Citez din mesajele lui opti, caruia n-am apucat sa ii dau o replica, pentru ca am fost plecata!
"dar un singur lucru ma nemeltumeste cu adevarat ...viitorul negru si sumbru al copilului meu ... voi v-ati gandit vreodata serios in ce mediu vor trai copii vostrii cand vor fi de varsta noastra ?"
..........
"...deci eu fac ceva ... tu ce faci ?
sau ce mai faci tu , mai Carmen draga ?"
Si acum sa ii raspund ce am facut eu pentru ca viitorul copilului meu sa nu fie "negru si sumbru"! M-am ocupat toata perioada cat l-am crescut si educat sa ii inoculez ideea ca are toata viata inainte si si-o poate canaliza pentru a realiza orice vis, oricat de nebunesc ar parea! Cum am facut asta CONCRET? Am inceput prin a-i crea conditiile sa aprofundeze inclinatiile si aptitudinile pe care le avea: pasiunea pentru tot ce tine de calculatoare si insusirea riguroasa a Limbii Engleze la nivel superavansat de la varsta foarte mica: 4-5 ani. Tot atunci i-am testat si atractia catre muzica, in ideea de a-l inscrie la o scoala de profil. La ultima am renuntat, dar am bagat bani grei in primele doua, pe cursuri si diplome recunoscute international si calculatoare de ultima generatie. La 17 ani s-a apucat singur si de chitara, iar acum canta suficient de bine, incat sa ii fie o mare pasiune si sa ii ofere momente de relaxare in timpul liber. In acelasi timp, dandu-mi seama cam prin anul 2000, ca viitorul la noi acasa (in tara, adica) nu se intrevede a se imbunatati, am avut grija sa ii deschid orizontul si sa ii spun ca nu e necesar sa se lupte cu morile de vant aici, ci sa isi insuseasca pe cat posibil valorile si gandirea celor care traiesc in tari cu adevarat civilizate (cinste, corectitudine, respect pentru lege, punctualitate, etc.), pentru ca acolo isi poate realiza, asa cum am zis, oricare dintre dorinte! Apoi, desi a fost considerat mult timp in scoala un ciudat, fiind retras si neintrand in gasti si anturaje, l-am lasat sa isi intinda aripile si sa zboare! Acum ma apropii cu pasi repezi de momentul cand o va face: pleaca pe 16.06.2011 definitiv in Norvegia, unde va trai in sfarsit viata pe care mi-am dorit-o si si-a dorit-o! Daca as fi fost ca optimus de-a lungul timpului si m-as fi resemnat cu tristetea din ochii mei, ai lui si a celor din jur...nimic din toate acestea nu ar mai fi posibil! Fiecare om e o entitate de sine statatoare, nu e doar un fir de nisip in multime! Sta, asa cum am zis, in puterea oricui sa creada ca avem un destin unic, dar pe care trebuie sa il ajutam si noi! Nu cu capul plecat si cu pumnii stransi a revolta, nu cu mania persecutiei, nu cu aratat cu degetul catre altii! Ci cu credinta ca daca vrei, poti! Dar stiu ca am scris atatea randuri degeaba si tot ma va irita cu cine stie ce raspuns in care mocneste resemnarea si mania de a contrazice cu orice pret! Asa sa fie... sa vada el in jos doar negru, ca eu ma uit doar in sus si vad cerul senin!