Singuratatea in doi

Creat de iulia17, Sâmbătă, 12 Martie 2011, 12:48

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 0 Vizitatori vizualizează acest subiect.

steliana

garanti pana dau coltul. data viitoare isi vor alege aceeasi existenta.
nihil sine deo

iulia17


asta cam asa e. daca nu invatam din greseli riscul ca istoria sa se repete e foarte mare.



steliana

tine de perceptia fiecaruia
bunica avea o vorba: decat vai de doi ...
mai bine vai de unul ...
nihil sine deo

iulia17


Saturnianul

Exista calea de mijloc: vai de cate unul separat dar impreuna  :D

silviu

exista si singuratate in trei ??? am un amic care a inchiriat o casa in thai si a locuit timp de 3 luni cu 2 fete >:( si mi-a zis ca s-a simtit singur, ca abia astepta sa se intoarca in Ro. cred ca e bine sa locuiesti cu 3 fete. de singuratatea in patru inca nu am auzit.

iulia17


pai aia nu sunt singuri, se cupleaza doi cu doi si merg la swing.


marcutza

Singuratate
               Mihai Eminescu


Cu perdelele lasate
Sed la masa mea de brad,
Focul palpaie în soba,
Iara eu pe ganduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Taraiesc incet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mangaioase
Si se sfarma-n suflet trist,
Cum in picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

In odaie prin unghere
S-a tesut paienjenis
Si prin cartile in vravuri
Umbla soarecii furis.

In aceasta dulce pace
Imi ridic privirea-n pod
Si ascult cum invelisul
De la carti ei mi le rod.

Ah! de cate ori voit-am
Ca sa spanzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului sa pui;

Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.

Cateodata... prea arare...
A tarziu cand arde lampa,
Inima din loc imi sare,
Cand aud ca suna cleampa...

Este Ea. Desarta casa
Dintr-o data-mi pare plina,
In privazul negru-al vietii-mi
E-o icoana de lumina.

Si mi-i ciuda cum de vremea
Sa mai treaca se indura,
Cand eu stau soptind cu draga
Mana-n mana, gura-n gura.


iulia17


am in minte un caz care are o astfel de relatie, au fiecare vietile lor separat unul de altul de foarte multi ani, cu alti parteneri, copilul de 14 ani sta cind cu unul, cind la celalalt. de ce nu divorteaza nu stiu, i-am intrebat odata si a zis: “n-am timp de pierdut pe la tribunal. la ce bun?”
asta mi se pare cazul fericit cind au inteles ca povestea lor se consumase si si-au vazut mai departe de firescul vietii fara sa sufere. dar e singurul caz pe care il cunosc asa, restul sunt doar durere, frustrare, dezamagire, insingurare…



marcutza

ti se pare ok acest "caz fericit" ? :)

oare nimeni nu sufera? crede-ma ca acel copil sufera !

steliana

acel copil ... este un invins, prin ceea ce cred parintii ca sunt ... invingatori
nihil sine deo

iulia17


posibil. nu in cazul asta ca pe ei ii cunosc, dar in general …

tin minte ca citisem undeva ca pt un copil este benefic sa-si vada parintii fericiti, echilibrati, asta e esential. daca n-a fost sa ramina impreuna, macar sa depaseasca momentul fara resentimente. asta e mesajul pe care il percepe copilul.
ai mei au divortat dupa aproape 10 ani de “razboi”. n-a fost bine pt nimeni, noi eram sigur victime. daca luau decizia din timp...




marcutza

Citat din: steliana din Vineri, 08 Aprilie 2011, 20:49
acel copil ... este un invins, prin ceea ce cred parintii ca sunt ... invingatori

@iulia, citeste cu atentie ce a spus steliana si poate vei realiza ca niciun divort, in care sunt implicati copii, nu este fericit indiferent de "au fiecare vietile lor separat unul de altul de foarte multi ani", copilul nu are nucleul familial.

nu te condamn ca nu poti crede sau intelege :)


balanta

...dar atunci cand copii au peste 23 de ani si parintii se despart...trauma e la fel pt ei?
"...am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti..." Octavian Paler