Singuratatea in doi

Creat de iulia17, Sâmbătă, 12 Martie 2011, 12:48

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

janeta

bv , espresso !

daca toti am reusi sa gandim asemeni tie viata noastra sigur ar fi mai frumoasa si lipsita de complicatii inutile , nocive si dureroase. si totul pleaca de la ideea ca daca iubim ( ori doar ne casatorim , fara a iubi cu prea multa ravna ) cu x sau y , persoana in cauza iute devine proprietatea noastra . sentimentul asta de posesie este cumplit de distrugator , pentru ca ucide pana si cea mai pasionata dragoste . lovitura finala o da orgoliul . " cum adica  nu ma mai iubesti ? PE MINE ? ei lasa atunci , ca am eu ac de cojocul tau ... " si iaca asa , fara sa aiba curajul niciunul sa rupa pisica in doua traiesc sub acelasi acoperis ca doi dusmani , fiecare in carapacea lui incarcata de frustrari , oferind copiilor ( motivul cel mai declarat in a justifica ramanerea intro inchisoare din care nu iesi din lasitate , de fapt ) un spectacol penibil si chiar o existenta care-i va marca ( nu in bine ) toata viata lor .
singuratatea in doi este ca o otrava lenta , dar letala si daca noi am fi in stare sa ne oferim cat mai repede antidotul , inca am mai avea sanse la o viata asa cum ne-o dorim .

espresso


@ Janeta

Tata mi-a inculcat aceasta mentalitate cind devenisem mai mare .. lol,  si imi faceam "debutul" in relatiile cu fetele ..  Mi-au ramas in minte "pe o fata nu trebuie sa o bati niciodata, sa fii badaran cu ea, o iubesti si esti cu ea, n-o mai iubesti paraseste-o, insa n-o face sa sufere"  ,  si  "cu femeia nu trebuie sa te certi niciodata, deoarece chiar daca ai dreptate e pierdere de timp si nervi, si niciodata nu va recunoaste ca ea a gresit si tu ai avut dreptate.  Iesi afara din casa, du-te undeva citeva ore, si daca la intoarcere inca nu s-a calmat , pleaca iar, dar nu-i face jocul sa te certi cu ea, caci nu vei cistiga niciodata!"

Bye!

janeta

tot respectul pentru tatal tau , ca bine te-a mai invatat  ! presupun ca insusirea acestor invataminte a stat la baza unei existente cu putine frustrari din punctul de vedere al relatiei barbat-femeie  :D

micaela


julia

"Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat." (O. Paler)


marcutza

corect, adevarat si dureros !

janeta

Citattarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat." (O. Paler)

stia Paler ce stia...

am cunoscut destul de multe cupluri in care viata ajunsese un iad , dar ei invocau tot felul de motive de a ramane impreuna : copiii , case facute impreuna pe care nu se indurau sa le imparta , teama de a incepe un divort ce s-ar fi putut solda cu peripetii , etc. eu cred ca , de fapt , acele cupluri  functionau conform acelui nenorocit de proverb absurd si mult prea des uzitat :" rau cu rau dar mai rau fara rau " . paradoxal , ajunsesera sa fie un fel de arac unul pentru celalalt , un arac tepos rau ce producea rani adanci , dar niciunul nu avea curajul de a nu se mai sprijini de el , teama e a ramane singur , de a-si lua viata in propriile maini , fiind mult mai mare decat toate cicatricile lasate in suflet de aracul vatamator .
nu i-am judecat niciodata pe acei oameni ci doar le-am plans de mila , o mila fara nimic umilitor in ea ci doar incarcata de parere de rau pentru faptul ca un om ajunge sa cunoasca durerea , umilinta , suferinta , chiar din partea celui/celei care , la un moment dat , le-a fost izvor de iubire . tare trist...

julia

faptul ca dragostea trece, asta e, nu poti invinui pe nimeni. se intimpla.
dar cum de se preschimba in cel mai nimicitor razboi? cel de linga tine, care ti-a fost cel mai aproape, pe ala sa ajungi sa-l urasti asa de mult? exceptind cazurile patologice din filmele horror, alcoolici si violenti si psihopati si …
la restul ce se intimpla si cind e declicul care ii face sa nu mai recunoasca persoana de linga?


micaela

Jul, dar exista si dragoste care nu trece?

julia

o fi, dar pe topicul asta trece, ca de aici am pornit discutia acu 30j de pagini.

micaela

pai, "o fi" sau "este"? zi din ce-ai invatat la scoala. :)

cred ca razboaiele se nasc din tensiuni indelung acumulate si umflate monstruos. si din inacceparea evidentei ca "nu (mai) merge", deci nevoia de a gasi un vinovat: intotdeauna celalalt.
ar fi minunat daca oamenii ar putea intelege si accepta ca uneori niciunul nu e vinovat si ca doar nu pot construi un "impreuna" frumos. s-ar desparti prieteni si cu sentimente reciproce de afectiune.

julia

dragostea e perfecta, noi nu

janeta

Citatla restul ce se intimpla si cind e declicul care ii face sa nu mai recunoasca persoana de linga?

cred ca atunci cand ajung sa se cunoasca in profunzime , jul .
la inceput totul e roz , fiecare incearca sa apara in fata celuilalt conform dorintei partenerului dar , cand incepe oboseala prefacatoriei , atunci apar si aspectele reale ale personalitatii fiecaruia . si nu intotdeauna sunt intro dulce armonie  ;D

julia

m-am intristat...
puiule, pai atunci oamenii sunt de fapt rai si insensibili si doar se prefac pina nu mai pot iar la final le cade masca?!?

micaela

nu Jul. isi dau seama, doar, ca nu se potrivesc. pot fi ok si unul si altul, dar prea diferiti. eu nu cred niciodata in cei care afirma ca unul e (nebunul de) alb si celalalt negru. poate unul e culoare rece si celalalt calda. :) poate unul e culoare de ulei si nu fuzioneza cu acuarela. :) poate ar fi cazul sa plec odata la cumparaturi, in loc sa aberez aici :))