O sa va surprinda, dar nu stiu foarte multe despre Van Gogh, decat ca imi place si ma sperie la un anumit nivel, totdata. Am respins intotdeauna tentatia de a citi despre artisti, in loc de a-i simti... asa ca va rog sa nu-mi puneti intrebari despre omul Van Gogh, ca raman corigenta.

Ar mai fi cevan de precizat la portret: multe dintre caracteristicile copacului se aplica si in cazul desenului unui maniaco-depresiv in faza de hipomanie. Probabil de-asta Van Gogh nu poate provoca decat fie adeziune totala, in cazul in care il recunosti ca geniu, fie respingere totala in cazul in care il vezi ca un nebun.
Exista doua cazuri in care geniile se diferentiaza de nebunii adevarati (nu zic de la mine, am citit despre asta)
1.
Geniile transmit un mesaj lumii, inteligibil din exterior si peren (acesta este rolul lor pe Pamant),
nebunii isi transmit mesaje lor insile, adica mai degraba nu creeaza, ci se recreeaza pe ei insisi asa cum si-ar dori ei sa fie, ca sa elibereze tensiunea interioara, mesaj care nu contine nimic pentru ceilalti si nu este nici inteligibil, nici peren.
2. Chiar daca sunt genii si nu nebuni, artistii vor fi luati oricum de nebuni daca sunt inaintea timpului lor sau daca, in momentul cand au aparut pe lume, nu s-a produs inca masa critica necesara ca ei sa fie "auziti".
Mai plastic, creatorii devin genii atunci cand sunt picatura care a umplut paharul, in timp ce celalalte "picaturi" anterioare raman "carne de tun". Ideea este ca acesta este exact rolul lor, adica de a produce o schimbare in lume atunci cand paharul se umple.
Am o carte foarte revelatoare despre asta: Punctul critic de Malcolm Gladwell.
Si mi-a mai povestit cineva de o carte, din pacate nu-mi mai amintesc sa o caut, care tratand la lun loc arta, istoria, stiinta, religia si psihologia
de-a lungul ultimilor 2000 de ani, arata cum toate acestea au evoluat impreuna, ca un psihic colectiv, pe o sinusoida negare - acceptare periodica.
De exemplu, arta. Picturile religioase arata astazi naive si narative, pentru ca in Evul Mediu majoritatea oamenilor nu stiau sa citeasca, iar Biblia vulgata era propagata in biserici, prin predici si picturi. Asta e punctul minim al sinusoidei. In Renastere, a inflorit nu numai arta, ci si stiinta, iar lauda Omului in dauna Domnului a atins punctul maxim al sinusoidei. Au urmat razboaiele moderne pentru putere si migratia triburilor, drept pentru care, de la arhitectura gotica spiritualizata, bisericile au inceput sa se construiasca in stil romanic, adica imprejmuite de ziduri de aparare si creneluri de aruncat bolovani si smoala incinsa... si asa mai departe.
Revenind la testul copacului... mie mi l-a facut cineva intr-un moment in care am desenat o salcie stinghera si mica in mijlocul paginii, cu radacini scurte si ramuri goale, in alb si negru... moment la care eu nici nu-mi puneam macar intrebarea de ce.
