Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Single sau in cuplu?
Caroline:
Mai scriam undeva pe-aici - cred - ca atitudinea despre "singalsii" care ar avea nevoie de mila, de ajutor sau chiar de petitori ca sa intre si ei in "normalitate" este la fel de falsa ca si aceea din frazeologia proiectele europene "femei si alte categorii defavorizate". Femeile NU sunt o categorie defavorizata, persoanele single NU sunt anormale... si, ca si femeile, sunt chiar un procent semnificativ din populatie! Exista scoli in SUA unde doar 3% din copii provin din cupluri biparentale "normale".
Nici cuplul, nici celibatul nu sunt o stare de gratie... ci o stare de fapt, pur si simplu.
Nu fac apologia singuratatii, dar nici a cuplului, dar pentru mine e mai demna de mila "trocul" legal de servicii si contraservicii intre doua persoane decat asumarea singuratatii.
Si-apoi... nu toti oamenii sunt facuti sa fie familisti de cariera. :P Faptul ca NU ne acceptam NOI INSINE o serie de lucruri care nu corespund majoritatii "acceptate" este ceea ce ne face sa suferim cand suntem singuri, nu faptul in sine.
Exemple de intrebari care mi se pun, de cand sunt single:
1. Mai lasa si tu de la tine, ca asa n-o sa se lege nimeni de tine niciodata.
Atata am "lasat" pana acum, incat uitasem si pe unde m-am lasat pe mine, pe drum... ;D Cine te iubeste cu adevarat, iubeste ceea ce esti, nu ceea ce ar vrea ea/el sa fii...
2. Au trecut 3 ani, tu nu vrei sa-ti refaci viata? (Expresia asta ma face sa rad intotdeauna).
Cum sa nu?! - raspund - Exact asta fac de 3 ani incoace: imi refac viata. Aproape ca mi-au trecut de tot insomniile, sindromul premenstrual si crizele de nervi de-atunci. :P
3. Esti prea pretentioasa! Eu?! Ba deloc. Nu vreau decat un singur lucru de la un eventual "celalalt": sa aduca macar un mic "ceva" in plus vietii mele actuale, astfel incat sa ma simt mai bine cu el decat singura. Nu sa-mi pretinda sa renunt la ceea ce sunt, ce am sau ce-mi place doar ca sa fiu si eu cu cineva, "in randul lumii"...
Viata bate filmul: am intalnit barbati (de cand am divortat), dintre care unul si-au supralicitat oferta pana acolo incat sa-mi spuna ca o sa vina vremea cand o sa fiu batrana si o sa trebuiasca sa platesc bani grei pentru sex de ocazie... Implicit: "adjudeca-ma" de pe-acum... ofera-mi in schimb casa si masa... suporta-ma... eu ma ofer in schimb doar sa... :-[
De altfel, sursa principala a frustrarilor de tot felul este educatia. Ati auzit vreodata de devieri psihice la animale?! :P ;D
Ana:
--- Citat din: Caroline din Duminică, 18 Decembrie 2011, 20:52 ---3. Esti prea pretentioasa! Eu?! Ba deloc. Nu vreau decat un singur lucru de la un eventual "celalalt": sa aduca macar un mic "ceva" in plus vietii mele actuale, astfel incat sa ma simt mai bine cu el decat singura. Nu sa-mi pretinda sa renunt la ceea ce sunt, ce am sau ce-mi place doar ca sa fiu si eu cu cineva, "in randul lumii"...
--- Terminare citat ---
Subscriu. Si eu intreb ce mi se ofera la schimb pentru ce ofer eu. De prea multe ori, raspunsul e evaziv sau lipsa.
Caroline:
--- Citat din: Ana din Duminică, 18 Decembrie 2011, 21:00 ---Subscriu. Si eu intreb ce mi se ofera la schimb pentru ce ofer eu. De prea multe ori, raspunsul e evaziv sau lipsa.
--- Terminare citat ---
Nu ma refeream la un schimb... Eu ma ofer pe mine, cu bune si rele, cu conditia ca acel ceva, acea senzatie de mai bine, sa existe de la inceput. Cu toate acestea, mi se ofera mereu lucruri pe care nu le cer si nu le doresc... Exista prea multi barbati (cel putin in categoria mea de varsta) dispusi sa faca compromisuri inimaginabile doar ca sa se conformeze majoritatii. Nu se intelege ca daca nu exista acel "ceva", nu exista decat singuratatea. Si in acest caz, e de o mie de ori mai buna decat singuratatea in doi.
P.S. Ca sa nu fac discriminari, am si prieteni barbati care spun: "Este inimaginabil la cate tertipuri si compromisuri se preteaza o femeie singura doar pentru un blid de mancare, un acoperis deasupra capului sau un... statut social.
Ana:
Schimburile nu sunt doar in moneda.
Saturnianul:
--- Citat din: Caroline din Duminică, 18 Decembrie 2011, 20:52 ---[...]dar pentru mine e mai demna de mila "trocul" legal de servicii si contraservicii intre doua persoane[...]
--- Terminare citat ---
Asta nu e nici o problema cita vreme cei doi parteneri isi asuma in mod constient "trocul" respectiv, ii inteleg consecintele si sunt dispusi sa le accepte. Reprezinta alegerea lor, la care au dreptul, si relatia in conditiile acestea devine una normala. Faptul ca eu, tu, el, ea nu am face asta reprezinta doar o diferenta de opinie si atit. Nu inseamna ca alegerea celor doi e una buna sau proasta ci, pur si simplu, ca este alegerea lor.
Problema, anormalitatea apare in momentul in care alegerea unui astfel de "troc" nu mai este rezultatul de comun acord al celor doi, ci rezultatul autoimpunerii unor cutume sociale, cind fac acest "troc" nu pentru ca asa se simt ei bine, ci petru ca asa se simte societatea bine. Anormalitatea este atunci cind unul sau amindoi membrii cuplului nu se simte bine cu aceasta sarada dar continua sa o duca mai departe pentru a da bine in ochii societatii.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă