Arhiva > Arhiva
Intrebari pentru un single
steliana:
Ce inseamna sa fii singur? Nimeni nu e singur, asta e sigur! Cu totii avem nevoia de singuratatea noastra, chiar daca cel/cei de langa noi nu o inteleg. Da, ati spune ca pentru asta exista meditatia. Faptul ca unii dintre noi aleg sa straiasca singuri, acest lucru nu inseamna ca sunt asa, pentru ca ei, nu simt asa.
Important e ceea ce simtim.
In urma cu cateva Zile, discutam cu un barbat singur. Spun singur, pentru ca asa pare sa fie. Spunea: daca nu simt miros de femeie in preajma mea, nu pot sa traiesc nici macar o clipa. Cu toate ca are tot timpul o femeie in preajma, e sigur de ceea ce face intotdeauna - pentru ca ii place sa faca doar ce vrea, cum vrea - tot singur il vad. Nu vad in asta vulnerabilitate, chiar daca e barbat.
Cand suntem singuri? Atunci cand cautam compania celorlalti sau atunci cand incercam sa ne detasam?
admin:
Nu as putea sa-ti raspund foarte exact Caroline. Cred ca mai degraba interesul acesta a decurs din acest proiect. A venit logic, dupa ce am inceput sa lucrez la Singles Camp. In 2008, atunci cand faceam primele schite de concept, nu stiiam nimic sau aproape nimic despre ceea ce inseamna sa fi single. Singura persoana single apropiata, era Guntz, prietenul meu. Dar ne vedeam rar, de 2-3 ori pe an, cand ajungeam in Germania, sau cand mergeam impreuna intr-un concediu. Si cinstit, nu eram foarte preocupat sa ineleg particularitatile statutului lui. Ne intalneam si ne distram, nu era timp de intrebari sau analize.
Atunci cand mi-a spus ca nu-i mai place sa mearga cu cupluri in vacante si ca ar prefera un concediu in care sa fie doar cu singles, am realizat prima oara ca are nevoi diferite de ale mele. Nici nu-mi trecuse asa ceva prin cap. Ne stiiam de cand aveam 4 ani, doar ca el canta la gradinita "Fiderlai-la-la" si eu "Sunt copil de ardelean". Cand cresti apropiat de un om, iti este foarte greu sa sesizezi schmbarile care se petrec la si in el, ajungi sa crezi ca ceea ce-ti place tie ii place si lui. Toleranta si armonia dintr-o prietenie, de multe ori te impiedica sa vezi mai multe. De aceea ziceam ca am fost foarte surprins ca nu mai vrea cu noi si ca ar prefera un alt grup, chiar si ad hoc, nu neaparat de cunoscuti.
Proiectul acesta pornise de fapt de la ideea lui Guntz sa organizez la Sibiel, periodic, un fel de vacante in care sa poata veni doar cei singuri. Adica sa zicem ok, luna iulie pensiunea poate fi inchiriata doar de singles. Vreo 6 luni m-am invartit intr-un cerc, nestiind cum ar trebui sa procedez pentru a promova aceasta idee, sa ma asigur ca informatia ca ar exista un astfel de loc ajunge la cei single. Cum sa faci un astfel de promovare selectiva? A doua problema la care m-am gandit atunci a fost, bun - bun, aduc oamenii la Sibiel, dar ce o sa faca ei acolo, cum o sa-si petreaca timpul. Locatia nu este intr-o statiune cu obiective turistice, locuri de distractie etc. Sunt izolat acolo, ceea ce inseamna ca trebuie sa le fac eu un program. N-am sa va plictisesc acum cu povestea celor doia ani in care am tot gandit, am sters, am reluat din alt punct. Revin la intrebarea ta Caroline, pt ca am ajuns acolo unde doream pt a-mi explica raspunsul. Pentru a construi un concept de genul acesta, trebuia sa cunosc particularitatile, nevoile si tot ce tine de statutul de single. La inceput am citit, o fac si acum de altfel, apoi am intrebat. Si incet - incet am realizat de fapt ce inseamna un single. Am vrut apoi sa vad ce-i diferenteaza pe singles si important pt mine, carui profil de single ma adresez cu acest proiect. Pt ca logic, nu puteam sa gandesc o actiune generala, care sa fie potrivita pentru orice tipar de single.
Forumul m-a ajutat enorm sa inteleg lucruri pe care le auzisem doar enuntate si la care nu gasisem explicatii. Pentru ca unui familist ii este foarte-foarte greu sa inteleaga ce inseamna cu adevarat single. De aceea socul si este mare cand viata sau decizia ii aduce acest statut. Eu de exemplu am trait inconjurat doar de cupluri, bunici, parinti, socrii, unchi. Nu m-am gandit deci nici o clipa ca exista si altceva in afara de cuplu. Am realizat insa, in acesti ultimi 4 ani, ca de fapt o mare parte din oameni traiesc single. Prin decizie sau intamplare. La prima categorie alegerea acestui statut poate fi pe viata, la a doua categorie este o stare mai degraba temporara. Comportamentul, aspiratiile, nevoile fiecarei din aceste categorii sunt foarte diferite. Cred ca de aici ar trebui cu intrebarile, cu cea pusa de Janet: "Imi doresc sa fiu single?" Raspunsul la aceasta intrebare, te posteaza intr-una din cele doua mari categorii si intr-un fel iti arata nevoile, ce ai de facut. Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa fie foarte corect pt ca pe asta iti cladesti rationamentul actiunilor viitoare. Si cred ca inainte de ati da raspunsul e bine sa mai citesti odata ce a scris DePaulo:Live your single lives fully and joyfully! If you are single at heart, say so
admin:
Mi s-a parut foarte intersanta intrebarea lui Bitek. O reiau bolduita aici, pt a fi mai usor sesizabila:
De unde se vede ca sunt single?
Uite inca un lucru la care nu m-am gandit si doar un single putea sa-l sesizeze. Intradevar, indiferent daca esti din prima categorie sau a doua de single, iti doresti intr-un fel o relatie. Nu generalizez aici, sunt si persoane decise sa nu mai incerce sau care venite dupa o intrerupere brusca, neasteptata sau chiar dramatica a casatoriei, nu au in minte o astfel de posibilitate. Sunt prea bulversati, sunt prea legati si marcati de cel cu care au format cuplul, incat sa mai vrea un altul in viata lor. Dar revin, la ce scria bitek, adica "sunt barbat, sunt singur, cum stie o femeie ca eu sunt single?" Valabil si pentru femei. Majoritatea relatiilor se formeaza intamplator, nu intr-un cadru in care fiecare element este explicat, avand astfel posibilitatea sa afli usor daca o persoana este single sau nu. Si atunci cum stiim spre cine sa ne indreptam atentia.? Cum se poate identifica in subconstient sau in real, o persoana single? Ce elemente si ce particularitati are, care sa o deosebeasca de cei care formeaza deja un cuplu?
balanta:
ma face sa zambesc postarea ta...imi aduc aminte cum acum un an si ceva am gasit SC....pur si simplu am tastat la un moment dat "vacante pentru oameni singuri"...sincer, nici prin cap nu mi-a trecut ca ar exista asa ceva la noi...imi aduc aminte ca dupa descoperire, le povesteam catorva prietene de SC si ele inca nu puteau sa inteleaga cum de mi-a trecut mie prin cap sa caut vacante pt oameni singuri.... ;)
la mine totul a pornit de la "singuratatea in doi", de a cauta medii in care sa nu te simti stigmatizat mai ales ca granitele cuplului erau admise si nu impuse...asa cum spuneai si tu...o situatie temporara...culmea e ca am ramas cumva "fidela" comunitatii chiar daca participarea la actiuni a fost limitata ( si tu stii de ce)...singura parere de rau e ca cei care au fost deschizatori de drumuri aici nu prea mai sunt...nu or mai fi singuri sau nu s-au adaptat aici> :(
dar zic si eu ca Steliana...cred ca nu e vorba de a fi singur efectiv...ci mai degraba ca sunt momente cand in anumite imprejurari (sarbatori, concedii, wek) vrei sa socializezi si nu vrei sa stai sa zicem izolat...ca vrei sa cunosti si alti oamnei...poate chiar asemanatori tie...
ce am observat eu e ca cei ce se perinda pe aici au cumva un tipar aparte...suficienti de pregatiti pt viata, de instruti, de cultivati, de open mind si care nu se pot alinia cumva la "turma" din care fac parte unii care se multumesc cu putin de la viata. Si aici nu ma refer la partea materiala. Ci mai degraba la dezvoltarea personala. Zic asta pt ca nu de mult un barbat, tot single de altfel, m-a intrebat ca de ce sa mai faci in viata diverse cursuri, sa inveti mai multe, sa te autodezvolti, sa "cresti" daca oricum esti casatorit si ai familie. Nu am stiut ce sa raspund caci am ramas masca . Iti dai seama care este perceptia unora despre viata.
Ca ai adus vorba de cum e recunoscut un "single"....povesteam intr-un cerc de programul meu la un moment dat....job, sala, cursuri foto, blog, plimbari, cursuri de cofetar -patiser ( ca si asta l-am facut), ceai cu prietene si toata lumea mi-a zis ca da, iti permiti treaba asta pentru ca nu ai familie....ce m-am mirat e ca ei nu stiau statutul meu si din start au tras cocluzia asta... ca nu poti face toate astea daca ai familie...discutia a alunecat pe panta ca daca iti doresti mai mult de la viata nu ai cum sa ai familie si ca e musai sa ramai singur....nici unul nu s-a gandit o clipa ca poate poti avea un partener care sa vrea aceleasi lucruri....sau aproape...dar aici ne intoarcem la ce ziceai tu de barbatul traditional la noi
am sa iti dau un exemplu de la sora mea din Italia unde e deja de 8 ani....au un grup destul de mare care s-a format si consolidat prin mersul la sala...acolo chestia asta e un mod de viata pentru unii...sunt varste dela 24 la 55 de ani...barbati si femei....e un orasel mic, deci nu o metropola, o comunitate bine inchegata....deci se cunosc foarte bine....ca sunt in cuplu sau singuri au activitati comune pt cuplu sau single...marea majoritate a barbatilor pana in 45 de ani sunt single...nici nu se pune problema sa se casatoreasca pt a avea pe cineva care sa se ocupe de casa...acolo se platesc oameni pt asa ceva (si nu e nevoie sa fii milionar)....si in rest job, sala, iesiri su motocicletele la munte in wek, o masa in oras....cam asta e viata lor si nimeni nu urla ca e singur, ca nu are familie, ca ii lipseste ceva....e o altfel de acceptare...iau viata mai simplu, fara lamentari, chair si tragedii daca au loc in viata lor aproape nimeni nu stie, nu se plang, merg mai departe razand...si sunt si familii traditionale...dar la fel, isi lasa loc la libertati, la fiecare a avea un program separat...
nu stiu daca s-a inteles exact ce am vrut sa spun...a fi singur e adevarat o optiune dar asa cum am mai vorbit e vorba de notiunea de a fi fara un partener nu fara familie, prieteni, amici...si daca programul iti e bine alcatuit si viata plina, singuratatea o mai resimti in momentele intime poate....e mult de discutat pe tema asta....
eu una dupa ani de intrebari, carti cu toptanul citite, psihoterapie, crize existentiale am descoperit ce e mai important pt mine : libertatea, care din pacate aicixla noi e prost inteleasa. Nu suport sa fiu dependenta de ceva sau de cineva si situatiile in care am ajuns totusi sa fie si asa mi-au provocat mari dezechilibre si probleme existentiale...cum s-ar spune nu sunt portivita pt un cuplu traditional... :)
admin:
Off topic - plecand de la observatia ta legata de participarea celor vechi. De curiozitate, am luat acum tabelul cu Cei Douazecisicinci, adica primii participanti la o tabara Singles Camp, cea din 7-9 aprile 2010, de la Sibiel. Iata statistica:
- sunt si acum activi: 7
- formeaza cupluri: 8 (cu cativa dintre ei am inca un contact destul de apropiat)
- nu mai stiu nimic de ei: 10
Tabara 2, cea din 25 - 27 aprilie:
- sunt si acum activi: 5
- formeaza cupluri: 3
- nu mai stiu nimic de ei: 8
Fun Camp - tabara din mai:
- sunt si acum activi: 6
- formeaza cupluri: 3
- nu mai stiu nimic de ei: 6
---------------------------------
Daca ar fi sa fac o statistica:
din 56 de participanti, la primele 3 tabere. chiar daca au fost cateva suprapuneri, unii participand la doua dintre actiuni, se poate face o statistica.
- sunt si acum activi: 18 - 32%
- formeaza cupluri: 14 - 25%
- nu mai stiu nimic de ei: 24 - 45%
Cei vechi- vechi, adica primii nu sunt poate atat de vizibili, dar eu le simt foarte puternic prezenta: Awana (Almi-gabi), Capsuna (care tine pagina de facebook), Bogdan care se ocupa de partea tehnica, Nicko care ne-a facut anul trecut cataloagele, Tania care a fost cu mine in actiuni din lung in lat, heugenia, dadus, carmenus, cu care la fel m-am intalnit de multe ori. Si mai sunt multi din acea perioada.
Mai este un val doi, cu Iulian, Maria si inca multi altii care sunt activi sau pe forum, sau in actiuni, sau in amandoua. Firesc ca cei din a doua categorie de single, au format cupluri, asta si-au dorit si li s-a potrivit - si-au atins telul. Altii nu stiu, nu s-au acomodat, altii au crezut ca in spatele acestui proiect se ascunde totusi ceva matrimonial, sperand astfel ca o sa-si gaseasca aici jumatatea si cand au vazut ca nu este asa s-au retras. De multi dintre acestia ma leaga momente tare placute si de multe ori recunosc ca mi-ar place sa-i reintalnesc. Dar sunt probabil pe drumul lor, care nu o sa se mai intersecteze niciodata cu al meu, asa ca mici sanse sa-i mai revad sau sa mai stiu ceva de ei. Mi-ar place sa mai stiu ceva de Cristi Nasalean, de Cryssunu, de Smaranda, de Tatiana I, Irinuca...de multi altii. Persoane foarte agreabile, placute si cu care m-am simtit grozav.
Uite cum am ajuns la un subiect la care nu ma gandisem de ceva vreme....
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă