Comunicam prin muzica

[almi_gabi]

un nou single Ricky Martin

[Mari_a]

Melodia pusă de Julia mai sus mi-a amintit de asta : Can’t Take My Eyes Off You - Frankie Valli and The 4 Seasons  – 1967 :

Are nenumărate variante şi a fost inclusă pe coloana sonoră a mai multor filme.
O variantă care-mi place (şi care e mai aproape de feeling-ul meu zbuciumat)  este cea cântată de nişte băieţi – MUSE
Can’t Take My Eyes Off You – un cântec plin de simţire (că cine/ce treabă mai are cu raţiunea?!)
Pardon the way that I stare.
There's nothing else to compare.
The sight of you makes me weak.
There are no words left to speak,
But if you feel like I feel,
Please let me know that it's real.
You're just too good to be true.
Can't take my eyes off you…

[Mari_a]

Şi să revenim la crastavete...  Tocmai s-au aniversat 20 de ani de la lansarea albumelor Use Your Illusion (I şi II – 19 sept.1991)…
O fi toamna de vină? Asta aş asculta acum continuu:
All we need is just a little PATIENCE
Guns N’ Roses – Axl, Slash, Izzy, Duff, Steven, când erau ei tineri şi noi ferice...

[bit]

Am observat si eu (intr-un final) ca a venit toamna...

[varsator38]

pe placul sufletului meu...atat coloana sonora cat si peisajele!

[bit]

Cred ca frumusetea muzicii lor se trage si din faptul ca provine din imbinarea a doua culturi cu un folclor bogat.

@Mari_a: In spiritul aniversarii a doua decenii de "Use..." (doi de "Use..." chiar), sa ne reamintim celalalt "Don`t cry" (pai daca tot au fost cate doi, trebuia si aici tot doi, nu?):

. O metrica un pic mai ciudata a versurilor, insa mi-aduc aminte ca initial (prin 92-93, cand am dat de GnR) mi-a placut mai mult varianta aceasta.

[Mari_a]

Daaaa… Super tare! 
Apăi dacă-i de sărbătorit, să sărbătorim!   

Feels like I'm knockin' on heaven's door
Knock-knock-knockin' on heaven's dooooooooor     

Un cânticel al lui Bob Dylan  (numai audio)

Axl cântă ucigător "Whole Lotta Rosie" - cover AC/DC...

Bietul Shannon Hoon (care cântă alături de Axl în clipul pus de tine)  a murit  în 1995 from a cocaine overdose, cum altfel?!

[Mari_a]

Şi fiindcă am pronunţat sintagma magică AC/DC, şi fiindcă e un forum preponderent feminin, tre’ să pun aici un pic de Whole Lotta Rosie, aşa, ca-ntre noi, fetele.
Precizez că nu e nici un fel de apropo – de altfel, vedeţi ce mi-am scris la semnătură (mi-am luat măsuri ca să nu mă daţi în judecată!  ). A mai fost o persoană pe aici care mai tulbura atmosfera de inimioare şi fundiţe roz cu câte un Back in Black. Nu mai e.
Cu AC/DC am o poveste de dragoste mai adâncă decât cu Guns N’Roses. Prin 1978-79, la ceaiuri, pe la 3-4 dimineaţa, aşa, de trezire, după o noapte de dans – nu erau trăsuri, nu puteai să pleci, secolul era douăzeci – până pornea transportul public toată lumea asculta Highway To Hell.
Un prieten avea un prieten, care avea un prieten, care avea un prieten care era soră     la Spitalul 9. Chiar vizavi de spital, sora avea un apartament de două camere în care nu locuia nimeni. Era locul ideal pentru petreceri. Între noi şi cei din curtea de peste drum nu era prea mare diferenţă... Avea un dulap, un aragaz, n-avea frigider – aduceam noi gheaţă, o masă, 3-4 scaune, o saltea direct pe jos în dormitor, două canapele, patru fotolii şi o măsuţă în sufragerie. A, şi un cuier. Atât. Şi bine-nţeles, aşezat la loc de cinste, un magnetofon Majak, multe boxe şi benzi gârlă!
Ascultam AC/DC în formula veche, cu Bon Scott solist. El a murit în 1980, a urmat şapcă ăsta pe care-l au azi, foaarte bun, dar în sertarele sufletului meu tot alea vechi au rămas.
Am ţinut-o în ceaiuri până când băieţii au început să fie luaţi în armată, să plece pe la şcoli prin alte părţi... Ne mai duceam noi, fetele, după ei – să le ducem o chiftea, ne mai întâlneam când veneau ei p-acasă... After school, am continuat să ne întâlnim, dar deja eram mari, ne-am apucat să ne mărităm/însurăm (nu între noi, cu o singură excepţie, dar n-au rezistat mai mult de un an – probabil că se cunoşteau prea bine! ). Noi ne legam de tineri, nu aşteptam până la 35 ca ăştia din ziua de azi.
Când am trecut de la individual compus la probe pe perechi, a început să se îmbâcsească atmosfera. Soţiile trăgeau de ei că hai acasă că avem de pus murături, soţii trăgeau de ele că hai acasă că avem o treabă urgentă ce nu suferă amânare... Ălui meu nu-i plăcea muzica noastră, el era  mai mult cu disco – pop, mă omora cu Jennifer Rush – pe care o urăsc şi-n ziua de azi, deşi ea n-are nici o vină!
Ne mai întâlneam, dar mai rar şi nu mai era ceea ce fusese. Unitatea începuse să se crape pe la colţuri... Ultima petrecere a fost de Moş Nicolae, în 1989. Pe 14 decembrie unul dintre băieţi, un fel de mascotă a grupului, a murit subit... Am fost devastaţi! Pe urmă a venit răscoala populară şi ne-am împrăştiat care-încotro...
Eh, ce mai vremuri! Mă uit la a mea că nu iese în grup cu prietenii decât pe facebook...
Ah, ce mult am scris. Asta mergea la Nostalgie. Sau la Gânduri de miercuri seara exprimate joi dimineaţa. Sau la Amintiri din copilărie (o să-l întrec pe Creangă. Am şi de-alea nepublicabile, ca aia a lui, Povestea...) Sau la Giganţi ai muzicii, pentru că AC/DC sunt mari de tot!

Aşadar, Let There Be Rock cu Bon Scott şi Whole Lotta Rosie
Wanna tell you a story
'Bout a woman I know
When it comes to lovin'
Oh she steals the show
She ain't exactly pretty
Ain't exactly small
Forty-two, thirty-nine, fifty-six
You could say she's got it all
Never had a woman
Never had a woman like you
Doing all the things
Doing all the things you do
Ain't no fairy story
Ain't no skin and bone
But you give it all you got
Weighing in at nineteen stone

You're a whole lotta woman
A whole lotta woman
Whole lotta Rosie
And you're a whole lotta woman
Oh honey you can do it
Do it to me all night long
Only one to turn
Only one to turn me on
All through the night time
And right around the clock
To my surprise
Rosie never stops

[steliana]

[bit]

Azi...azi doare. Deci un pic acolo, o farama de suflet inca mai e.

Nevermind, I`ll find someone...

[julia]

pai cin te pune sa asculti muzica d-asta trista de taiat vena ?!? uite, dedicatie speciala pt tine:

[Manfred]

Şi fiindcă am pronunţat sintagma magică AC/DC, ...

Nostalgie, tristete, umor, revolta...de toate se gasesc in comentariul tau. Dar mi-a placut ca ai impartasit povestea asta cu noi. Si imi place si hard rock-ul.

[Mari_a]

Mulţumesc, Manfred. Mai scrieţi şi voi, că experienţă de viaţă e pe forumul ăsta berechet !
(Când m-am înscris pe aici, citea şi a mea şi vă dădea porecle. Ţie îţi zicea Worner. Io, de colo de la cratiţă, zic de la ce, mă, de la răzătoarea Worner ? Nu mă, de la Manfred Worner ! E diplomat !)
Azi dimineaţă era la radio THUNDERSTRUCK. Asta e de ascultat la maxim, să duduie geamurile, dar dormea duduia. Fug cu aparatciku’ mititel în baie, ca să-mi dea energie să mă spăl pe dinţi. Când îl pornesc… Doamne miluieşteeeeeee ! Am crezut că a înnebunit AC/DC, dar de fapt dintre betoane apărăţelul prindea numai Radio Trinitas – Doamne fereşte, apără şi păzeşte !

Azi o să pun ceva haios cu Beyonce, aşa, de uichend. Acum nu prea am timp.
Nu mă omor după ea, dar nici nu-mi displace. O privesc, o ascult, dar nu mă atinge pe nicăieri.
Beyonce e o foarte bună dansatoare, dar pentru dansul din videoclipul pus maaaaai sus de janeta a fost foaarte criticată pen’că a călcat-o pe picior pe Tina Turner – la minutul 3,27 se vede cum Tina se opreşte un pic din dans şi pe la 3,52 ne arată că o doare piciorul. Păi cine eşti tu, măi draghe, să o calci pe Tina Turner?!

[Mari_a]

Hai, repetaţi dansurile că vine Sibielul (pe mine să nu vă bazaţi nici la dans, nici la cântat!)
Beyonce
A fost super-mediatizat clipul “Single Ladies (Put A Ring On It)” în care Miss Beyonce dansează “în draci” (şi-i tot arată inelarul lui Jay Z, care, săracu, s-a executat şi i-a pus pe el a $5 million diamond ring).
Poate aveţi timp să vă uitaţi măcar câteva secunde la fiecare versiune (unele sunt mai scurtuţe):

Videoclipul original:

Beyonce live. Din ce se vede, toată formaţia de pe scenă e alcătuită din femei.

Un gras (omu’ pare cam pă invers)

Joe Jonas (şi ăsta la fel - are şi pantofi cu toc!)

Katy Brand (asta e tare de tot!)

Parodie – trei travestiţi

Beyonce cu Justin Timberlake – la filmări

Fast version (parcă-s Chip şi Dale ale lui Disney!)

Half Speed (dacă vreţi să învăţaţi să dansaţi ca ea – parcă ar cânta răposatul Barry White)

The Chipettes - trei veveriţe haioase

Şi cea care-mi place cel mai mult: Ariannaaaaa (sau ce face televiziunea din copiii noştri!)

[Mari_a]

La maestrul Jon Bon Jovi am fost la concert în iulie, pe o căldură infernală. M-am dus cu fetele de la serviciu, fără prea mare tragere de inimă. Dacă la început râdeam, vorbeam - uite ce muşchi are, ce i-a transpirat cămăşuţa pe el, săracu' şi alte chestii d'astea ca-ntre fete - după numai una-două cântări ne-a cucerit! Nimeni nu mai vorbea, nimeni nu mai respira... Ne-a ţinut aşa trei ore încheiate, fără pauză, fără lălăieli-lungeli, fără să vină doo fete pe scenă şi alte prostii. Numai şi numai cântare. Şi foarte clar, foarte curat. Am fost impresionată. Un profesionist desăvârşit!
În videoclipul de mai jos era mai tânăr, acum are aproape 50; ceva operaţii estetice şi-a făcut (la faţă), dar arată bestial!
A fost ales de revista People (SUA) între primii 50 cei mai frumoși oameni din lume în 1996, iar în noiembrie 2000 aceeași revistă l-a desemnat cel mai sexy star rock.

Pentru diseară, ca să vă odihniţi bine: Bed of Roses