Care este scopul tau ?

[luciamanta]

Putem spune cu incredere ca in viata aceasta stim ca un lucru esential este ca trebuie sa ne iubim aproapele si sa invatam sa convietuim impreuna.
ThunderSon, referitor la acest precept, mi-as fi dorit tare mult să fie pus in practică de câţi mai multi semeni de-ai mei.

[Ayouni]

Desi ceea ce nu stim e infinit mai mare decat ceea ce stim, ar trebui sa subliniem mai mult lucrurile cunoscute pentru a nu fi uitate.
Putem spune cu incredere ca in viata aceasta stim ca un lucru esential este ca trebuie sa ne iubim aproapele si sa invatam sa convietuim impreuna.Dar acest precept a fost incalcat nu pentru ca nu a fost stiut, ci pentru ca a fost uitat sau voit ignorat. (Istoria secolului 20 e un martor suficient.)

suna frumos, thunderson, multi se straduiesc sa-l puna in practica, multi il propovaduiesc in stanga si in dreapta... rezultatele nu sunt prea imbucuratoare intotdeauna, numai daca ne uitam in jurul nostru: multora le este foarte greu sa-si iubeasca aproapele, dar sunt si persoane "aproape" care nu se lasa iubite... Am vazut de curand un film intitulat chiar asa, "iubeste-ti aproapele", (language of the enemy  in original)  despre un evreu care trăieşte în america,  pleacă spre israel pentru a participa la funerariile tatălui sau. Ajuns la Ierusalim, bărbatul se trezeşte prins într-o serie de intrigi violente ale unei lumi pe care nu o cunoaşte, dar de care se simte atras. Si unde incearca sa traiasca o frumoasa poveste de dragoste cu o palestinianca, uniune simbol care se vrea sa duca la sfarsitul represaliilor intre frati (pentru ca asta si sunt)... ca sa-si piarda viata chiar la zidul plangerii, victima a intemperantei, urii si razboiului fratricid; moarte simbol de asemenea.
am terminat acum cateva zile o carte foarte interesanta, "meandrele gangelui" (am scris mai mult despre aceasta carte pe ayouni business club), unde aproapele musulman se lupta cu aproapele hindus, lupta permanenta care nu lasa nici cea mai mica speranta de reconciliere, de armonie, de iubire. de foarte multe ori, lupta aceasta se da si intre persoane de aceeasi confesiune...
daca mesajul tau este in sensul de a continua sa mergem pe acest drum, da, sunt de acord cu tine, si asta am afirmat si eu totdeauna. de multe ori doar ca moise in desert; dar recunosc ca am avut si multe experiente pozitive care imi dau speranta in continuare si ma ajuta sa merg mai departe.  "iubeste-ti aproapele" este lema grupului focolar, intemeiat in timpul celui de-al doilea razboi mondial de catre chiara lubich si care functioneaza cu mult succes in acest sens, in mai toate tarile lumii. ii cunosc foarte bine si apropierea de ei si de acest mod de a gandi si de a actiona mi-a facut mult bine la un moment dat.  si stiu ca directia lor este cea buna, ca recomandarea ta este buna si, in ciuda exemplelor negative pe care ni le ofera viata, eu voi urma pe acest drum, uneori mai bine, alteori poate nu chiar asa de bine, dar nu voi da inapoi.

[micaela]

truism...hm....discutabil, totusi... caci determinismul subinteles de enuntul truistic de mai sus poate fi infirmat. dupa cum se-aude, drumul spre infern e pavat cu intentii bune, de unde deducem ca nu orice bine face bine. 

De aceea Binele e doar binele definit de Cel ce cunoaste deja calea. Dar desi premisa ta (drumul spre infern e pavat cu intentii bune) e corecta, nu pot fi de acord in totalitate si cu concluzia (nu orice bine face bine): eu cred ca mai degraba in multe cazuri nu binele e problema ci lepadarea de el la un moment dat. Problema e inima noastra instabila si inselatoare. E propria noastra sabotoare. Planurile si intentiile pot fi foarte bune, dar din cauza acestui abis insondabil pentru mintea umana, care este propria inima, nu sunt puse in aplicare pana la capat aceste intentii. Nu suntem suficienti de statornici in bine, mai ales cand adversitatile se intensifica sau se multiplica.

poate ca nu e vorba numai de "lepadarea pe parcurs", de nefinalizarea bunei intentii. poate fi vorba si de o gresita intelegere a "binelui" (binele omului e si el o notiune subiectiva si relativa - cum spuneai, Binele e doar cel cunoscut de El). poate fi vorba si de faptul ca binele cuiva poate avea conotatii sau chiar consecinte nefaste pentru/asupra altcuiva, sau de faptul ca evolutia evenimentelor pornite cu buna intentie este la fel de imprevizibila, incontrolabila  total, ca tot ce se petrece..

Oricum, zicala sugereaza ideea ca raul e un “bine defect(at pe parcurs)” .

Si apoi, mai exista opinia ca notiunile de bine si rau nu pot fi delimitate perfect, ca s-ar intrepatrunde, ca intr-un orice bine (conventional numit astfel) exista un sambure de rau (la fel de conventional numit astfel) si invers. ca impletirea si “insamburarea”de Yin si Yang.

[silviu]

Putem spune cu incredere ca in viata aceasta stim ca un lucru esential este ca trebuie sa ne iubim aproapele

da, dar cu o conditie: sa fie femeie! vorbesc in numele meu, desigur

[micaela]

in sens geografic aproapele ar putea fi vecinul de deasupra care tropaie la miez de noapte si uita robinetele deschise? 
glumeam. e ideal sa reusesti sa iubesti "toti aproapele". Eu sunt inca in etapa, laudabila totusi, in care dupa scurta explozie de revolta la intalnirea cu mojicia sau rautatea absolut gratuita, nu raman cu ranchiuna sau dorinta de razbunare. lucru mare moncher, cand te bantuie vocatii justitiare, din frageda pruncie. Am reusit sa-mi dezvolt capacitatea de a ingropa enervarea pe personul respectiv (generic vorbind, nu ma refer la un person anume ) si de a nu cara dupa mine ostilitati, dar mai am mult pana sa reusesc si sa-l iubesc pe mitocanul sau afurisitul care strica existenta celor din jur, asa, ca are el defect in fiinta lui. 
"carticelele" alea de ne spun cate ceva despre noi afirma ca toate tarele semenilor tin de Egoul lor, de falsul sine dezvoltat in conjunctura existentiala data, dependent de orgolii, competitie, egoism etc...dar ca, orice "aproape (de-al nostru)" are si un Eu/Sine adevarat, de-i mai zice si "samanta de Dumnezeire" care ramane cu atat mai ingropata si muta cu cat Egoul e mai mare si nestapanit. ei bine, zice-se ca aici e problemul si ca trebuie a invata sa-ti diminuezi Egoul si sa cobori in Fiinta ta reaala, aceea de-i totuna cu intregul univers, de esenta energetica fiind, probabil . Asa ca acuma lucrez la agerimea privirii de scruteaza dupa adevaratul Sine in mitocanu', mojicu', rautaciosu' aproapele. 

[ThunderSon]

da silviu, sa fie in primul rand O femeie si intreaga, nu doar bucati din ea: sani, fese etc

[ThunderSon]

da, micaela, in societatea si cultura noastra instabila si plina de compromisuri asa pare: binele impletindu-se cu raul. dar cand binele e in dezavantajul celor compromisi cum mai poti acuza binele ca fiind mai putin bine? nu e problema ca binele e greu de discernut sau paradoxal, ci ca e in opozitie sau e o consecinta a faptelor celor ce candva l-au parasit sau l-a distorsionat. stiu, actiunile noastre, uneori bine intentionate, isi resfrang consecintele nefaste (si) asupra celor din jur si uneori persoane nevinovate au de suferit, dar asta nu inseamna ca binele se dilueaza.

da, ai remarcat relativitatea, dar relativitatea cere un reper (relativ la cine sau la ce?). eu L-am ales pe El. cand schimbi reperul, din El in orice altceva, propriul ego sau cultura, in mod natural apare si confuzia. se schimba si notiunile de bine si de rau. relatarea din eden, despre ascultarea altei voci decat a lui Dumnezeu, vorbeste tocmai despre miza definirii binelui si raului, si ca nu exista cale de mijloc, ori alegi o voce, ori pe cealalta, nu pot ambele avea dreptate. de atunci omul crede ca pot exista si bine-uri alternative, inafara celui definit de Dumnezeu. si da, incepand de atunci, acest Bine al lui Dumnezeu, este uneori in dezavantajul nostru, dar atunci are loc o demascare sau subliniere vehementa ca cineva, de multe ori noi insine, sau cei din jur, au gresit flagrant impotriva Binelui. noi traim acum in acest mediu, al compromisului si rebeliunii impotriva Binelui, de aceea avem conflicte de interese in raport cu El, dar acest Bine, la mod absolut, n-a fost niciodata impotriva noastra si nici nu este nici acuma, dar problema rezida in statutul nostru pe care l-am capatat in urma acelui eveniment istoric si in urma propriilor noastre fapte de zi cu zi.

[micaela]

cand pomeneam de relativitatea binelui faceam referire numai la "binele" omului.  Doar El e referentialul corect si are Maica Tereza un text absolut minunat, de care incerc sa tin cont atunci cand sunt tentata a ma revolta de injustetea lumii in care traim; un text care spune exact asta, ca totul este "intre noi si El - cel (si) din noi".

Oricum

Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.

[pe_jumate]

exceptional spus, @micaela!

[micaela]

sper sa nu se fi inteles gresit. textul si mai ales mesajul sau de exceptie nu-mi apartin. Sunt ale Maicii Tereza.

[luciamanta]

Micaela, ai intevenit la momentul oportun cu texte mai mult decat potrivite, texte pe care ar trebui sa le punem in practica, texte pe care ar trebui mai intâi sa le simţim în suflet şi apoi să le transpunem în viaţă! Multumesc, dragă Micaela!

[silviu]

da silviu, sa fie in primul rand O femeie si intreaga, nu doar bucati din ea: sani, fese etc

da, thunderson, sa fie o femeie intreaga, si chiar am avut parte de ea: a fost prima mea iubire, pe cand aveam 18 ani, si sotia mea de mai tarziu. cu riscul de a-mi atrage dispretul doamnelor de pe acest forum, recunosc ca eu am gresit enorm fata de ea, pacatuind prin orice, iar ea, iertandu-mi orice, a continuat sa ma iubeasca le fel ca la-nceput, sa ma ierte in fiecare noapte, in timp ce eu o minteam in fiecare zi. mai rau, in timp ce-o minteam pe ea, ma minteam pe mine insumi, si paseam apasat spre o lume imbacsita, o lume care si azi ma bantuie.
si-atunci, care e scopul meu la ora asta? sa-ntorc timpul inapoi, sa regasesc tot ce-am pierdut, sa-ndrept tot raul ce-am facut. dar asta nu se poate de-asta am scris pe undeva ca scopul meu e sa nu am niciun scop

[almi_gabi]

de-asta am scris pe undeva ca scopul meu e sa nu am niciun scop

excelent ! si cand reusesti sa nu ai nici un scop cum stii ca ai reusit?

[silviu]

in zilele insorite adorm la umbra mea

[balanta]

...am ajuns pe acest site, tastand, in urma unui impuls de moment, "excursii pentru oamani singuri"...si apoi am intrat bucuroasa de ceea ce se "intampla" pe aici 

...in viata sau in ce a mai ramas din ea, scopul meu e sa ma impac cu mine insumi, sa ma cunosc mai bine, macar acum, inainte de a face suma de 50, de a face doar ce vreau eu si cand vreau eu ,( ca destul am facut ce au vrut altii si cand au vrut)...sa iau doar ce e frumos din viata si sa cunosc oameni de calitate