Forumul celor nou intrati > Prezentare nou intrati
De ce suntem single ?
optimus sum:
De ce suntem singuri ?...
Suntem singuri pentru ca asa am ales sa fim...dincolo de orice motiv, dincolo de orice lovituri ale sortii, dincolo de karma , asa am ales fiecare dintre noi, sa fim singuri...recunoasteti macar fata de voi ca sunteti asa cum sunteti fiecare si impacati-va fiecare cu voi insiva...apoi veti vedea ca va suportati mai usor si chiar ve-ti incepe sa va simtiti bine in pielea voastra...unii au facut asta deja , deci stiu despre ce vorbesc aici . asta ramane important cu adevarat , sa ne simtim bine in pielea noastra si apoi sa ne simtim bine impreuna asa cum suntem , adica singuri in 2, 3, 20 sau cati ne vom strange la o actiune singles camps.
micaela:
--- Citat din: pe_jumate din Duminică, 08 Mai 2011, 22:47 ---si aici, scumpa mea @micaela, sunt extraordinar de aplicabile versurile bietului bogardo, dumnezeu sa-l ierte: ”iubirea se cere pazita de oarba ispita, pazita cu zel, cu sabii de-otel, si de ea, si de el, la fel”
in astfel de cazuri insa, respectul si prietenia dintre cei doi, ea si el, trebuie sa fie atat de mari, atat de pretioase amandorura, incat paza la iubire sa fie un lucru natural, pentru fiecare din ei..
cand lucrurile devin gestapo-wise cu : unde-ai fost pana-acum, de ce ai inchis telefonul, de ce ai dansat atata cu fufa aia si m-ai lasat pe scaun cu fripturile, ce-ai facut la maica-ta 6 ore, etcetc.. the game is over ;)
--- Terminare citat ---
perfect de acord si cu asta.
"si de ea si de el" - importanta e si reciprocitatea cvsi-echilibrata (aduica sa iubeasca amandoi mult, adevarat, nu unul mai mult si celalalt sa se lase iubit)
si, da, iubirea nu e un dat pur si simplu...ci cred ca e un DAR care trebuie pretuit clipa de clipa si ingrijit si infrumusetat si pus in centrul existentei
si eu cred ca atunci cand neincrederea isi baga coada, cand teama isi face loc, totul e pe duca....
micaela:
in toata existenta-mi am trait (doar) doua iubiri: prima, de 20 de ani, in care el a iubit mai mult, sau a stiut sa o arate in mai mare masura; a doua in care cred ca eu am iubit mai mult si el n-a stiut sa o arate suficient (varsator, deh, si multe dintre voi stiu despre ce vorbesc ;D). acum astept ipostaza trei: iubirea echilibrata. ;) Slabe sperante, de aceea am si renuntat la idee, sau mai bine zis i-am incredintat-o Lui, cel care m-a scos din incurcaturi de cate ori m-am smerit si-am recunoscut ca "pe asta nu pot s-o rezolv singura, arata-mi Tu calea". De un lucru sunt convinsa: variante "de compromis" nu-mi trebuie. Vorba Clarei: "imi urmez visul", chiar daca pretul e singuratatea. ;)
micaela:
rectific paknus a spus de "vis". ;) :D
pe_jumate:
@micaela: da, scumpa mea, iubirea pe termen lung e o constructie in consortiu ;) cu participatiuni egale si absolut .. voluntara..
paradoxal a fost faptul ca lucrurile astea adanci pe care acum le inteleg imi erau la indemanda la tot pasul, ca de exemplu, simplul adevar grait pentru cei care ar fi avut urechi sa-l auda: iubire cu forta nu se poate.. dar nimic din astea nu mi-a ajuns la vreme la nervul auditiv .. eu aveam propriul adevar.. si chiar m-am certat crunt cu parintii ca sa-l apar.. pe de alta parte, oare nu asta fac toti copiii la un moment dat cand cred ca lumea e facuta pentru el ca s-o cucereasca? :-\
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă