Lia, tare frumos mi-ai scris. Pacat ca esti atat de departe pentru ca eu sunt din Bucuresti, sigur am fi putut vorbi despre multe... Dar le putem " vorbi" cu ajutorul acestui forum. Pot sa te declar prima mea prietena pe forum?
Sunt onorata sa fiu prietena ta aici, draga Anda!
Sunt insa convinsa ca toti iti suntem prieteni... unii mai veseli, altii mai timizi, tacuti... dar suntem prieteni, pt ca purtam acelasi model de "papuci" si ne putem intelege unii pe altii
)
Am fost de mai multe ori in Bucuresti in ultimii 2 ani.
Ultima data am fost in septembrie, cand am facut basici in talpa prin Muzeul Satului (si pana la el)
) ...pt ca stiu sa circul doar cu metroul. Si imi place.
De fiecare data m-am cazat pe Lipscani la Miorita, colt cu Victoriei, vizavi de restaurantul Sindbad. Imi place foarte mult supa lor de linte si cafeaua.
M-am plimbat cu bicicleta prin Tineretului si Herastrau, am mancat un peste gustos in Cismigiu, am baut o limonada buna in gradina unui Carturesti foarte aglomerat, dar care nu mai stiu unde este. Am baut un ceai deosebit la o ceainarie langa Capsa si m-am plimbat cu incantare printre florile de lotus din Circului.
In vara am ajuns si la Cernica, sa vizitez mormantul unui tanar de 26 de ani, care a murit de tumoare cerebrala.
Asta e viata... cu bucurii si tristeti.
Gabriel a fost ghidul meu prin Bucuresti de nenumarate ori. Obisnuia sa ma astepte in gara si apoi ma conducea unde aveam treaba. De aceea, ultima oara, cand am facut basici in talpi, i-am simtit mult lipsa. Mi-a fost tare dor de el! A fost primul prieten al fiicei mele, un tanar deosebit. Dupa ce distanta a destramat relatia lor, noi am ramas prieteni apropiati.
Mama lui, vaduva, l-a avut doar pe el. De aceea scriam la mesajul anterior de dureri mari, mari in viata. Stii cum a reusit sa-si pacaleasca durerea? Spunandu-si ca
Gabriel este plecat undeva cu prietenii si ca in orice moment va intra pe usa. Il asteapta, asa cum a facut si pana acum.
Probabil ca la primavara, cand se vor redeschide gradinile, voi veni din nou in Bucuresti. Acum, iarna, nu-mi place.
Iar pana atunci... daca nu ne vom vedea in vreuna din intrunirile acestui grup, da, putem fi prietene virtuale, desigur.
Te imbratisez, Anda draga!
Lia