Arhiva > Arhiva

Povesti cu talc sau morala

<< < (3/10) > >>

admin:
Micul baietel
Sally a sarit imediat ce a vazut ca asistenta iese din salonul de operatie. Si o intreba: „Ce face micul meu baietel? Merge inspre bine? Cand pot sa-l vad?” Asistenta ii raspunse: „Imi pare rau, noi am afacut totul pentru el, dar el nu a facut nimic sa se ajute” Sally continua: „De ce copilasii atat de mici fac cancer? Dumnezeu nu are grija de ei? Unde esti Tu Doamne, acum cand fiul meu are nevoie de tine?”

Asistenta o intreba daca vrea sa-si petreaca un pic de timp, cateva minute, singura  cu fiul sau. Urma sa fie transportat la universitate.
Sally a rugat asistenta sa stea cu ea atunci cand isi va lua adio de la fiul sau. In timpul asta ii trecea degetele prin parul moale, de copil, rosu si carliontat. „Doriti o bucla din parul lui?” – intreba asistenta si Sally i-a raspuns ca ar vrea o amintire de la el. Asistenta taie o bucla si o puse intr-o punga de plastic, apoi i-a intinse lui Sally. Mama spuse:”A fost ideea lui Jimmy de a-si dona corpul la universitate, pentru studiu. A spus ca poate ajuta la ceva sau pe cineva dupa ce el moare. Poate ajuta un alt baietel sa mai stea si macar inca o zi cu mama lui. „Fiul meu avea o inima de aur. Intotdeauna s-a gandit la altii, asta a fost placerea lui, sa-i ajute pe cei care au nevoie.”

Sally parasi spitalul in care statuse in ultima vreme impreuna cu fiul sau. Trecusera mai mult de sase luni de cand intrasera pe poarta spitalului. Puse pe scaunul din spate al masinii geanta cu lucrusoarele lui Jummy. Drumul spre casa fusese ingozitor. Nu stia cum o sa poata sta intr-o casa goala. Ajunsa in fata casei, lua geanta si punga de plastic cu prul baietelului si le duse in camera lui Jimmy. A inceput sa-i aseze masinutele la locul lor, exact asa cum o facea el. S-a aruncat apoi in patul lui, a luat perna in brate si a inceput sa planga, apoi a adormit.
Era aproape de miezul noptii cand Sally s-a trezit. Cand sa se ridice a descoperit o scrisoare.

„Draga mama,
Stiu ca tu esti pe cale sa ma uiti, dar sa nu crezi ca eu am sa te uit vreodata sau am sa incetez sa te iubesc si chiar daca n-am sa fiu in jur sa-ti spun „Te iubesc!”, eu am sa te iubesc pentru totdeauna, cu fiecare zi tot mai mult. Intr-o zi o sa ne putem intalni din nou, o sa ne putem vedea iarasi. Pana atunci insa, pentru a nu fi atat de singura, adopta un alt baietel, nu-ti face nici o grija, nu pot fi suparat pentru asta. El poate avea camera mea si poate sa se joace cu jucariile mele. Daca este fetita va trebui insa sa-i cumperi papusi, cred ca stii asta. Acesta este un loc cu adevarat placut. Am sa ma intalnesc cat de curand cu bunicul si bunica, iar ei o sa ma indume si o sa-mi arate locurile din jur. Ingerasii sunt atat de calzi si de apropiati.Imi place sa-i privesc zburand. Si stii ceva? Isus arata exact ca in picturile din biserici. Am stiut imediat ca este EL din momentul in care l-am vazut. Si stii ceva mama? Chiar Isus m-a dus la Dumnezeu si am stat ieri pe genunchii LUI si am povestit cu EL.Ca si cand as fi fost cineva foarte important.  A fost foarte atent si impresionat cand i-am spus ca nu am apucat sa-ti spun adio si as fi vrut sa-ti las macar o scrisoare. Dar stiam ca nu este permis asa ceva si totusi, Dumnezeu mi-a dat hartie si chiar stiloul sau personal pentru a scrie scrisoarea. Gabriel este cred numele ingerului care a coborat sa-ti duca scrisoarea. Dumnezeu mi-a spus sa includ in scrisoarea mea raspunsul la ceea ce tu il intrebai cand erai in spital: „Unde era EL cand eu aveam nevoie?” Am raspuns din partea LUI: „Am fost in acelasi loc cu baiatul tau, l-am vegheat si am stat langa el, la fel cum am facut-o si cu Fiul meu cand era pe cruce”. Si sa stii mama ca are dreptate, este mereu langa copiii LUI. Si apropo mama, nimeni altcineva nu va putea vedea ceea ce ti-am scris, doar poti sa o faci. Pentru toti ceilalti este doar o bucata alba de hartie. I-am dat acum lui Dumnezeu stiloul inapoi. Are nevoie sa scrie mai multe nume in „Cartea Vietii”. Deseara am sa stau cu Isus la masa pentru cina. Sunt convins ca mancarea va fi delicioasa. Ah, da, si am uitat sa-ti spun, nu ma mai doare nimic. Cancerul s-a vindecat, s-a dus. Ma bucur ca asa nu trebuie sa stau chinuit de dureri si Dumnezeu sa ma vada suparat. Nu-i place sa ne vada suferind. De aceea l-a si trimis pe Ingerul Recunostiintei sa vina sa ma ia de la spital. Ingerul mi-a marturisit ca a fost un ordin special de la Dumnezeu. Ce zici de asta?

Semnat cu dragoste de Dumnezeu, Isus si mine.”

admin:
Fereastra spitalului
Doi barbati, amandoi foarte bolnavi, ocupau acelasi salon de spital. Unuia dintre ei ise permitea sa se ridice in fund, in fiecare dupaamiaza, cate o ora,  pentru a ajuta drenajul plamanilor. Patul lui era asezat langa fereastra. Celalalt barbat isi petrecea tot timpul intins pe spate. Isi povesteau amandoi despre sotii, familie, case, slujbe, despre perioada serviciului militar si pe unde au fost in vacante.

In fiecare dupaamiza, cand cel care statea in patul de langa fereastra putea sa se ridice, ii povestea colegului de camera tot ce vedea si se intampla afara.

Celalalt barbat a inceput sa traiasca pentru acea ora, totul se anima, traia parca intr-o alta lume cu culorile cu viata celei de afara.
Fereastra dadea inspre un parc si un frumos lac. Rete si gaste se jucau in apa, in timp ce copiii isi lansau modele de barcute teleghidate.Tinerii indragostiti se plimbau tinandu-se de mana si admirand florile. Si mai departe, o priveliste a orasului, cu zgarie norii sai.

In timp ce barbatul din patul de langa usa povestea ceea ce vedea in cele mai mici detalii, celalalt, tintuit la pat, inchidea ochii imaginandu-si scenele pitoresti.

Intr-o dupaamiza barbatul de langa geam povesti cum trecea o parada. Desi nu putea sa auda fanfara, celalalt barbat avea o imagine atat de reala despre acea fanfara, asta datorita descrierii foarte minutioase a celui ridicat in sezuta..
Zilele si saptamanile au trecut. Intr-o dimineata o asistenta a sosit aducand cu ea apa, pt a-i spala corpul lipsit de viata a barbatului de langa geam. Murise linistit in patul de spital. Astepta apoi brancardierii sa vina sa ia corpul neinsufletit.

Imediat dupa aceea barbatul ramas singur in salon a rugat sa fie mutat in patul de langa fereastra. Asistenta chiar s-a bucurat de cererea lui, asa ca a facut schimbarea si dupa ce s-a asigurat ca se simte confortabil, la lasat singur in salon.
Incet, cu grija, s-a proptit cu picioarele in barele laterale ale patului si cu un efort extrem si-a impins corpul in sezut, pentru a putea privi afara, pe fereastra.
Dar in spatele ferestrei era un zid alb. Uimit si neintelegand nimic, barbatul ii povesti totul asistentei, intreband-o sa-si dea cu parerea, cum a putut celalalt barbat sa descrie atat de bine detaliile pe care i le descria. Si in special de ce a facut asta, ce l-a determinat sa-l minta cu ceea ce vedea. Raspunsul ei a venit halucinant: era orb si nu avea cum sa stie ca in spatele ferestrei este un zid alb. „Probabil ca a vrut doar sa va incurajeze” – ii mai spuse asistenta.
.

steliana:
Multumiri, Gigi!
Mortal de frumos!

admin:
Fata oarba
A fost odata o fata care se ura pe insasi doar pentru ca era oarba. De fapt ura pe toata lumea, mai putin pe iubitul ei. El a fost intotdeauna aproape de ea, o inunda cu iubirea si afectiunea lui. Afectata de infirmitatea ei, fata spunea mereu ca si daca doar pentru cateva momente ar putea vedea lumea, s-ar casatori cu acest baiat.

Intr-o zi, a avut bucuria sa afle ca cineva isi donase ochii si ca ea era cea aleasa pentru implant. Operatia a reusit perfect, astfel incat a inceput sa vada. Unul dintre primele lucruri pe care le-a zarit a fost prietenul ei. Bucuros baiatul a intrebat-o imediat: „Acum ca poti vedea, vrei sa te casatoresti cu mine?”
Fata a fost socata sa vada ca si baiatul era orb, asa cum fusese si ea si refuza sa se marite cu el. Dupa ce s-a oprit din plans, baiatul i-a trimis o scrisoare:

„Iubita mea, atat te rog doar: sa ai grija de ochii mei”

admin:
Paharul cu lapte
Intr-o zi un baietel sarac care vindea produse din usa in usa, ca sa-si poata plati abonamentul de autobuz pana la scoala, isi intoarse buzunarele pe dos sa vada ce banuti are la el. Ii era tare foame. A gasit doar o moneda de 10 centi si decisese totusi sa intrebe daca poate cumpara ceva cu ei, la primul magazin. Insa indrazneala i se rispise in momentul in care o frumoasa tanara deschise usa magazinului. Si in loc de mancare a cerut un pahar cu apa. Vazandu-i infatisarea si banuind ca ii era foame, i-a adus in loc de apa, un pahar cu lapte. Baietelul a baut incet laptele si cand termina se uita in ochii si o intreba: „Cat trebuie sa-ti platesc?” „Nimic” – ii raspunse fata, „mama m-a invatat ca pentru amabilitatea si bunavointa nu trebuie sa primesti bani”. Baietelul iesi din magazin, multumindu-i din inima.

Cand Howard Kelly a parasit magazinul, nu s-a simtit doar puternic fizic, ci si ajutat si sprijinit de Dumnezeu. Avea credinta ca este protejat.

Ani mai tarziu, acea tanara s-a imbolnavit foarte rau. Doctorul de familie era depasit de situatie si a decis sa o trimita intr-un mare oras, la un specialist, care ar putea studia forma rara de boala pe care o avea femeia.

Dr. Howard Kelly a fost chemat pentru consultatie. Cand a auzit numele orasului de unde venea femeia, o lumina ii inunda chipul. Imediat a coborat si apoi in fuga a parcurs coridorul pana la salonul unde era internata. In graba si-a imbracat halatul alb si a intrat. A recunoscut-o imediat. A adus-o apoi din nou in sala de consultatie si s-a concentrat atent asupra cazului. Din acea zi a dat acestui caz o atentie deosebita, urmarind ce se intampla cu femeia clipa de clipa.

Dupa o lupta grea, boala a fost invinsa. Au inceput sa se intocmeasca si formalitatile de iesire. Dr Kelly a rugat serviciul fianciar sa-i pregateasca si factura. A privit calculatia, a scris ceva pe ea si a trimis-o apoi in salonul femeii. Aceasta a luat hartia, a despachet-o cu teama si cu convingerea ca toata viata va trebui sa munceasca pt a o putea plati. Intr-un final a indraznit sa-si arunce ochii pe factura. Si a inceput sa citeasca cuvintele doctorului:
„Achitata cu un pahar plin cu lapte”
Semnat, Dr. Howard Kelly

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă

Du-te la versiunea completă