Aici se discuta > Subiecte generale
Autocunoastere
Guesswho:
--- Citat din: steliana din Joi, 02 Februarie 2012, 16:30 ---
Pentru unii dintre noi, cunoasterea de Sine nu inseamna aproape nimic. Pentru altii ... inseamna regasirea.
Asa e, mi s-a intamplat sa interactionez cu persoane pentru care cunoasterea de Sine nu reprezenta nimic. Am fost privita ca un.....ozn. Asa am realizat diferenta intre mine si ei, faptul ca eu eram pe un anumit nivel de dezvoltare spirituala, iar ei pe altul.
Vad aici acceptarea ... Cati dintre voi a-ti exersat acceptarea?
Imaginati-va pierderea celei mai dragi fiinte ... limitati-va doar la UNA!
Plangeti precum ar fi pentru ultima data cand va vedeti. Incercati toate posibilitatile de eliminare a neacceptarii, pana ajungeti la acceptare. Puteti exersa? Este cumplit.
Doar gandul pe care l-am incercat citind aceste randuri a fost terifiant. Dar voi incerca sa aprofundez acest exercitiu pentru ca, desi pare extrem, fiind solutia cea mai grea dintre toate, aceea de a ma pierde) poate produce in mine acea schimbare: abia cand constientizez ca eu sunt tot ce am mai de pret, abia atunci cand ma accept cu frici, cu defecte, cu tot ce presupune asumarea corpului fizic si a celui mental (includ aici si emotiile) atunci pot spune ca m-am acceptat. Am parcurs un drum semnificativ in acest sens, dar simt si stiu ca am inca mult de lucru cu mine.
M-a intrebat cineva cu ce am inceput autocunoasterea, dar n-am stiut ce sa-i raspund, nu-mi amintesc momentul, dar recunosc uneori sentimentul ca nu-mi gaseam locul in lumea asta, cine sunt, care-i rolul meu pe acest pamant, etc.
Un subiect provocator mi se pare cel al iubirii neconditionate. Voi ati reusit sa iubiti astfel? Dar nu doar la modul declarativ, ci sa simtiti cu toata fiinta ca iubirea e neconditionata. Daca ati ajuns la acesta performanta ( eu asa o consider) va rog sa-mi impartasiti din experienta voastra, atat cat va puteti permite pe un forum.
--- Terminare citat ---
Guesswho:
Ma gandesc ca poate ar fi folos sa postam concret ce am facut fiecare in acest proces de autocunostere. Incep eu:
-mi-am revizuit valorile personale (cu ajutorul lui Pera Novacovici, are pe blog materiale explicative in acest sens) si am fost uimita sa constat ca libertatea era cea mai importanta valoare pentru mine. Cand spun libertate ma gandesc la libertatea de miscare, de gandire, de alegere, deci libertatea in sensul larg al cuvantului.Urmatoarele se refereau la dezvoltare personala (autocunoastere), familie, cariera, bani, prieteni, etc.
- am identificat credintele negative, unele nici nu le constientizam avand radacinile in copilarie, dar treptat-treptat au iesit la suprafata. Apoi le-am inlocuit cu credinte pozitive, totul exprimat la timpul prezent, fara negatii. Le-am repetat dimineata si seara, timp de cel putin 30 de zile.
-am cautat sa acumulez cat mai multa energie pentru ca ma simteam in permanaenta obosita, indiferent cat dormeam sau munceam. Astfel, am inceput sa beau mai multa apa, sa mananc multe fructe si legume, am inlocuit sucurile din comert cu cele naturale, facute in casa. Am inceput sa combin alimentele corect in cadrul aceleiasi mese. Evident, au aparut si rezultatele. ( In prezent, imi permit sa iau o pizza, beau cafea, beau un pepsi cand ies in oras cu prieteni, dar asta se intampla ocazional)
- m-am pus pe primul loc, am invatat sa-mi fiu cea mai buna prietena;
- am invatat cum sa-mi stabilesc obiective si cum sa actionez ca sa le indeplinesc (asta e un subiect fain, poate il dezbatem pe larg);
- am invatat tehnici de relaxare;
-merg la fitness de 3-4 ori/saptamana, iar recent am descoperit zumba fitness, e o nebunie, imi place foarte mult;
-citesc materiale care imi sunt de folos in acest proces.
- am observat ca mi-a crescut simtitor increderea in mine actionanad pe toate aceste planuri (fizic, mental, emotional, spiritual)
Revin cu completari.....
In cazul vostru ce a dat rezultate? Steliana, te vad la "avansati" :), cum spunea si balanta, parca esti la ani-lumina departare cu autocunoasterea, dar ma bucur ca e asa, ne poti impartasi din experienta ta, iar noi avem ce invata. Drumul batatorit e mai usor de parcurs ;)
steliana:
Doar gandul pe care l-am incercat citind aceste randuri a fost terifiant. Dar voi incerca sa aprofundez acest exercitiu pentru ca, desi pare extrem, fiind solutia cea mai grea dintre toate, aceea de a ma pierde)
Vezi, aici nu este vorba de a pierde "pe tine" ci persoana care inseamna mai mult decat tine. Cred ca oricare dintre noi, daca ar fi sa aleaga intre viata lui si cea a copilului ... si-o ofera neconditionat. Dar cand ai mai multi? Este doar un exemplu. Dar gandirea mea a mers exact unde imi era cel mai greu de acceptat. Exercitul se poate incepe de la lucruri marunte, de care ai fost atasata iar acum incerci tetasarea. ;)
Aici revin cu indragitul meu exemplu despre relatiile interumane - Maxwell
cel mai nesemnificativ cuvant:Eu.
cel mai important cuvant: Noi.
.......
cele mai importante sase cuvinte: vreau sa te inteleg mai bine.
Atunci cand ne stabilim o destinatie, sa facem si din calatorie o placere. Pasii se urnesc doar daca spunem "in regula!". Dar daca vrei sa faci pasul urmator si te intrebi "de ce?", imagineaza-ti limitarea.
parca esti la ani-lumina departare cu autocunoasterea
Daca ar fi asa, locul meu ar fi intr-o alta dimensiune. Mai evoluata.
Consider ca totul tine doar de noi. Mausra in care ne intrebam trebuie sa fie proportionala cu aceea in care ne si raspundem. Cand incepi sa afli, constientizezi ca esti pe un drum care ti se intinde pe tot parcursul vietii. Odata gasite raspunsurile - cat de minimale - incepe setea de cunoastere. Cand sunt stabilite acorduri, persoanele, relatiile, faptele, ies in intampinare. Fiecare pas parcurs, trebuie sa-si impamanteze radacinile sale. (cati au exersat impamantarea?)
Despre a spune sau a face ...
Doar puterea credintei ca ceea ce spui, ajunge sa se si faca. Cand cea mai mica urma de indoiala isi face prezenta, totul trebuie luat de la capat.
ne poti impartasi din experienta ta
Cu mare drag, dar intr-un cadru restrans. Am mai facut-o in alte ocazii, iar parerile emise imi aratau gradul de intelegere.
Chiar si atunci cand dispui de anumite experiente si crezi ca acumularea de cunostinte te fac sa simti mai putin comun, este dificil sa gasesti corespondenta ideala in cadrul oricarui fel de relatie. Cum bine se stie, totul are un pret.
Indraznesc sa spun; cine se stie, se cunoaste! :)
steliana:
.nici acum nu stiu exact a cui lupta a fost
Regretabil. Am asistat anul trecut la pierderea unui tanar care suferea de aceasta boala. Stia, constientiza dar mai ales spera. Bunici lui erau "morti" doar la gandul a ceea ce avea sa urmeze. Singurul care a reusit detasarea si acceptarea, a fost tatal. Normalitatea comportamentului si discutiilor il faceau pe baiat, aproape sa uite de boala.
Poate ca, daca am avea puterea sa acceptam, am influenta destinul. Poate ca lupta in asta consta, sa nu luptam - sufleteste. Cand lucrurile sunt facute detasat, fara incrancenare, parca rezultatul este altul.
silviu:
eu n-as vrea sa ma cunosc. as vrea sa raman o enigma pentru mine.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă