Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre

Incursiune intr-un colt de rai: Cheile Nerei 26 – 29 iulie 2012

<< < (30/33) > >>

theo365:
Hello tuturor!
              Dupa drumul lung catre casa, (adica mai exact la 2 dimi eram la Braila) :faint:,chiar daca oboseala si febra musculara isi spun cuvantul, nu pot decat sa ma bucur de minivacanta petrecuta alaturi de niste oameni supersimpatici . :applause: Atmosfera creata, voia buna ,distractia  dar si solidaritatea au fost la ele acasa, intr-un cuvant toate ingredientele specifice SC au fost prezente.  :thumbup:Am ras, am glumit , am admirat locurile minunate, m-am incarcat de energie alaturi de voi.Privesc cu nostalgie la fotografiile ce-mi vor ramane cu amintire,si sper la o noua revedere!Cat despre Gigi , ma bucur enorm ca l-am surprins ,emotionat, ca s-a simtit apreciat , asa cum de fapt MERITA pe deplin!!!! :flori:

admin:
Scriam aici pe forum ca am fost placut surprins sa aflu ca informatiile mele despre circuite, despre locatii, despre traseele de vizitare si ghidajele locale sunt citite si folosite nu doar in Singles Camp. De aceea, cu toata criza de timp in care sunt acum inainte de plecarea in Maramures, mi-am rupt o ora sa descriu traseul, acum cat imi este proaspat in minte.

Traseul complet de vizitare a Cheilor Nerei porneste de la Sopotu Nou si ajunge la Sasca Romana. Are ca marcaj banda rosie verticala si o lungime de cca 20 km. Grad de dificultate: submediu.

Echipament necesar:
-   bocanci
-   bat haiking
-   pantofi de traversare apa
-   rucsac cu apa, schimb de haine, pelerina de ploaie

Sfaturi de traseu:
-   innoptare in Sasca Montana – recomand foarte calduros „Pensiunea Dora”
-   asigurati-va ca aveti posibilitatea unei masini parcate la Podul Beiului, la capatul de sosire a traseului. Eventual va poate astepta cineva, sau daca ajungeti cu doua sau mai multe masini, pregatiti de dimineata, una acolo.
-   descarcati de pe net o harta a traseului. Este foarte bine sa aveti una cu voi, pt a stii in orice moment cam pe unde sunteti si sa apreciati cat mai aveti de mers
-   plecati de dimineata. Ora 8.00 este foarte buna pt pornire, va da timp suficient in conditiile in care va intindeti mai mult pe traseu. Putei daca mergeti incet sa ajungeti pe innoptat la capatul celalalt. In mod normal insa, cu plecare la 8.00 si cu mers continuu, cateva pauze de 5-10 minute, la 17.00 sunteti la Podul Beiului „La Tunele”.
-   traseul se face in directia de curgere a Nerei, de la Sopotu Nou spre Sasca, nu invers, pt a economisi energie. Practic se coboara. Altfel ati urca o diferenta de nivel de cca 300 m.
-   incepeti traseul de picior din Poiana Logort (pana acolo urmati cu masina traseul Sasca Montana – Stinapari – Carbunari (30 minute cu auto). Fata de plecarea din Sopotu Nou, castigati cca 15 minute de mers intr-o zona in care nu aveti mare lucru de vazut.
-   din Carbunari pana in Poiana Logort (o recunoasteti fiind imprejmuita ca un tarc si in mijloc are o cabana de lemn) urmati un drum neasfaltat – cca 15 minute
-   din Poiana Logort, unde va lasa masina, urmati traseul indicat cu linie albastra verticala: Lacul Dracului si Ogasul Porcului. Este un drum larg prin padure, care va conduce, urmand semnele mentionate pana la Lacul Dracului. Cca 1 ź ore de mers continuu. Acest traseu are cateva pante de coborare de 20 – 50m, in rest este foarte usor – practic o plimbare prin padure
-   traseul ajunge la locul numit „La scaune”. Sunt niste bancute (pe vremuri erau 3, acum am mai gasit doua) si crucea unui tanar. Pe un pom sunt 3 indicatoare. Unul arata spre Lacul Dracului, si se continua de data asta pe linie rosie verticala si al doilea important pt noi, cu sageti in doua directii: Sopotu Nou (1 1 ˝ ore) si Cantonu Damian (3 ˝, corectat apoi cu 4 ˝ pt ca altcineva sa scrie cu alb peste 5 ore). Adevarul este la felul de mers al fiecaruia. Intr-un pas normal se fac cca 4 ore.
-   de la scaune, pt a vedea lacul Dracului, plecam in directia pe care ne-o arata indicatorul. Este o urcare scurta printr-o padurice, sus este o panorama printr-o fereastra de vegetatie, apoi se coboara. Cu totul cca 15 minute, maxim 20. La ultima coborare, cu Nera in fata, lacul se vede in partea stanga, este un ochi superb de albastru turcoaz, plin de pastravi. S-a creat prin prabusirea unei pesteri carstice. Jos, pe malul Nerei este un foarte bun loc de popas si de racorire in apele repezi.
-   se revine pe traseu pe unde s-a coborat si se ajunge inapoi „La scaune”. Aici este important sa urmati Cantonu Damian, banda rosie verticala. Sa nu o luati din greseala spre Sopotu Nou ! - asta v-ar intoarce la locul de unde ar fi trebuit inceput traseul, daca nu ar fi scurtatura de care va spuneam, prin Carbunari
-   intreg traseul urmareste cursul Nerei, deci este imposibil sa va pierdeti. Este si foarte bine semnalizat si marcat. Gradul de dificultate, asa cum spuneam este submediu, in afara de cateva coborari pe trepte de stanca (dar unde exista cablu de asigurare) si zonele de balcoane (poteci sapate in stanca) – totul este o plimbare pe malul raului. Doar distanta lunga de la un capat la altul al cheilor creaza o problema, dar cum explicam daca se pleaca de dimineata si se merge continuu, in cca 8-9 ore se ajunge „La Tunele”.
-   de la scaune, primul reper este Ogasul Porcului. Este marcat cu o placuta. Este o oala imensa sapata de apa in stanca din stanga, in forma unui ogas plin cu piatra sparta
-   incep balcoanele. Pe parcurs sunt mai multe randuri de poteci sapate in stanca, incep dupa Ogasul Porcului, ultimele fiind „La carlige”.
-   se ajunge apoi la Izbucul lui Iordan, un parau care curge din stanga si peste care se trece pentru a continua traseul. Am baut apa din el, nu stiu cat este de recomandat. Eu n-am avut nimic si chiar am apreciat gustul apei.
-   se continua traseul pana la o poienita, un excelent loc de popas. Se numeste Poiana lui Vogiun. Langa este un pod suspendat peste Nera, dar scandurile sunt cam putrezite, asa ca nu va sfatuiesc sa va aventurati. Singurii care il trec sunt cred cei cu ferma de vis a vis de poiana, este acolo si un semn cu „vand branza de vaca si loc de campare”.
-   traseul se continua pe partea noastra, deci nu este nevoie sa traversati. Intalniti o pestera carstica, exceptionala, Boilor cred ca se numeste. Intrati si bucurati-va de racoarea de acolo. Totul ar fi fost extraordinar daca niste idioti nu si-ar fi scris numele cu vopsea. De fapt grupul de 4 nume vazut acolo se mai repeta de doua locuri pe traseu, semn ca erau idioti de-a binelea.
-   incep balcoanele mai inguste si unde sunt montate cabluri pt siguranta. Dar inaltimile sunt foarte mici, iar Nera nu este cel putin vara un rau tumultos. Asa ca nu se poate intampla nimic. Trebuie doar un pic de curaj, iar cei cu vertige sa nu se uite in jos, sa-si urmareasca doar pasii.
-   de la Poiana lui Vogiun se intra practic in adevaratele chei. De acolo intalniti carstiile, stanci imense de calcar, mare parte erodat si prabusit sub forma de torenti de piatra sparta. Piscurile au sa va insoteasca pe tot traseul, doar ca pt a le admira trebuie sa mai iesiti de pe poteca si sa gasiti zona optima de panoramare. Este multa verdeata si sunt greu de distins printre frunze. Nu le ratati, sunt cele mai importante lucruri de vazut pe traseu! Ultimul, cel de inchidere de traseu, pe care-l vedeti la traversarea prin apa a Nerei este Turnul lui Beg. Este un varf de o rara frumusete.
-   intaniti la un moment dat si doua – trei tunele sapate in stanca. Spectaculoase si interesante. Apoi balcoane.
-   poteca marcata se opreste la un moment dat si un indicator „Cantonul Damian” va indica sa treceti Nera. Faceti-o incaltati cu pantofi de apa, sa nu va taiati in pietre sau crengi. Traversarea nu creaza probleme in iulie – august, in primavara insa Nera are insa debit mare si aveti nevoie de un pic de curaj si de putere sa o faceti.
-   dupa traversarea Nerei, drumul continua in stanga spre „La carlige” – ultimele balcoane pe care le intalniti. Sunt si cele mai dificile, dar asta nu inseamna pericol. Cararea este suficient de mare pt trecerea unui om, chiar si de gabaritul meu, iar asigurarea cu cablu de care te poti tine pe toata traversarea este un motiv in plus sa nu va faceti probleme. De „La carlige” pana la Cantonu lui Damian faceti cam treisferturi de ora, iar pana „La tunele” sau Podul Beiului, cca 1 ora si treisferturi. Deci va apropiati de finalul excursiei
-   incepem sa ne despartim apoi de Nera, drumul se largeste si se merge prin padure. Lejer, sub forma unei plimbari. Pana la Cantonu lui Damian, un complex de cladiri, din pacate parasit. Spun pacat pt ca locarea este minunata.
-   de la Cantonu lui Damian se merge doar pe drum forestier, pana la intersectia cu Valea Lindina, apoi se continua pana la un cot, unde sunt cateva ruini de cladiri, Drumul este de acolo in stanga, nu prin grohotisul alb care se vede in fata.
-   daca v-ati putut organiza in asa fel incat la Podul Beiului, acolo unde se plateste taxa de rezervatie, adica 5 lei, sa va astepte masina, in cca 20 minute sunteti la „Dora”. Daca nu trebuie sa mergeti pe jos pana in sat, asta inseamna inca o ora....
Pe partea cealalta a Nerei, cand veniti de pe traseu sunt tunelele romane, saptate in stanca. Aveti doar 10 minute de mers pt a le parcurge. Fata de cele 8 ore pe care le-ati facut pana acolo, o ...nimica toata.

MAC:
Este o vorba:,,Ai grija ce-ti dorest,pentru ca s-ar putea sa ti se intample".Mi-am dorit sa ajung pe cheile Nerei,si am ajuns.
Nu mi-am imaginat ca sunt asa frumoase,si nici ca o sa am un bonus asa de mare-ma gandesc la voi.
Am trimis poze,sper ca au ajuns,am primit poze.Multumesc.
De pe malul jiului,va doresc o vara frumosa in continuare.

angelica6767:
Of,Dumnezeule!Prietenii mei dragi!Sunt foarte emotionata si am lacrimi in ochi, si de fericire,fericirea de a va intalni pe voi,oameni minunati,sociabili,sensibili,care stiu sa se distreze,si de mahnire ca m-am despartit de acesti oameni extraordinari.Gigi,am vazut pe fata ta cum traiai un soc.Un soc emotional,ca sa ii spun asa.Am vazut multumirea pe chipul tau,multumirea ca ai reusit sa faci niste oameni fericiti,chiar si pentru cateva zile.
Mirela,te rog sa ma ierti daca am fost un pic mai dura cu tine,dar altfel nu reuseam sa te scot din acea stare.Pana la urma ai fost foarte puternica,ai tras de tine si ai ajuns la capatul traseului.Nu pot sa spun decat BRAVO MIRELA!Vreau sa-i cer iertare surorii tale,Ioana pentru ca am gresit fata de ea,ridicand un pic tonul si fiind mai rautacioasa.Ioana,te rog sa ma ierti.Si pe voi toti,prietenii mei dragi va rog sa ma iertati daca ceva nu prea a fost ok.Probabil ca atat am putut sa fac.Imi doresc din tot sufletul sa ne intalnim din nou,in aceiasi formatie daca s-ar putea.Am ras atat de mult in aceste zile ,cat pt.toti anii in care nu am putut sa rad.Racusorule ai fost si esti minunat.Theodora esti extraordinara.Ce sa mai spun...toti sunteti mai mult decat minunati.Va doresc la toti o vara frumoasa si la fel de minunata ca pana acum.

Littlelight:
Este o vorba: cand faci un lucru bun, Universul iti intoarce binele inzecit! Si chiar daca acest bine nu vine atunci cand ti-l doresti tu cu siguranta vine atunci cand ai nevoie mai mult.
Asa ca, draga Gigi, pentru ideea ta minunata de a reuni oameni care simt nevoia unui prieten, sper ca Universul sa te rasplateasca si sa te surprinda in continuare cu multe lucruri si clipe de neuitat! Le meriti pe deplin!  :applause:

In egala masura sper ca toti cei care au stiut sa intinda o mana, sa fie alaturi de cei mai putin puternici in aceasta excursie si in fata carora ma inclin, sa aiba parte de de multe lucruri bune in viata!
Va multumesc tuturor dragilor, pentru ca existati, pentru zilele minunate petrecute impreuna si pentru dovada ca tineretea nu tine de varsta din buletin ci de ceea ce ai in sufletul tau. Sper sa ne revedem si in alte actiuni. De la mine, pentru VOI  :flori:

Si da, Mirela, Littlelight = Luminita  :) 

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă