Declaratie de iubire!

[Guesswho]

"Te iubesc" devine sublim doar atunci cand il simti din fiecare gest sau privire a celuilalt, incat nu mai ai nevoie sa-l auzi, caci nu mai poate fi negat, nici interogat... Dintr-odata vorbele sunt in plus si chiar nu mai conteaza.

da, subscriu....n-am sa spun ca nu imi place sa aud aceste cuvinte, dar le corelez cu faptele. Daca imi spune "te iubesc" ca sa nu taca, ma lipsesc

[Caroline]

Mai mult, cand le auzi fals de prea multe ori... intri la banuieli si cand le auzi pe bune. 

[micaela]

Daca imi spune "te iubesc" ca sa nu taca, ma lipsesc

mai  bine sa taca.

[rocky]

faptele conteaza, fara ele vorba ramine doar vorba

[micaela]

si zau ca poate fi chiar enervant cand auzi declaratii de la cineva ale carui fapte nu-s congruente cu vorba. 

[Guesswho]

Am primit ieri o declaratie de iubire  de la puiul meu (pe el il cred oricand, stiu cat de sincer e )
"Mami, esti cea mai buna, cea mai frumoasa si mai tare!"

[ioana1972]

James Earl Jones a scris "Unul din cele mai grele lucruri in viata este sa ai cuvinte in inima pe care nu le poti pronunta." si cat sunt de adevarate!  E dureros sa ai inima plina si sa nu poti impartasi aceasta.Sa simti din tot sufletul ca ai ceva de daruit si sa nu poti.

[Caroline]

Exista, totusi, enorm de mult persoane pe lume care au sufletul vid de astfel de cuvinte. Ajunge doar sa alegi cui sa oferi ceea ce ai de daruit. Si nu pe criteriul "daca se merita" in general sau pentru tine.

[luciamanta]

Fiindca acest topic a debutat cu o poezie de dragoste, o sa postez o poezie scrisa de mine:

Suflet pereche

Ai venit să mă cauţi alergând prin hăţişul de timp,

Ai venit iar şi iar, spre locul acela anume -

Ai venit cu lumină fierbinte sperând

Să mă afli suflet pereche, să te port în gând.

Ai venit să-ţi croieşti drum de dor prin năvalnici nămeţi,

Să topeşti gheaţa tăcerii din mine cu arse cuvinte,

Să opreşti depărtările care troieneau paşii mei către tine.

Ai venit spre răscrucea iubirii,

Cât mi-am dorit să fii tu

Cel ce mă află pe acel drum,

Unde aştepta rătăcită inima mea;

Ce cale lungă, mai lungă decât vieţile noastre.

Să ştii că dacă nu ai fi venit atunci,

Te-aş fi căutat în braţele mele,

Chiar în primul ceas al dimineţii

Ca să îţi văd ochii luminându-ţi dorinţele,

Şi să mă îmbrăţişezi cu risipa iubirii,

În timp ce eu sărutată de vise împlinite

Să te pot regăsi tot mai aproape,

În inima mea,

Ce alergă mereu înspre tine, suflet pereche.

[morcoveatza89]

Am si eu una....nu e tocmai o declaratie de dragoste...e cam trista...insa sper sa va placa....

De azi nu te mai caut, ti-am spus iubitule pana ieri, de azi!?!...esti un strain iubitule, nu voi mai plange ai tai pasi ce n-ai stiut sa-i faci spre mine...am plans prea mult la geamul casei tale si ingerii plangeau de iti mai aduci aminte... in amintiri nu am sa te mai caut, singur te-ai sters din vise si din minte, singur ti-ai spus si adio...ai stat prea mult la rascruci de drum fara sa stii sa ceri sau sa primesti tot ce am avut sa-ti ofer...n-ai vrut sa stii ce insemnai tu pentru mine, cat de naiva am fost sa cred ca pentru tine sufletul conteaza sau poate eu credeam prea mult in vise ce m-au legat atat de mult de tine, nu am sa plang si nu am sa-ti duc dorul, e bine ca nici tu sa nu regreti...azi, o straina sunt si pentru mine...
De-ai sa revii inima imi va fii deschisa si visele, vor fii la fel cum le-ai lasat, dar nu va mai fii nimeni sa-ti spuna: "Iubitule, bine ai venit acasa!!!"...

[luciamanta]

Morcoveatza, poezia este originala si scrisa cu sensibilitate. Felicitari!

[morcoveatza89]

Cred ca mi se trage de la prea multa facultate ....

[morcoveatza89]

Sunt cuvinte pe care nu as fii avut niciodata taria sa-i le spun face to face..asa ca le-am pus pe hartie...e mult mai usor...

[Caroline]

Ceva mai vesel? 


Hai cu mine în lume!

Mi-ai spus odată:
Hai cu mine în lume!
Dorul să mi-l stingi,
Risipindu-l prin văi,
Ancorând la poarte uitării,
Munte de munte trecând.
Teamă să n-ai de nimic,
Numai eu să te ştiu.

Îţi răspund acum:
Hai, vin cu tine în lume!
Dorinţa ta vreau s-o stingi,
Ridicând poverile de pe umerii tăi,
Antice cânturi dăruindu-ţi la poarta mării,
Munte de munte strivind.
Te-a uitat orice timp,
Numai eu te mai ştiu.

[silviu]

si ceva mai trist

tu n-ai la uşa ta zavor,
nici lacat n-ai la tinda,
tu n-ai la uşa ta zavor
cand eu, ca hotii, ma strecor,
si bietul suflet calator
la pragul tau colinda.

tu ma auzi si ma-ntelegi
si-acelasi vis ne poarta,
tu ma auzi si ma-ntelegi,
dar popi, cu cartea lor de legi,
si pravilele lumii-ntregi,
iti strajuie la poarta.
(o. goga)