul acela completat de o palarie la fel de neagra si soioasa . nu-i vorba ca nici el nu arata altcumva decat hainele de pe el , cu niste plete si o barba sure si slinoase , vesnic patat pe fata cu un praf negru de parca ar fi dormit tot in carbuni si cu niste maini mari si crapate , cu unghiile rupte si negre .
nea Vlad , caci asa il chema pe batran nu vorbea cu nimeni niciodata si viata lui s-ar fi scurs intrun anonimat perpetuu daca baietii de pe strada mea nu ar fi strigat cateodata dupa el : "ia-l ". strigatul asta il innebunea pe nea Vlad ; lua de pe jos ce pietre apuca si cu un strigat ragusit ce aducea mai mult a urlet incepea sa le zvarle catre nazdravanii care tot repetau " ia-l , ia-l !" . si nu cumva sa fi fost prin preajma pentru ca pietrele zburau din mana lui ca dintro catapula spre hazul copiilor care-l starnisera .
mie nu-mi era frica de nea Vlad . cam o data la doua zile mama ma trimetea pe strada cu cate un pachet de mancare pentru bietul nebun iar de Pasti si de Craciun nea Vlad avea cozonacelul lui special facut de mama pentru el , plus celelalte bunatati pregatite pentru sarbatoare . nea Vlad lua repede ce-i dadeam si pleca bombanind habar nu am ce mai departe dupa ce pachetul cu mancare era indesat in buzunarele largi ale anteriului .
aveam 16-17 ani cand , intro seara de iarna ma intorceam acasa de la antrenament . sa tot fi fost orele 21 sau 21, 30 cand , trecand eu pe langa parculetul din capatul strazii o gasca de vreo 6-7 tigani m-au inconjurat si au inceput sa traga de mine , sa ma impinga inspre parculetul ala cu banci rupte si copaci grosi , ba chiar incepusera sa traga de hainele mele sa ma dezbrace . de tipat nici vorba sa o pot face pentru ca o palma putind a gaz mi-a fost pusa peste gura , mainile imi erau rasucite la spate iar picioarele cu care mai incercam sa lovesc pe cineva mi-au fost anihilate prin cateva bombeuri aplicate pe fluiere. tiganii erau beti si hotarati sa ma violeze acolo in parculetul acela la adapostul intunericului oferit de felinarele care nu se mai aprindeau de cativa ani . doar un bec chior mai ardea in fata bisericii aflata vis a vis de parc .
ei bine , becul ala chior a fost salvarea mea . in lumina lui spalacita tiganii l-au vazut trecand pe nea Vlad ( era inconfundabil , batranul ) si , pentru un moment au uitat de mine iar ca sa se amuze au inceput sa zbiere "ia-l , ia-l " atunci am avut si un pic de noroc pentru ca absorbit de batjocorirea batranului cel care-mi tinea mana la gura a slabit stransoarea , iar eu am reusit sa urlu la randul meu : "nea Vlaaaad , ma omoara , ma omoara !" dupa care palma s-a asternut iar peste gura mea brutal si putind parca si mai tare a gaz .
scena care a urmat n-am sa o uit niciodata : o ploaie de pietre a inceput sa se abata asupra noastra lovindu-ne deopotriva , fara alegere , fiecare nemaifiind concentrat decat cum sa-si apere capatana . in invalmaseala care a urmat si prin ploaia de pietre pe care nu le mai simteam cand imi pocneau sec spatele sau capul , am reusit sa ma smulg din mainile brutelor alora si sa fug repede acasa .
mamei nu as fi vrut sa-i povestesc ce s-a intamplat , dar nasul meu era plin de sange de la o piatra poposita pe seaua lui , iar spatele dobandise si el ( cum aveam sa constat a doua zi ) vreo cateva vanatai . dar eram teafara si nevatamata in rest si asta ma facea sa fiu tare fericita .
a doua zi mama mi-a dat un pachet mare , mare de tot cu multe bunatati pentru eroul meu , nea Vlad . l-am intalnit pe batran ca de obicei tarsaindu-si picioarele in galosii lui scalciati , a luat pachetul cu bunatati si, pentru prima data a murmurat gajait : "te-am scapat , tata , nu-i asa ? te-am scapat..." abea atunci , auzindu-l pe batran , am inceput sa plang speriata de ceea ce mi se intamplase cu o seara inainte si , intrun gest de recunostinta am vrut sa-i iau mana si sa i-o sarut . zadarnica incercare... la gestul meu de apropiere batranului i-a revenit spaima aceea de om nebun in ochi si s-a indepartat repede bombanind , dupa cum ii era obiceiul .
bunul si chinuitul nea Vlad... am aflat la un moment dat ca fusese soferul nu stiu carui ministru arestat ( si omorat ) de comunisti , azvarlit la randul lui in inchisoare pentru nu stiu ce crime impotriva republicii populare , iar strigatul acela pe care nu putea sa suporte sa-l mai auda se referea la momentul cand era luat ( batut , chinuit , torturat ) la ancheta .
Dumnezeu sa te ierte , nea Vlad !

n-am stare acum sa mai corectez vreo greseala , asa ca va rog sa o treceti cu vederea...