Singuratatea in doi

[micaela]

singuratatea in doi are gustul nefericirii. singuratatea de unul singur poate sa aiba gustul linistii.

[Caroline]

"Numai obisnuinta" e o situatie mult mai suportabila in superficialitatea ei decat atunci cand raman toate ingredientele in afara de obisnuinta. Oricat ar suna de frumos, a fi permanent ca la prima intalnire e bolnavicios de extenuant.

[micaela]

a fi permanent ca la prima intalnire e bolnavicios de extenuant.

a fi permanent ca la prima intalnire nu-i posibil.

[Matei]

Nu nu, nu rad. Asa e, ca sa te rupi, in primul rand lupti cu tine ca sa iesi din zona de confort pe care ti-o creeaza obisnuinta pe care o descrii. Si trebuie intai si intai sa incetezi sa mai speri. Ca el/ea isi va reveni, ca va fi bine din nou, ca exagerezi tu, ca s-a mai intamplat asa si ati trecut si prin aia...Nu. Tre`sa tai. Fara mila. (poti sa pui si asta langa obisnuinta, refuzul de a evalua corect situatia/refuzul de a recunoaste ca s-a terminat.)

da, tre' sa tai! te ridici si mergi mai departe.
ia te uita, incet incet o sa devin o "aunt agony"!

[Caroline]

a fi permanent ca la prima intalnire nu-i posibil.

sa te tii cand ti se intampla imposibilul! 

[micaela]

sa te tii cand ti se intampla imposibilul! 

doar cand exista pauze lungi. 

[iana]

Despre iubire si etapele ei...

http://amalgammax.com/2010/05/19/un-gind-rapid-despre-iubire-andrei-plesu-take-over/

[Matei]

Despre iubire si etapele ei...

http://amalgammax.com/2010/05/19/un-gind-rapid-despre-iubire-andrei-plesu-take-over/

iana, mai devreme astazi sau ieri, ai mentionat numele unui scriitor si ai dat si un citat din el... nu gasesc postarea si nu-mi aduc aminte cum se numeste domnul.  mi-a placut ce-ai scris.

[micaela]

Despre iubire si etapele ei...

http://amalgammax.com/2010/05/19/un-gind-rapid-despre-iubire-andrei-plesu-take-over/

e foarte interesant insa e o abordare atat de demitizanta... de strivitoare a corolei de minuni a lumii...
uneori, o prea mare luciditate urateste "miracolul" (oricat de limitat ar fi in timp. sau nu.)
imi place ca exercitiu intelectual; nu-mi place ca traire. 

[iana]

iana, mai devreme astazi sau ieri, ai mentionat numele unui scriitor si ai dat si un citat din el... nu gasesc postarea si nu-mi aduc aminte cum se numeste domnul.  mi-a placut ce-ai scris.

Matei,
presupun ca vorbesti de Leonard Cohen ("Realitatea e una din posibilitatile pe care nu-mi permit sa le ignor")

Si daca tot vorbim de realitate..."Uneori cel mai bun raspuns pe care-l poti da realitatii e sa o iei razna" (Philip K. Dick)...

[iana]

e foarte interesant insa e o abordare atat de demitizanta... de strivitoare a corolei de minuni a lumii...
uneori, o prea mare luciditate urateste "miracolul" (oricat de limitat ar fi in timp. sau nu.)
imi place ca exercitiu intelectual; nu-mi place ca traire. 

Mica, ai dreptate, doar ca uneori obosesti sa traiesti ideatic, intr-un mod virtual, stralucirea iubirii...asa ca mai revii din cand in cand cu picioarele pe pamant. Posibil ca a doua zi sa simti din nou miracolul, sa crezi ca iubirea exista...sa visezi.
Poate folosesc un cliseu, dar nu cred ca exista o continuare cu Romeo si Julieta in postura unei vieti casnice ...exista doar iubirea. 

[Matei]

Matei,
presupun ca vorbesti de Leonard Cohen ("Realitatea e una din posibilitatile pe care nu-mi permit sa le ignor")

Si daca tot vorbim de realitate..."Uneori cel mai bun raspuns pe care-l poti da realitatii e sa o iei razna" (Philip K. Dick)...

nu, era altcineva, un nume compus din trei. saru'mana oricum.

[iana]

Matei,
Anatole France ? (vezi maxima zilei din 11 septembrie)

[micaela]

Mica, ai dreptate, doar ca uneori obosesti sa traiesti ideatic, intr-un mod virtual, stralucirea iubirii...asa ca mai revii din cand in cand cu picioarele pe pamant. Posibil ca a doua zi sa simti din nou miracolul, sa crezi ca iubirea exista...sa visezi.
Poate folosesc un cliseu, dar nu cred ca exista o continuare cu Romeo si Julieta in postura unei vieti casnice ...exista doar iubirea.

si daca, totusi, iubirea nelimitata in timp exista? si daca, totusi, chiar si Plesu greseste? 
ne iubim parintii, copiii, prietenii, animalele, fara limite temporale. de ce nu s-ar putea si in cuplu? poate ca prea multele asteptari si ingradiri, intoleranta si lipsa de empatie in (mai) stransa interactiune cu celalalt sunt cele care strica in timp acest gen de iubire. nu stiu. desi sunt intr-o etapa in care nu mai prea cred in iubire, n-as afirma cu mare convingere ca ea nu exista. totusi, putine, f. putine, cate or fi, exista cupluri la care afectiunea se pastreaza, ba chiar se adanceste, in timp indelungat, deci nu putem sa excludem cu totul "iubirea a la longue". cred ca o mare potrivire, afectiune si putina intelepciune pot sa faca sa dureze un astfel de sentiment, chiar si in cuplu.
he, he, cred ca azi m-am trezit cu un nivel mai ridicat de serotonina (daca tot abordam strict biologic problemele existentiale).

[Guesswho]

iana, mai devreme astazi sau ieri, ai mentionat numele unui scriitor si ai dat si un citat din el... nu gasesc postarea si nu-mi aduc aminte cum se numeste domnul.  mi-a placut ce-ai scris.

cred ca la postarea asta te referi, Matei.    si mie mi-a placut, m-am regasit in acest citat.

Mi-a placut un pasaj din "Umbra vantului", de Carlos Ruiz Zafon:
"putine lucruri il marcheaza pe un cititor atat de mult ca prima carte care isi deschide cu adevarat drum spre inima lui. Aceste prime imagini, ecoul cuvintelor pe care credem ca le-am lasat in urma ne insotesc toata viata si cladesc in memoria noastra un palat unde, mai devreme sau mai tarziu - indiferent cate carti am citi, cate lumi am descoperi, cate am invata si cate am uita - ne vom intoarce"