Cum sa-ti faci un prieten

[Catherinna]

Am probleme cu prietenia si imprietenirea.
Nu stiu cum se poate ajunge la prietenie. Am citit ce ati scris si consider ca teoretic este foarte usor.
Observ ca mai toate prieteniile au un mic interes la nasterea lor si dureaza cam atat cat dureaza interesul...

[Ayouni]

in general nu am avut probleme cu prietenia si imprietenirea, fiind o fire deschisa si sociabila. sau, mai curand, nu am avut pana acum cativa ani cand m-am intors in tara, dupa care a urmat o perioada destul de grea. perioada pentru care este o explicatie insa nu are rost sa vorbesc despre ea acum.  ma voi opri mai mult asupra acelui "interes" mentionat de tine.  eu cred ca orice relatie are un interes la baza, la urma urmei, ceea ce nu este chiar asa de rau.  vreau sa fiu prietena cu X deoarece este bun/buna la matematica, stie sa tricoteze, stie limbi straine, gateste bine, face fotografii frumoase, stie sa cante la vioara, etc... intr-un fel este interesul fata de cineva care ne poate fi complementar prin anumite caracteristici; anumite caracteristici care trezesc interesul in noi fata de acea persoana; de asemenea in relatia mea de prietenie cu X, eu aduc alte lucruri, ceva ce poate X nu are sau are mai putin, facem un fel de troc intelectual.  sau putem avea anumite lucruri care ne aduc impreuna, anumite interese comune care ne indeamna sa petrecem timp impreuna.  interesant este atunci cand se construieste pe o fundatie de factori comuni, incet, incet, caramida cu caramida, cu rabdare, intelegere, empatie, astfel incat cu timpul se consolideaza o prietenie foarte frumoasa.  mai trist este atunci cand relatia de prietenie se bazeaza strict pe interese materiale, atunci cand nu este vorba de o relatie de afaceri, pentru ca in acel caz "business is business".  din pacate, lumea este plina de astfel de prieteni de circumstanta, care vor sta cu tine atata timp cat vor avea ceva material de castigat de pe urma ta sau a prezentei tale; viata de zi cu zi este plina de astfel de exemple. probabil cel mai bine si de dorit: sa ne dam seama repede cam ce vrea o persoana de la noi, sa o "scanam"  si sa hotaram ce facem cu acea relatie. nu as putea niciodata sa fiu intr-un relatie cu orice pret numai pentru a nu fi singura.  eu pot fi o companie foarte placuta pentru mine, atunci de ce mi-as pierde timpul cu persoane pentru care nu reprezint decat un interes meschin, sa zicem asa?! de asemenea sunt convinsa ca o relatie, fie de prietenie sau dragoste, este ca un un drum cu doua sensuri, unde ne intalnim si unde fiecare contribuie cu ceva bun, frumos, pozitiv. am lasat in urma astfel de prietenii, putine dar bune; sunt pe cale, sper, sa construiesc altele... si am rabdare.  khalil gibran spune ca "daca dragostea te va gasi demn, iti va indruma chiar ea pasii catre persoana potrivita", banuiesc ca se poate aplica acelasi principiu si in prietenie. si nu ma pot abtine sa nu mentionez un proverb spaniol care-mi place enorm si care se poate aplica oricand dorim ceva: "a Dios rogando y con el mazo dando" care inseamna sa te rogi lui Dumnezeu dar in acelasi timp sa lovesti si cu ciocanul, adica daca vrei ceva trebuie sa faci ceva, sa muncesti, sa provoci si sa construiesti acel ceva.  nu e suficient sa stai pe margine si sa spui "da Doamne sa-mi fac si eu un prieten", poate ca ar fi buna si ceva actiune in acest sens, nu-i asa?!

asadar totul este posibil, catherinna, nu zic nu... in ce oras locuiesti tu?! poate ne intalnim vreodata si dezvoltam sau simplificam acest subiect. 

[espresso]

  Timpul este principalul factor care ucide prieteniile

... si casniciile ..., acolo unde nu mai exista dialog , comunicare, unde rutina se instaleaza, iar neincrederea, suspiciunea,  cistiga teren .
Revenind la prietenie , este f. usor sa-ti faci "prieteni" intr-o seara petrecuta in club, dar o adevarata relatie de prietenie in sine implica cu totul altceva.  Personal, nu am decit un singur prieten, pe care-l cunosc de 23 de ani, iar relatia devine foarte puternica, nepretuita, odata cu trecerea timpului.  O relatie de prietenie nu are pret!

[silviu]

  Timpul este principalul factor care ucide prieteniile

... si casniciile ...

...si pe noi

[Saturnianul]

  Timpul este principalul factor care ucide prieteniile.

Timpul nu exista  Dar, de dragul convenţiei, totuşi, prieteniile durabile şi profunde au la bază tot timpul. Cum se face că pe acestea nu le-a mai distrus? Trebuie că mai există şi altceva în afara de timp...

[NeliTTT]

Bun gasit tuturor!
Pe mine nu timpul, ci distanta ma omoara. Ce ziceti despre prieteniile care dureaza in ciuda distantei dintre prieteni?

[espresso]

Sa zicem ca ar dura o anumita perioada de timp...  Daca este o prietenie intre barbat si femeie, bazata si pe o anumita relatie de feeling, sentimente, ea se va estompa cu timpul, caci , nu-i asa .. "ochii care nu se vad se uita" !
Vorbesc din proprie experienta ( ca fiecare dintre noi ) durata unei relatii de prietenie, inceputa cindva intre barbat/barbat, sau femeie/femeie, tine si de modul in care celalalt percepe gradul adinc al acestei relatii.
Ca si intr-o relatie de dragoste, unul dintre noi iubeste mai mult pe celalalt.
Ori ea , ori el ..
De obicei, ne alegem prietenii dintre persoanele care ne sint compatibile din punct de vedere intelectual, moral, etc

[Ayouni]

Bun gasit tuturor!
Pe mine nu timpul, ci distanta ma omoara. Ce ziceti despre prieteniile care dureaza in ciuda distantei dintre prieteni?

aceste prietenii exista, cel putin in cazul meu: sunt ani de zile de cand nu ne-am mai vazut dar ele sunt acolo, renovate tot timpul prin telefon, FB, mail, messenger... cand ne revedem, este ca si cand ne-am fi despartit acum cateva zile.  sunt prietenii cladite in timp care nu se risipesc si care ma asteapta cu bratele deschise. sunt oameni pe care stiu ca ma pot baza orice ar fi. am avut aceastchiar acum doi ani cand m-am intors acolo pentru o luna, de Craciun si Anul Nou: a fost ca o intoarcere acasa, un adevarat "acasa". si probabil ca acela va fi ultimul meu acasa, la un moment dat. 

[NeliTTT]

Multumesc pt raspunsuri. Credeam ca numai mie mi se intampla (stiti vorba aceea). Da, si eu am astfel de experiente, si traiesc cu frica, mi-e teama ca distanta le va distruge. Simt asa .... n-am siguranta zilei de maine. Dar incerc sa traiesc clipa. O noapte buna tuturor!

[micaela]

metodologii pentru imprietenire nu am citit pana acum.  ma intreb daca poti sa-ti propui, asa, intr-o buna zi, "purced sa-mi fac un prieten" si sa si reusesti.  N-ar fi imposibil caci gandul focalizat poate face minuni, insa e destul de improbabil. 

O prietenie adevarata e la fel de rara precum o iubire reciproca autentica, neconjuncturala ci "scrisa-n stele". Apare cand e dat sa apara si probabilitatea ca asta sa se intample cand o cauti cu intentie si incordare este destul de mica.

Prietenia adevarata se cladeste in profunzime, in timp si-n varii circumstante, iar daca e sa se "verifice", atunci proba esentiala sunt situatiile existentiale grele. Spun asta din propria mea experienta cu prietenii de zeci de ani (din frageda copilarie).

Cat despre proba distantei...e destul de greu de spus. Am o prietena plecata de douazeci de ani cu care ma revad oricand, dupa cativa ani de despartire (intre doua reveniri in tara), cu bucurie si afectiune insa n-as putea spune ca e aceeasi profunzime in relatia noastra... nici n-ar putea fi, in absenta unor preocupari si activitati comune, a unei comunicari reale. Totusi, mi-e la fel de draga si cred ca daca timpul si spatiul ne-ar permite, prietenia s-ar reinnoda foarte usor, pentru ca niciuna dintre noi nu pare sa se fi schimbat fundamental.

Mai grav insa mi se pare sentimentul pustietor ca si prieteniile apropiate se "dilueaza" in hatisul de probleme al existentelor noastre, intr-un trist declin al disponibilitatii noastre interioare.. Sper sa fie doar o impresie de moment, o traire "de criza" (nu economica ci de varsta  ). In contextul asta, ma intreb, mai putem sa legam prietenii autentice la  varsta matura ?

[luciamanta]

"Dacă socoteşti prieten pe cineva în care nu ai aceeaşi încredere ca şi în tine însuţi, faci o mare greşeală şi nu cunoşti valoarea adevăratei prietenii".

citat din Seneca

[silviu]

"Dacă socoteşti prieten pe cineva în care nu ai aceeaşi încredere ca şi în tine însuţi, faci o mare greşeală şi nu cunoşti valoarea adevăratei prietenii".
citat din Seneca

si daca nu ai incredere nici in tine insuti?

O prietenie adevarata e la fel de rara precum o iubire reciproca autentica, neconjuncturala ci "scrisa-n stele". Apare cand e dat sa apara si probabilitatea ca asta sa se intample cand o cauti cu intentie si incordare este destul de mica.

asa e! prieteniile si iubirile reciproce apar cand nu le cauti si dispar cand nu te astepti.

[dian]

   Daca prieteniile sunt dezinteresate, rezista, fiindca sunt cladite pe un teren curat. Chiar daca din diverse motive revederea se produce dupa niste ani, este ca si cum te-ai fi despartit cu o zi in urma. Mi s-a intamplat si este minunat.

[luciamanta]

Silviu, daca nu ai incredere nici in tine insuti, atunci este grav.

[micaela]

eu cred ca prietenii sunt numai acele relatii cladite "pe teren curat", bazate exclusiv pe afinitati, simpatie si, in timp, afectiune. restul sunt relatii din care raspund la intrebarea "n-ai si tu pe cineva / o cunostiinta care...?" Acestea sunt, cu indulgenta, amicitii.