Arhiva > Arhiva

Perceptii despre sexul opus

<< < (2/30) > >>

Caroline:
Desigur... eu vorbeam despre si cu mine insami.  ;D

pocama:
Tot analizand, corectand, desavarsind pentru a nu ramane mai prejos, pierdem esentialul. Uitam sa fim naturali, uitam sa fim oameni, ne impingem limitele dincolo de firesc, de frumos, viata capata un alt sens decat cel adevarat. De ce trebuie sa escaladam culmi ce nu ne aduc nimic, golindu-ne de ce-i mai frumos in noi? De ce in permanenta acest razboi ce casca o si mai mare prapastie intre noi? Nu suntem decat doua jumatati imperfecte(oricat de mult am aspira la perfectiune), incapabile sa fie una mai buna ca cealalta. Ne pierdem timpul cu sub si supraestimari fara sens...Fiecare are darurile lasate inca de la inceputuri. Niciodata o femeie nu va fi un barbat desavarsit, cum nici un barbat nu va putea fi vreodata o femeie desavarsita. Suprematia unuia dintre sexe nu exista decat in niste minti bolnave. Castigatorul este cel ce iubeste. Doar aici ar putea avea un sens competitia. Cine iubeste mai mult? Doar asa ne vom apropia de sensul real al vietii. Altfel vom fi niste invingatori invinsi de ura, singuratate, tristete... :-[

admin:
Cel mai mare necaz este ca oamenii, barbati si femei deopotriva au evoluat disproportionat de mult in ceea ce priveste dezvoltarea personala pe de o parte si comunicarea pe cealalta. Majoritatea despartirilor au ca si motivatie, lipsa comunicarii. Sau cel putin asa numesc partile, sa ma exprim juridic, ruptura dintre ele. Scriam ca ma uit si la show-urile astea tv usurele unde sunt implicati singles si remarcam acolo o stereotipie in ceea ce priveste conturarea profilului persoanei dorite ca jumatate. Toti incepeau cu "as vrea sa fie inteligent(a), comunicativ etc Daca i-ai fi intrebat pe fiecare in parte ce inteleg ei si cum gandesc ei aceasta comunicativitate, sunt absolut convins ca nu ar fi stiut sa raspunda. Pt ca definitia asta este prea generala si cred eu, in mintea multora este doar ceva obsesiv. Femeile casatorite se plang intr-o majoritate covarsitoare de lipsa de comunicativitate existenta in familiile lor. Ce asteapta insa de la barbatii de langa ele, cum ar trebui acestia sa se comporte dpdv interrelationar? La un moment dat apare monotonia, subiectele care sa intereseze pe amandoi sunt tot mai putine si nemultumirea incepe sa puna stapanire pe cuplu. Este momentul critic, daca nu stii sa-l treci te impiedici si cei 5, 10, sau chiar mai multi ani de casnicie se pulverizeaza. 
Evolutia, saltul imens facut de fiinta umana, a departat-o mult de naturalete, de comportamentul firesc. Avem nevoie de team building-uri sa putem socializa, avem nevoie de sfaturi de la psiholog sa formam sau sa mentinem un cuplu. Sa ne gandim un pic, se intampla asta acum cateva sute sau chiar zeci de ani inainte?
Nu este vina femeii ca s-a nascut o prapastie destul de mare intre sexe, ma refer aici la perfectionarea fiecaruia. Firesc ca stand atatia ani in pestera, la focul din fata cortului sau mai incoace la cratita, asteptand barbatul de la vanatoare, de la cules sau de la munca, a acumulat multa dorinta de a-si castiga un statut egal cu acesta. A vrut si a simtit ca se poate perfectiona, ca diferenta fizica si de statut poate sa fie compensata prin inteligenta si mai ales educatie. Si firi ambitioase, femeile au facut in ultima suta de ani niste salturi evolutive din acest punct de vedere, fantastice. Si aici intervine problema: i-au fost suficienti acesti o suta de ani barbatului sa poata accepta ca cea ce langa el i-a devenit cel putin egala? Eu personal nu cred. Si nu trebuie judecat pt asta. Mii, sute de mii de ani, el a fost stapanul, el a fost cel care alegea, care conducea, care decidea. Suta asta de ani este ca o picatura in oceanul asta de timp al omenirii. Este ca si cand iti propui ca in 10 ani sa faci toti cainii din lume sa invete alfabetul. Este imposibil. Poate o data si o data cainii vor putea citi. Poate stand langa om, vor intelege tot mai multe lucruri si vor fi pregatiti sa inceapa sa priceapa semnele.
Daca ar fi sa discutam de extreme, sa nu uitam ca a aparut o tipologie noua de femeie, femeia castrator, socanta in comportament pentru un barbat. Foarte - foarte greu se vor putea obisnui barbatii cu acest profil de femeie, dar evident ca in timp vor ajunge la concluzia ca o astfel de femeie naste competitia in familie, ori orice competitie in general aduce progres pe anumite planuri.
Corect balanta, ca femei puternice au stat in spatele unor evenimente marcante ale omenirii, dar au fost cazuri superizolate. Au ajuns acolo sus propulsate de anumite conjuncturi. Dar femeia in general a fost tinuta timp de mii de ani, inchisa in casa, lipsita de drepturi, de acces la cunoastere, la posibilitatea de a se dezvolta. Barbatul era doar mascul, raporturile de cuplu se limitau la foarte putine lucruri. Religia nu a considerat si nici acum nu considera femeia ca egal a barbatului, ori sa nu uitam influenta pe care aceasta o are inca asupra oamenilor.
Vor mai trece multi ani pana cand barbatul va accepta si subconstient, nu doar declarativ, egalitatea cu femeia, pana va deveni constient cu adevarat de saltul imensa pe care aceasta la facut si care a propulsat-o pe acelasi nivel cu el. Exista inca in noi barbatii o doza de primitivism, care se manifesta comportamental in multe dintre actiunile noastre, dar si si poate in special in relatia cu femeia.
Nu sunt adeptul siropariei si preasupunerii femeii fata de barbat, fals si artificial, nu cred ca da rezultate decat in foarte putine cazuri. O femeie daca este puternica, apai sa fie puternica, sa arate asta, nu la modul strident si insistent, ci la modul unui comportament normal. Auzisem aseara povestea unei tipe care uratica foc, a reusit sa urce treptele sociale si mai ales cele de perceptie masculina prin televiziune. A sosit momentul si a unei casatorii. Dar pt ca teama de a pierde sotul castigat atat de greu si anii traiti cu stigmatul fizionomiei, au transformat-o intr-un aprobator neconditionat. Satul de da-ul acesta devenit lait motiv cotidian, sotul a divortat. Deci nu functioneaza nici chestia asta. Eu am incredere si intotdeauna am fost adeptul comportamentului natural, firesc, este singurul care te poate pune in valoare si mai ales te poate defini exact. Doar asa poti fi descoperit.

balanta:
Nu este vina nimanui ca societatea a evoluat in sensul asta si ne adaptam greu la ceea ce este acum si nici nu e de folos a ne gandi la ce a fost si cum a fost .
 Conteaza ce este acum si ca trebuie sa ne adaptam la conditiile actuale.
Ce intelegi prin naturalete?
Ca eu de exemplu ca sa fiu naturala am toate sansele sa ma izolez...gigi, tu vorbesti din perspectiva unui barbat instruit, cult, umblat, implinit pe anumite planuri si probabil cu stima de sine ridicata si valori bine conturate....stii oare cati barbati sunt atat de complexati si neinstruiti, si needucati chiar daca au scoli si functii?....nu intru acum intr-o polemica pe chestia asta...dar ce a fost mai in urma nu mai poate fi, pentru ca famila se concepea pe alte baze...atunci conta ce se facea ca familie, acum conteaza ce face fiecare in plan personal...tu chiar crezi ca familiile alea erau toate fericite?...de  fapt chiar crezi ca isi puneau problema ca sunt fericite?
 Eu in neamul meu de la bunici incoace stiu numai povesti "oribile" despre familia mea....bunica era o femeie simpla, cosea sa se intretina si mai era si frumoasa...bunicul a lasat-o cu doi copii sa si-i creasca cand erau mici, in timpul razboiul si a plecat dupa alta care era mai "sofisticata" la timpul respectiv si manuia mai bine arta patului....tata , dumnezeu sa il ierte, numa bine despre morti asa ca trec peste....unchiul meu cel iubit si adorat al carui prenume l-am continuat prin copilul meu ca atat de mult il veneram, la 60 de ani si-a parasit familia cand matusa mea era bolnava de cancer si vara-mea tocmai se despartise si s-a dus dupa una cu 20 de ani mai mica si la doi ani a murit de stop cardiac cand era in pat cu alta decat cea pentru care se mutase de la familia lui si cu viagra in buzunar....si ma pot duce si la strabunici ca si de acolo stiu de la tata...asa ca eu cred ca esti cam idealist sau te tragi dintr-o familie sanatoasa cu naturaletea la ea acasa.
In multe casnicii stiu femei simple...am un model chiar langa mine. El 54 de ani casatorit cu o femeie gospodina, cu doua fete, cu prezenta la apel in orice moment, respectuos, gospodar, stapan financiar atat cat trebuie, nu gen masini, vile , o familie foarte inchegata si pt ca soarta asa a facut ca eu sa stiu de 15 ani face piata si la sotie si la amanta....prima care afla ce probleme are fata la scoala, daca e bolnava sotia, ce au la pranz de mancare deci prima afla amanta mai mica cu 12 ani....dar toata lumea il stie de cel mai bun sot...ma intreb la ce ii foloseste sotiei ca se achita si s-a achiat de ceea ce se cheama familie exact asa cum erau vremurile apuse.

Saturnianul:

--- Citat din: admin din Duminică, 08 Ianuarie 2012, 13:07 ---Vor mai trece multi ani pana cand barbatul va accepta si subconstient, nu doar declarativ, egalitatea cu femeia, pana va deveni constient cu adevarat de saltul imensa pe care aceasta la facut si care a propulsat-o pe acelasi nivel cu el.

--- Terminare citat ---

Asa este, doar ca exista si reversul. Adica vor mai trece multi ani pina cind chiar femeia isi va accepta si se va acomoda cu statutul de egala a barbatului si cu faptul ca e ceva normal ca un barbat sa o trateze astfel. Asta pentru ca inca mai sunt femei care considera un semn de slabiciune din partea barbatului care o trateaza ca pe egala lui, cel putin din punctul de vedere al eventualitatii formarii unui cuplu, si inca mai considera ca doar barbatii care stiu sa le domine si sa le supuna sunt niste parteneri viabili spre care - constient sau instinctual - se indreapta.

Mai mult instincual as spune. Si asta se poate constata empiric. Am constatat-o inclusiv eu. Daca intrebi o femeie cum si-ar dori sa fie partenerul ei, marea majoritate raspunde ca vor sa le iubeasca, sa le respecte si sa fie tandri. Paradoxal, multe dintre acestea se simt atrase ori sfirsesc in relatii cu barbati care le domina, le calca in picioare personalitatea si chiar le desconsidera ca fiinte umane pentru simplul fapt ca sunt femei si unica lor menire e sa fie supuse. Ceea ce imi spune ca acestor femei subconstientul inca le comunica ca doar un barbat dominator care le priveste de sus este capabil sa le ofere si protectie. Lucru de cele mai multe ori fals, fiindca asa-zisa protectie se transforma rapid in temnita.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă

Du-te la versiunea completă