Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Single sau in cuplu?
micaela:
da, da, m-am mirat si eu de "spaima" lui Silviu. :D
stiu ca poligamia e un "fapt" raspandit, desi eu nu-l prea vad in jur (cred ca nu privesc atent :) ), dar exista si monogamie si eu pledez pentru ea si pentru plusvaloarea pe care o da uneii relatii cu adevarat frumoase. pana la urma, a chaqun dupa gust si chef... da' sa nu-mi spuna mie nimenea ca s-ar simti confortabil in "haremul" cuiva, ca nu-l cred. poate doar daca ar avea si el un alt harem, sau ar avea impreuna o "devalmasie"... Doamne fere...sa n-apuc! :)
admin:
2011, a fost un an care cel putin in America, singlismul (nu avem inca in limba romana un cuvant care sa defineasca acest curent) a castigat si mai mult teren in fata modului de viata "matriamaniac"
Cativa psihologi si sociologi de renume au demontat cateva din lucrurile care cel putin pana acum pareau axiomatice, cum ar fi de exemplu ca a fi casatorit inseamna atingerea unei tinte sociale, asta ducand automat la conturarea unui individ fericit, multumit si cu o deschidere mai mare a perspectivei de dezvoltare personala. Ori cu exemple si argumente au aratat ca nu e chiar asa, ca de multe ori casatoria devine un obstacol in dezvoltarea personala a individului.
Studiul arata insa ca single women in comparatie cu single men, au parte de tratamente total diferite in societate, sunt altfel perceputi. Un barbat singur, mai ales daca este un om de cariera, are alte argumente pt care este singur, pe cand unei femei nu-i sunt acceptate ca si motivatie. A inceput si o actiune de contestare a unor legi federale considerate discriminatorii (sunt peste 1000 de articole vizate), considerandu-se ca persoanele care formeaza cupluri sunt favorizate. Asta si pt ca de multi ani, liderii politici, adica aceia care elaboreaza legile, sunt persoane "matrimaniac", facand din faptul ca sunt familisti chiar un argument in lupta electorala. Defavorizarea celor single merge mai departe, multi angajatori preferand persoane casatorite, considerandu-le mai motivate si mai responsabile in a-si tine joib-ul. Deci in America a inceput lupta pe fata intre cele doua curente.
Se lovesc insa si ei acolo, desi dupa multi ani de contestare a conservatorismului si traditionalismului neargumentat, de perceptiile sociale. Asta pt ca, cred eu, s-a scris si s-a explicat insuficient despre single life. Altfel ar fi intelese particularitatile, nevoile, unui single, daca s-ar scrie, daca s-ar face cunoscute. Un familist intelege destul de putin din ceea ce inseamna un single, iar cand viata il aduce in aceasta situatie are un prim soc. Un rol foarte important in explicarea a ceea ce este un single il au cei care-si decid acest statut. Pot discuta mult mai lejer, mult mai deschis acest subiect. Urmariti ce face in America Bella DePaulo si o sa intelegeti la ce ma refer.
Sunteti aici in SC atatia oameni care comunicati usor, deschis, clar, poate reusiti ceva in aceasta directie. Tot sprijinul meu, cu ceea ce am invatat si cu ceea ce am citit.
Ana:
Mie mi se pare ca singles-ii sunt dimpotriva, mai conservatori decat cei casatoriti. Mult mai multi casatoriti accepta ideea 'devalmasiei', decat singles.
E o oarescare doza de ipocrizie la mijloc, in general cand esti single, iti accepti status-ul mai mult sau mai putin, dar de fapt tot cuplu vrei. Asa ca putin probabil sa se adune o masa critica de oameni care sa faca ceva, avand in vedere ca de fapt toti vor - mai pe fata, mai pe ocolite - in barca cealalta.
Caroline:
Mersi, admin, tocmai vroiam sa raspund cam acelasi lucru, referitor la intrebarea Saturnianului despre termenul "casatorie exclusivista" pe care il folosisem.
In general, opinia publica a "casatoritilor exclusivisti" este mai discriminatorie decat punctul de vedere "single". Eu inca n-am vazut singles care sa evite in grupul lor prietenii casatoriti!
De fapt, nici nu e vina lor... e o chestiune ancestrala. Exista un arhetip - candva util, fiindca numai in cuplu sau in familii bigame se putea asigura supravietuirea si reproducerea speciilor gregare, inclusiv omul primitiv. Conform acestuia, toate mamicile isi "inoculeaza" fetitele de la cea mai frageda varsta cu povesti despre un Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana (si basmele spun foarte multe despre evolutia noastra psiho-sociala).
Nu am nimic contra familistilor, Doamne-fereste, nici a povestilor, dimpotriva... Dar sunt de parere ca copiii ar trebui mai bine pregatiti pentru REALITATE! O femeie, la varsta la care devine mamica, STIE deja ca acel ideal nu exista! (Idem pentru baieti, care sunt invatati sa-si reprime emotiile, sa suporte cu stoicism durerile si sa nu-si exprime sentimentele... ca "un barbat adevarat", nu ca o smiorcaita hipersensibila!)
Copiii ar trebui deprinsi mai degraba sa comunice, sa inteleaga sexul opus si sa se "obisnuiasca" cu diferentele fata-baiat cel putin din punct de vedere psihologic, inainte de adolescenta... Ca daca ajung la pubertate fara sa stie asta, nici parintii, nici profesorii, nu mai pot lupta contra "furtunii hormonale" (fireasca, de altfel).
Mai mult decat atat, stim ca recent s-a dovedit chiar ca, desi barbatii au o forta bruta mai mare, induranta la durere si rezistenta la stres este mai mare la femei... din simplul motiv ca corpul masculin nu este adaptat biologic sa poarte o sarcina sau sa suporte durerile nasterii!
Si Ana are dreptate... si daca cineva spune ca este familist, respectiv single convins e ori ignorant, ori ipocrit! Cele doua status-uri nu se exclud unul pe altul, cu totii am fost, suntem sau vom mai fi in una sau alta din faze, poate chiar de mai multe ori, de-a lungul unei vieti! Nu se poate generaliza care din ele e mai buna... nu numai de la om la om, dar nici macar la aceeasi persoana, in timp.
Dar abia dupa ce ai incercat ambele statusuri, fara sa stai intr-unul cu gandul la celalalt, ci pe propriile picioare si conceptii, poti sa judeci, sa te pronunti si sa alegi ce ti se potriveste cel mai bine, nu ceea ce vrea lumea! Daca esti impacat cu ce ai ales acum, e ok, mergi in sensul asta, te dezvolti pe ce-ai neglijat pana acum, esti fericit!
Oamenii evolueaza diferit... si nici statutul de single, nici casatoria nu garanteaza impotriva shimbarilor. Cat de mult reusesti sa ramai in acord cu tine insuti trecand prin schimbarile inerente vietii face mai mult decat cat de respectabil esti sau nu mai esti in ochii celorlalti. Pana la urma, tot ce e opinie publica este rezultatul unei manipulari de masa... prin educatie, familie, scoala, biserica, regim politic, marketing etc.
Un exemplu interesant aici: Prietena mea cea mai buna din generala (ne cunoastem de 30 de ani) este casatorita. Cand i-am povestit prima oara despre Singles Camp, a glumit: "Pot sa divortez si eu pana dupa Revelion si sa vin cu tine?" Si asta chiar daca are o casnicie care merge si o familie frumoasa. :P
Concluzia: Eu nu ma postulez nici pro-familie, nici single pe veci. Incerc doar sa ma autocunosc suficient de bine ca sa profit sa invat ce am nevoie pentru oricare din cazuri! Si sa decid liber - eu singura, nu sa decida altii pentru mine - alegerile pe care le fac la un moment dat! ;)
Un test personal ar fi urmatorul:
Ia doua coli de hartie si scrie pe una single si pe cealalta familie. Fiecare foaie trebuie impartita in doua coloane: avantaje si dezavantaje. Dupa ce le scrii pe toate, da un punctaj de la 1 la 10 pentru fiecare item, in functie de cat de important este acesta pentru tine, si... calculeaza media! ::)
bit:
Mie imi trece altfel prin cap: sunt single, da? Pot alege. Dar ce pret are libertatea...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă