Primavara...

[Iustin]

Imi canta un ciripoi
Ca spre primavara
Iarna cazu intr-o joi
Fara sa o doara.

[noiembrie]

Multumesc celor ce s-au prins in joc,cred ca vor iesi doua poeme.
Mai asteptam si alti participanti !

[wonderland]

(noiembrie, dar de ce ne multumesti? S-a incheiat? )

Iarna cazu intr-o joi?
Eu chiar acu cazui pe ganduri
Si ma doare
Ca, uite, am pierdut frecventa,
De loc nu mai gasesc cadenta.

Cati ciripoi mai ai, Iustin?
Tu te distrezi, pe noi ne doare capul
Vazand cum dai tu in poem cu batul.
Iar noi, in loc sa ne gandim la primavara
Ne ocupam de ciripoi, sa nu se simta o povara.

[wonderland]

Dar, uite ca respir adanc si reiau firul.
Ca sa nu pierdem de tot sirul.
Ca de la dor de primavara noi porniram
Si am ajuns firesc la dorul ce ne face sa tanjim
dupa ce a fost, ori dupa ce nu stim.

Dar nu suntem bolnavi de dor,
ci doar ne agatam de visul arzator.
Sa nu ne trezim cumva-ntr-o zi
Ca-n suflet primavara nu vom mai simti.

[oviarad]

E imposibil ca primavara sa nu revina
In suflet sa-nfloreasca ca si-n gradina,
Doar noiembrie divin ne amintea
Ca n-o poti uita, oricat ai incerca
Ca lupta-i dinainte pierduta
Crezand ca inima'ti-e reduta
Cedand la primul zambet de soare
Sparanta , eliberata , rasare
Sa fi gresit eu .....oare ?

[wonderland]

Nu, nu gresesti de iti pastrezi speranta.
Caci inima si mintea nu stiu de anotimpuri.
Si primavara cand o intrebi de varsta, se preface ignoranta.
Desi timp scurt ii este dat sa inverzeasca campuri
Din suflet niciodata ea nu vrea sa plece.
Doar ea ne face vii, mai colorati, bezmetici.
Ne da putere sa iesim din vrajba cu descantece
chiar daca in ochii lui Iustin suntem patetici.

Din suflet niciodata ea nu vrea sa plece
Iar daca am pierdut-o, pierduti suntem si noi.

[oviarad]

Wonderland ,crezi ca primavara-i eterna
Sa n-o pierdem , dorinta-i efemera
Cand corpul vrea sa-mi spuna
Ca mi-s in toiul verii
Copt si stramb ca merii ,
Ba chiar in toamna
Viata incepe sa-mi apuna.
Un singur fir de primavara
Palpaind atins de vara
Il recunosc , in al meu fiu
Va supravietui , o stiu
Chiar si cand eu n-o sa fiu.
Poate ca asta-i eternitatea
Pe care ne-o promite Divinitatea .

[oviarad]

Dar sufletul mi-e tot in floare
Se'mbraca'n primavara ca de sarbatoare
Chiar daca varsta isi arata anii
Nu-i bag in seama.... ca si banii

[wonderland]

Si cu asa final incontestabil
Cortina s-o lasam sa cada.
Peste aceasta zi cu inceput favorabil
In care doua fete au simtit ca iarna n-o mai rabda
Si-au declarat la unison ca primavara o asteapta.

Iar noi ne-am prins in joaca colectiva
O joaca serioasa, dar si distractiva.
In care niste  ciripoi casuta si-au gasit
Iar noi macar un zambet pe forum am starnit.
Dar am evidentiat si-o serioasa perspectiva
Ca primavara e si anotimp si...stare.


(eu zic asa: daca nimeni nu mai adaugati nimic, nici noi, oviarad, sa nu mai scriem. Nu de alta, dar din colectiva ajunge...duet . Promit sa o asamblez cat de curand.  Sa ne fie de bine!  )

[oviarad]

oky-doky 

[wonderland]

 
Cate unul pentru fiecare co-autor si co-participant la poezia noastra colectiva. Un poem usor halucinant, dar cred ca importanta e...legatura creata .

PS - asta cu primavara s-a potrivit. Ma intreb, daca mai avem idei si zvac pentru alta, unde ne facem...atelier?