Singles Happy Travel. Club de socializare
Aici se discuta => Subiecte generale => Subiect creat de: Anita din Vineri, 05 Martie 2010, 11:15
-
Pasiunea mea pentru excursii ma determina sa incep acest nou topic . As dori sa ne impartasim aici experientele ultimelor noastre calatorii . O sa incep prin a va relata cate ceva din ultima mea calatorie, cea la Viena . Am decis impreuna cu 2 prietene sa ne luam o saptamana de concediu si am inceput sa cautam o locatie unde sa petrecem cateva zile de relaxare .
Toate am fost de acord sa plecam la Viena unde am petrecut 3 zile extraordinare . Ca orice bune turiste nu am ratat principalele atractii ale orasului : Palatul Schonbrunn impreuna cu gradina zoologica si labirintul , Palatul lui Sisi si Turnul Dunarii unde am servit masa la peste 200 de metri inaltime. Timpul a parut insuficient pentru a putea vizita tot ce ofera acest minunat oras . Cafenelele si cofetariile de pe Mariahilfer Strasse precum si Parcul de distractii Prater ( cel mai mare din Europa cred ) au fost locuri si distractii pe care de asemenea nu le puteam scapa.. .
Am fost adanc impresionata de curatenia intalnita la tot pasul pe strazi , in mijloacele de transport in comun , in hotel precum si de atentia excesiva - din care ar trebui sa luam si noi exemplu - pe care o acordau la toate aceste valori pe care le detin . De exemplu in timp ce vizitam Palatul Schonbrunn in fiecare camera exista o persoana care se ocupa de curatenia si intretinerea obiectelor de acolo .
O sa revin curand cu cateva poze facute acolo!!!!
-
Imi fac datoria mea de admin si intervin si eu in topic. Ultima vacanta, Muntenegru. O tara mica, inca nu complet aranjata pentru a primi turisti, dar pe drumul bun. Oriunde mergi se construieste cu bun gust si civilizat. Ce mi s-a parut interesant a fost ca pe toata perioada turistica nimeni n-are voie sa puna macar un geam, turistilor fiindu-le respectata nevoia de liniste si confortul pentru care au plecat in concediu. Unele plaje sunt excelente, altele dezastruase, pline de bolovani si lume inghesuita. Locatiile in marea majoritate sunt noi, personalul este din Serbia. Multi rusi, groaznic de multi rusi si ici colo cate un roman. Drumul pana acolo este o nebunie si ca peisaj, dar si ca distanta. Se merge doar pe sosele inguste, o gramada de curbe, de tuneluri, nu scapi sub 18-19 ore de condus. Dar ajuns acolo te relaxezi cu adevarat' marea este excelenta, curata fara alge, au zone vechi interesate cu taverne si baruri, viata de noapte nu prea, este mai mult pentru familisti si over 40. Au multe parcuri nationale, cu adevarat senzationale, amenajate cu fondurile primite de la europenii instariti (oare noi de ce nu putem face asa ceva?), construiesc cel mai tare port pt ambarcatiuni de lux din Europa, la Kotor, strazile sunt ok, vad ca le mai aranjeaza in jur sa dea bine pt cei care tranziteaza. Acolo esti la 100 km de Dubrovnik, deci cam ai ce face daca iti place sa vizitezi. Dar daca iti propui fun, mai greu...Revin.
-
Muntenegru...Minunat !Am fost si eu acolo Este cu adevarat extraordinar mai putin drumul care m-a cam innebunit Dar odata ajuns acolo uiti tot.
-
In Muntenegru am stat in Becici, intr-unul dintre noile hoteluri de acolo. Tu unde ti-ai petrecut vacanta din Muntenegru, Nicoleta?
Mai jos incerc sa pun si cateva fotografii gasite in arhiva cu Muntenegru.
-
Daca este sa vorbim de vacante atunci chiar imi place acest forum Sa pleci in vacanta este cel mai minunat lucru posibil Ce poate fi mai incintator?Mai benefic?Mai relaxant?Dupa parerea mea nimic.Si orice colt de lume poate fi frumos daca il privesti din unghiul potrivit Atit doar ca "plimbarea" cu avionul nu-mi prea imi face placere Dar cine stie?!Daca motivatia este mare poate,poate
-
Tot in Becici Cred ca este una din zonele cu plaja cea mai buna Agentia care m-a trimis acolo si-a facut bine tema
-
Sunt locuri cu adevarat minunate in lumea asta. Pacat ca nu avem timp sa le vedem si sa ne bucuram de ele. Sotia mea conduce o agentie de turism, dar din pacate nici in infotururile la care este invitata si care sunt aproape gratuite nu ajungem sa mergem. Daca plecati undeva puteti sa-i cereti sfatul, este un bun si rabdator sfetnic. A vazut multe locuri si poate recomanda cu responsabilitate ceva. Pentru ca una este sa vezi cu ochii tai, sa te asiguri ca hotelul, plaja sunt in regula si alta este sa iei din catalog ceva la intamplare, doar ca poza este frumoasa si colorata. Pentru mine n-a fost concediu sa nu fiu tarait in toate hotelurile din zona, unde solicita informatii si facea fotografii. Asa am vazut Grecia, Turcia, Italia, Spania cu insulele, Tunisia, Croatia, Slovenia, Muntenegru, Austria, de fapt ar trebui sa scriu majoritatea destinatiilor turistice din Europa si cele din nordul Africii. Sigur ii va face placere sa va indrume. Numele sotiei este Samiza si are adresa de Email: samiza@bonvoyagesibiu.ro, sau o gasiti la tf 0745 106526.
-
Buna admin
La capitolul vacante m-ati prins!Pacat ca mai trebuie sa si muncim ca sa plecam in vacante.
-
Si daca sotia ta lucreaza intr-o agentie devine chiar interesant Ii voi cere sfatul poate chiar in aceasta vara Inca nu stiu ce destinatie sa-mi aleg dar o parere avizata m-ar ajuta cu siguranta.Si unde ziceai ca ai mai fost? Poate ma inspiri?!
-
Mie mi-a placut mult Tunisia. Am vazut multe locuri, am stat in multe hoteluri, dar parca asa perfect cum a fost la Borj Cedria, n-am remarcat in alta parte. Tunisia are farmecul ei, doar ca trebuie sa-l descoperi. Multi vin de acolo tare dezamagiti de locatie sau mai mult de zona din jurul oraselor. Acum sa nu uitam ca acolo este Africa, nu Italia sau Franta, nu poti gasi infrastructura si facilitatile pe care le gasesti in tari cu potential economic ridicat. In Tunisia conteaza si unde stai. Acolo trebuie sa mergi la sigur si asta poti s-o faci doar printr-o agentie, sau la sfatul cuiva care a fost acolo. Altfel poti avea surprize.
-
Aici ai dreptate,am vazut si eu Tunisia si mi-a placut f mult M-a impresionat Tunis-ul ma asteptam la mai multa mizerie si mai putina civilizatie dar nu este asa Am vazut o gramada de magazine destul de dichisite .Cit despre Hammamet nu mai vorbesc Este un hotel acolo BAYA care mi-a placut in mod deosebit m-am simtit ca intr-o poveste
-
Am colindat şi eu în câteva locuri prin lumea mare. Mi-au plăcut mult Malta şi Egiptul. În Egipt chiar aş vrea să revin.
Malta!
O poză din Qawra, unde am stat eu.
(http://i39.tinypic.com/21l8i89.jpg)
Fereastra albastră, una din atracţiile Maltei!
(http://i43.tinypic.com/fbi68o.jpg)
Egipt!
Sfinxul şi piramidele.
(http://i41.tinypic.com/sz7nnm.jpg)
Valea Regilor.
(http://i41.tinypic.com/2ai3bwj.jpg)
-
Buna Awana
Din pacate nu am vazut nici Egipt-ul nici Malta In Egipt din pacate nu as prea merge nu ma atrage deloc, dar Malta cu siguranta m-ar incinta Cind voi trece insa de etapa "calatoriei cu avionul" poate ajung si acolo.Pina atunci va trebui sa-mi aleg destinatii mai "pamantesti"
-
O alta tara care are o ascensiune de luat in seama in domeniul turistic este Slovenia . Am avut ocazia sa petrec 2 nopti in Kopernic , un oras senzational de pe malul Marii Adriatice si civilizatia , curatenia si serviciile de acolo m-au impresionat intr-un mod placut .
-
Oare exista cineva caruia nu-i place sa calatoreasca?O vacanta sau chiar si o mini vacanta de 2,3 zile te reconforteaza intotdeauna te scoate din stresul care te macina zilnic ca o risnita si care te face bucatele,bucatele in fiecare zi.Mi-as dori si sper ca o sa si reusesc sa-mi inlatur teama sau poate fobia(nu stiu) de a calatori cu avionul fiindca altfel nu as putea niciodata sa vad atitea locuri cite as dori.Stiu ca aveti si o tema cu acest subiect dar teoretic cunosc multe despre acest lucru dar practica ma omoara.Culmea este ca pina acum 4,5 ani am calatorit cu avionul(niciodata cu placere-cred ca va inchipuiti) Probabil imi lipseste exercitiul asa ca la algebra cind am rezolvat sute de derivate,integrale pt admitere ca apoi sa nu mai am nici o teama Sau, sa sarim la bucatarie asa cum faci in 10 min o prajitura pe care prima oara ai facut-o in 20 Tot exercitiu se numeste
-
Buna Awana
Din pacate nu am vazut nici Egipt-ul nici Malta In Egipt din pacate nu as prea merge nu ma atrage deloc, dar Malta cu siguranta m-ar incinta Cind voi trece insa de etapa "calatoriei cu avionul" poate ajung si acolo.Pina atunci va trebui sa-mi aleg destinatii mai "pamantesti"
Nicoleta, şi eu mă simt mai bine când cobor din avion nu când mă urc. Eu zic că merită ambele destinaţii.
Ceva mai "pământean" ar fi Croaţia - Dubrovnik. Oraş medieval, cetate, port. O destinaţie foarte frumoasă.
(http://i40.tinypic.com/9girk9.jpg)
-
Povesteam de Tunisia ca mi-a placut tare mult. Iata cateva poze de acolo! Click pe imagine pt a fi marita.
-
Paris - Tour Eiffel
(http://i40.tinypic.com/2u5c60g.jpg)
(http://i39.tinypic.com/v6i735.jpg)
-
Eram la Paris, cand mai erau cateva zile pana se intra in mileniul III. Era o atmosfera grozava acolo, lume vesela, fara griji, cred ca nimeni nu gandea atunci la prostia asta cu criza...
Am stat chiar in apropiere la un hotel micut lipit de ambasada Romaniei, chiar asa se si numeste La Tour Eiffel. Grozav oras. Poate doar Londra il egaleaza.
-
Eram la Paris, cand mai erau cateva zile pana se intra in mileniul III. Era o atmosfera grozava acolo, lume vesela, fara griji, cred ca nimeni nu gandea atunci la prostia asta cu criza...
Am stat chiar in apropiere la un hotel micut lipit de ambasada Romaniei, chiar asa se si numeste La Tour Eiffel. Grozav oras. Poate doar Londra il egaleaza.
N-am ajuns încă La Londra, dacă ai ceva poze ... postează.
-
Nu din pacate nu mai am. Cat am stat in Anglia am facut doar vreo 10 poze si din pacate, cand ne-a spart casa, mi-au disparut odata cu multe alte lucruri.
Cineva de pe forum locuieste acolo, dar nu pot desconspira. Am si rugat sa posteze ceva. Poate are mai mult curaj sa scrie cate ceva...
-
Monaco!
-
Praga
-
Salut! plec si eu in China in septembrie...Este cineva care poate sa-mi dea cateva sfaturi? Ms. anticipat!
-
Salut! plec si eu in China in septembrie...Este cineva care poate sa-mi dea cateva sfaturi? Ms. anticipat!
Alesia uite aici ai 3 site-uri unde poti citi despre China.
http://www.besttourism.ro/ghid-Asia-China.html
http://www.tourismguide.ro/x/china/
http://ro.wikipedia.org/wiki/China
Revin mai târziu cu alte amănunte. :)
Sper să ajung şi eu în China, odată şi odată. :D
-
merci, mult Awana! :)s
-
awana
eu de curand am aflat ca otelul din care e facut turnul eiffel e romanesc, e produs la resita
-
Parca Effel a fost construit in 1889! era atunci Combinatul de la Resita??? :D ;D
-
Graba: cum am scris: Eiffel! :o ??? ::) ;D :D
-
Tot dintr-o vacanta de neuitat!
-
Excursie de vis la Bruxelles!
-
fetelor, va invidiez, eu n-am fost nici macar pana la bulgari
-
Ai tot timpul, adria! Acum, ca aproape ti-ai vazut baietii realizati urmeaza sa incepi sa te ocupi si de tine mai mult! De plimbari, de tot ce ai fi vrut sa faci dar nu ai considerat ca fiind prioritare! Viata ta abia incepe, din acest punct de vedere! Multa fericire iti doresc! :-*
-
carmen, esti o scumpa, te pup
-
Tot din Bruxelles:
-
Parlamentul european:
-
Scz! Am afisat de doua ori aceeasi poza! :o
Tot din acea excursie de neuitat!
-
Imi doresc atat de mult sa vizitez Londra! Am fost acum cativa ani la Ottawa, mi-a placut atat de mult si nu stiu de ce imi imaginez ca Londra ar fi orasul geaman. Poate doar in mintea mea.
In vacanta de vara sper sa pot face primul meu circuit in Europa, nu am stabilit o destinatie, daca se mai loveste cineva de problema "greu sa pleci singur" poate luam legatura.
Vacante frumoase!
-
fetelor, va invidiez, eu n-am fost nici macar pana la bulgari
Inscrie-te in pdl, ca te duce roberta- moca! ;D
Si nu glumesc, nu fac misto, asa a procedat in campanie!
-
de unde a avut bani? sau tot noi i-am platit?
-
Eu, mai amarasteanca asa...doar pe Valea Prahovei...
-
de unde a avut bani? sau tot noi i-am platit?
eee, nu fi carcotasa, cred ca si-a spart un cont de la cec! ;)
-
:)
-
Oricum , mie nimic nu mi se pare mai frumos, decat Valea Prahovei toamna!!!sau probabil n-am prea multe elemente de comparatie! ;D
-
e bine, ioana, ca ai fost acolo, e superb
eu pt prima data am fost la tg neamt vara trecuta
binenteles ca am vizitat cate ceva: cetatea neamtului (superba!), piatra neamt (mi-a placut plimbarea cu telegondola), manastirea neamt, iasi-ul, botosani-ul, suceava (n-am ajuns la cetatea de scaun), bojdeuca lui creanga
a fost minunat
-
;)
-
poza e din gara predeal sau ma insel?
-
sau astea de la tara, ce-au draga, ce-au?!!!
ca eu n-as da aerul acela curat de acolo, pt nimic in lume! :-*
-
aceea e locomotiva din gara Sinaia, din Predeal e asta!
-
seamana intre ele :D
-
Munchen
-
Vara trecuta, am dorit sa pun in practica visul de a ajunge la Roncesvalles (Roncevaux), in Navarra, Spania. Neaparat pe 16 august deoarece in aceasta zi, in fiecare an, este aniversarea faimoasei batalii in care armata lui Carlomagno a fost infranta de sarazini in anul 778. Si printre alte activitati si spectacole de factura medievala, se recita El Cantar de Roldán (Cantecul lui Roland). Am ajuns in Valencia si dupa doua zile, am inchiriat o masina si am purces la drum. Nestiind cate tentatii turistice voi intalni si care vor incerca sa ma abata de la el. Astfel am facut popas la Albarracín, un orasel desprins dintr-o poveste, parca, din Evul Mediu. In apropiere de Teruel. In explorarea tuturor frumusetilor sale, mi s-au dus cateva zile. Cu multa parere de rau, am plecat mai departe, spre Navarra. Cu un nou popas la Sardas, un satuc medieval de langa Sabiñañigo. Am ramas mai mult decat vrajita de aspectul satului, de casutele acelea de piatra, cu balcoane si balconase pline de flori, stradute inguste pietruite, oameni ospitalieri si cumsecade ; lavanda inflorita peste tot… Si apoi vizitarea bisericutelor din zona, las iglesias mozárabes sau las Iglesias del Serrablo, cum sunt numite. Bisericute catolice, cu anumite elemente arhitectonice de origine araba. De ce? Mi s-a explicat ca la vremea respectiva, erau foarte multi arabi in regiune si ca ei reprezentau mana de lucru din abundenta mai ales pentru constructii. Si atunci, cand localnicii vroiau sa construiasca o biserica, apelau la ei. Acestia, de fapt nu erau arhitecti si nici constructori profesionisti si in timp ce construiau, mai adaugau si ei cate un element din constructiile islamice, considerand ca ar da bine per ansamblu. Dupa alte cateva zile, mai departe, prin vai minunate si sate la fel, ici si colo. In Burgui, un astfel de sat din Valle Roncal, la muzeul local, Museo de la Almadía (Muzeul Tapinarilor), am aflat ca romanescul tapinar seamana foarte mult cu tzapena lor, din dialectul local Euskara. Probabil o coincidenta lingvistica. Tapinarii lor transportau trunchiurile copacilor doborati pe raul Esca, pe toata valea Roncal. Mai departe, am ajuns in Ochagavía (Valle de Salazar), de unde mai era putin pana in Roncesvalles. Am hotarat sa fac un mic ocol pana la Selva Irati din apropiere, o padure imensa din nordul Navarrei. Cea mai mare rezervatie naturala de fagi si brazi din toata Europa si cu o fauna impresionanta. Strabatuta de raul Irati. Foarte multi turisti. Foarte multa curatenie. De fapt, prin toate locurile pe unde am trecut, de la Valencia pana la coasta cantabrica in nord si apoi pana la Mediterana, curatenia este numitorul comun. Oameni politicosi si respectuosi, mancare foarte buna, simpla si la preturi accesibile, cazare in pensiuni si case rurale la preturi mai mult decat convenabile si in conditii foarte bune.. Am trecut prin cateva portiuni care se intersectau cu El camino de Santiago (Drumul lui Santiago), cel atat de cunoscut si care ajunge pana la Santiago de Compostela. Am ratacit si drumul si m-am trezit la un moment dat in Franta… O excursie cu foarte multe peripetii. Cat despre Roncesvalles...nu am mai ajuns deoarece tentatiile turistice intalnite pe drum au fost multe si timpul scurt. Si poate, am renuntat in ultimul moment, ca un fel de promisiune de a reveni. Atasez si cateva fotografii facute de mine (mentionez sursa). Unele reprezinta Albarracin, altele Sardas. In una din Sardas se vede "spalatoria publica" a satului, asa cum era odinioara, unde femeile veneau sa-si spele rufele. Alaturi de bazin, era vatra unde se incalzea apa sau se pregatea mancare sau pur si simplu unde oamenii se incalzeau. Simt si acum mirosul de lavanda si rozmarin care se simtea peste tot in Sardas.
-
Foarte frumos Ayouni!
Dadus mai asteptam fotografii di Munchen: Marienplatz, English Garten, Nymphenburg Castle....
-
Foarte frumos Ayouni!
Dadus mai asteptam fotografii di Munchen: Marienplatz, English Garten, Nymphenburg Castle....
Am multe poze de pe unde am umblat, unele superfaine,dar nu le pot atasa cred ca trebuie sa le redimensionez si nu stiu cum.
-
http://tinypic.com/
aici poti redimensiona, voi cauta in forum explicatiile si iti voi da link-ul, e scris pe undeva de Marcutza sau de Awana.
-
multumesc de aprecieri capsunica si dadus! si mai am in camara, multe surprize de acest gen pe care imi doresc sa la impart cu voi toti! dar o s-o fac in mod treptat.
a propos, nu stiu daca cineva ar dori sa incropim un grup si sa facem EL CAMINO DE SANTIAGO, la un moment dat. nu in intregime, desigur, pentru ca e nevoie de mult timp si nu numai. dar am alege o perioada de timp si niste portiuni in functie de acesta. pot sa va asigur dinainte, cheltuielile nu vor fi exagerate, mai convenabil chiar decat o excursie de acest gen in romania. vom vedea. am tot materialul despre acest drum, multe optiuni, cunosc cat de cat zona, oamenii si obiceiurile locului.
-
Ar fi foarte frumos, dar eu deabia am reusit sa imi iau 3 zile libere in ultimile 6 luni, nu prea stiu cum as putea sa ma rup...si momentan nici financiar nu cred ca as putea....pe termen mediu si lung poate.
-
Asteptam de la tine urmatoarele povestiri si poze...
-
Dadus am gasit explicatiile:
programul este tinypic.com. Cand il deschizi ai posibilitatea sa incarci fotografii de pe net sau din caltulatorul tau.
caz 1 -ai poza in calculatorul tau - deschizi tinypic.com, ai in prima linie a ferestrei butonul browse - apesi acel buton si cauti in calculatorul tau poza careia ii dai open - ea o sa apara in tinypic.com . Alegi din aceasi fereastra a tinypic.com marimea fotografiei din butorul de rezise
si apoi apesi pe butonul erde UPLOAD. Poza se va incarca si iti apare o noua imagine a ferestrei. De aici copiezi http-ul pentru forumuri - a doua casuta de sus si dai paste in mesajul tau.
caz 2. alegi fotografie de pe net (ai grija sa deschizi poza pana la varianta marita) si copiezii http din partea cea mai de sus a ferestrei, chiar din bara de sus. te duci pe tinypic.com si apesi butonul url din prima fereastra si apoi dai paste a http-ului pozei alese, apoi alegi marimea pozei, UPLOAD si la fel copiezi http pentru forumuri in mesajul tau.
Si acum la treaba....ai tot ce-ti trebuie!
-
Am fost de curand in Turcia.
Am sa va arat cateva din fotografiile facute de mine. Sper sa va placa!
Bosfor.
(http://i39.tinypic.com/o03tau.jpg)
(http://i43.tinypic.com/2z87zmv.jpg)
(http://i42.tinypic.com/2issi1.jpg)
-
Paltul Dolmahbace -- Istanbul
(http://i41.tinypic.com/1zow12p.jpg)
(http://i41.tinypic.com/sb3nrn.jpg)
(http://i39.tinypic.com/244xmgy.jpg)
-
Si acum asteptam povestea acestui palat.
-
pana vine awana cu povestea va pun si eu poze de la sibiel si sibiu
tare fain a fost!
-
...un peisaj superb ,...pe poteca ce duce spre Cetatea Sibielului .
...trecerea peste prau ,...in care nimeni nu s-a udat :D
-
Nici noi nu ne-am udat...putin! :D
-
dezvolta subiectul, capsuna
-
Ei si tu... am mai scapat si noi prin parau cand am sarit din piatra in piatra, unii un picior, altii pe amandoua, dar a fost frumos, prea frumos chiar! Dar acum v-ati convins si voi!
-
draga capsuna
noi suntem tari, n-am picat deloc in apa, dar nu ne intreba daca n-am alunecat si cazut pe langa apa?!
ai dreptate, de frumos a fost SUPERFRUMOS
chiar a trebuit sa ne convingem si, probabil, si altii or sa se convinga cand se vor duce in tabara
-
(http://S-ar putea ca, pe la noi, colegul de "cutie" sa plece cu ceva lucrusoare de-ale noastre !
DUBAI INSTALEAZA 50-70 CUTII...
Cutia de dormit – cum ar fi sa dormiti intr-o cutie de cate ori va opriti intr-un oras mare? J
Dimensiuni: 2 m x 1,40m x 2,30m pentru a dormit in confort si siguranta.
Un somn ieftin in caz de urgenta pt oricine, bogat sau sarac!!
Nu mai pierdeti timpul cautand un hotel.
Create pt a putea fi instalate in gari si aeroporturi, locuri publice sau orase unde toate camerele hotelurilor sunt de obicei complet rezervate.
In tarile cu climat tropical, cutiile de dormit pot fi instalate in aer liber pe strazile principale.
Spatiul include pat, lenjerie, sistem de ventilatie, alarma, TV LCD, WiFI, spatiu pt laptop si telefon reincarcabil. Sub pat exista loc pentru bagaje.
Plata se face la terminale, de unde clientii vor primi o cheie electronica ce poate fi achizitionata pt 15 minute sau oricat de multe ore e nevoie.)
-
http://S-ar putea ca, pe la noi, colegul de "cutie" sa plece cu ceva lucrusoare de-ale noastre !
DUBAI INSTALEAZA 50-70 CUTII...
Cutia de dormit – cum ar fi sa dormiti intr-o cutie de cate ori va opriti intr-un oras mare? J
Dimensiuni: 2 m x 1,40m x 2,30m pentru a dormit in confort si siguranta.
Un somn ieftin in caz de urgenta pt oricine, bogat sau sarac!!
Nu mai pierdeti timpul cautand un hotel.
Create pt a putea fi instalate in gari si aeroporturi, locuri publice sau orase unde toate camerele hotelurilor sunt de obicei complet rezervate.
In tarile cu climat tropical, cutiile de dormit pot fi instalate in aer liber pe strazile principale.
Spatiul include pat, lenjerie, sistem de ventilatie, alarma, TV LCD, WiFI, spatiu pt laptop si telefon reincarcabil. Sub pat exista loc pentru bagaje.
Plata se face la terminale, de unde clientii vor primi o cheie electronica ce poate fi achizitionata pt 15 minute sau oricat de multe ore e nevoie.
-
Incerc sa atasez si fotografiile acestor cutii
-
si inca cateva fotografii
-
@capsuna, mersi pentru info! mi se pare chiar o idee practica, un pic claustrofobica, dar in fine, pentru o noapte... mai ales pentru noptile acelea cand ajungi pe aeroport si ai o legatura naspa pentru alta destinatie; in amsterdam au niste fotolii pat, dar sunt destul de apropiate si e destul de incomod, e zgomot si poti risca sa ramai si fara bagajel daca adormi mai prodund. am auzit ca in japonia ,la tokio, au asa ceva pentru muncitorii care vin din alte orase si care fac un fel de naveta saptmanala.
o sa ia si guvernul roman acest model si o sa introduca "primul sleeping box", cu credite avantajoase...
-
N-as crede sa vedem prea curand cutii din acestea prin Romanica noastra. :o
-
Revin cu detalii despre palatul Dolmabahce!
A fost construit intre 1843 si 1856 de catre sultanul Abdulmecid pentru a arta civilizatiei occidentale de puterea imperiului care era la apusul lui. In bogatie si maretie palatal depaseste alte palate din lume.
In fata portii principale un soldat din garda palatului sta nemiscat pe un piedestal . Schimbarea garzi este un spectacol aparte care atrage prin exotismul lui turistii.
Peretii si tavanele sunt acoperite cu picture ale artistilor vremii si decoratii la care s-au folosit tone de foita de aur. Carpete din matase si lana – exemple ale artei turcesti- sunt “aruncate” pe podele.
Una din marile atractii ale palatului este scara de cristal care duce la etaj. Impresionanta.
(http://i43.tinypic.com/30xadmu.jpg)
Sala de ball - cea mai mare din lume – era utilizata pentru intalniri politice , semnarea tratatelor, serbari..
(http://i42.tinypic.com/2eexytx.jpg)
Ataturk, fondatorul Republicii Turciei, obisnuia sa stea in acest palat . A murit in 1938 si in memoria sa toate ceasurile din palat au fost oprite la ora 9:05 – ora decesului.
Astazi palatal este muzeu unde o multime de obiecte folosite de sultani si membrii familie sunt expuse in colectiile palatului.
Impresionant si monumental palatul merita vizitat cand trecem prin Istanbul.
;D
-
Remarc... aici nu pot concura... din motive de tehnică dar mai ales pentru că....
aş posta ... o păpădie despărţindu-se de o parte a ei.....
de un trandafir care a înflorit doar pe jumătate...
de u nor care..... mă urmărea necontenit...
-
Remarc... aici nu pot concura... din motive de tehnică dar mai ales pentru că....
aş posta ... o păpădie despărţindu-se de o parte a ei.....
de un trandafir care a înflorit doar pe jumătate...
de u nor care..... mă urmărea necontenit...
Remarc asa, off topic, tot mai mult veleitatile tale de poeta, steliana! Si jur ca nu sunt ironica, ci, dimpotriva, ti-o spun cu admiratie sincera! Cred ca nu ar fi rau sa incerci sa scrii o carte!! Parerea mea!
-
Dacă mă supăr.... scriu ....2
(eşti a 2-a persoană-dar femeie - care spune asta)...
mă bucur să vă ... încânt...
-
Imi doresc din tot sufletul sa ajung in Anglia... Tare fericita as fi...
-
...ieri ,..pe data de 24 mai 2010,..am facut o mica excursie in judetul Arges unde am vizitat conacul boierilor Golesti ,..situat la 12 km de Pitesti .
-
super .... Cristi.....
am şi eu o casă de vacanţă în Argeş.... şi în cele vechi ale vecinilor este imposibil să nu găsesşti multe lucruri din ce este expus aici...
-
cristi, foarte frumos
multumim pt poze
-
foarte frumoase pozele, krissunu, mersi!... zona argesului si in special a campulungului imi place foarte mult, cred ca cel mai mult din toata tara. poza cu fantana cu cumpana la rascruce de drumuri imi place cel mai tare, mi se pare plina de simboluri.
-
....iata ca Steliana ...este o cunoscatoare a acelor locuri,......eu am foarte multe poze facute ,...dar este mai bine sa vedeti chiar in realitate acel loc .
...DA Ayouni ...locul unde este amplasata fantana cu cumpana imi aminteste de copilarie ,... de drumul din apropierea locuintei bunicii mele .
-
impresii de vacanta.
-
ce frumoase poze, marcutza, mai ales cea cu turle si cea cu poarta aceea mare! maramu!
-
da...prima e in maramures, a doua e intrarea in sapanta, apoi felix si gradina botanica din cj.
-
Mergand in Istambul am vizitat o basilica incredibila si anume basilica Cisterne -- este impresionanta.
Este situata undeva la subsol, iar intrarea nu este foarte "semnalizata". Bazilica a fost construita prin anii 540 in timpul imparatului Justinianus I si reprezenta sistemul de depozitare al apei. Mai tarziu, ea a fost folosita pentru udarea gradinilor din palatul Topkapi (cele doua obiective fiind foarte aproape unul de altul). .
In interior este destul de bezna, parca e un cadru dintr-un film de groaza. Te deplasezi doar pe poduri, iar toata incaparea este plina de coloane. Jos e apa, in care se scalda pesti de diferite marimi. Poti chiar sa arunci o moneda si sa-ti pui o dorinta.
poza nu este foarte clara ( aparatul nefiind unul performant) !!! :D
(http://i45.tinypic.com/16legp1.jpg)
-
raspunzand unei intrebari pe MP, da, am fost la mare, la soare, la nisip fierbinte. Si cum de data asta am fost impresionata placut, voi spune si cateva cuvinte. Pentru ca de multe ori, cand ni se intampla ceva rau, spunem multe multe. Cand se intampla ceva bun, ei, a fost bine, a fost frumos si cam atat... Bine, aici am putea sa intram intr-o discutie chiar profunda in legatura cu impactul publicitatii negative, etc etc, dar ne-am indeparta de topic. Si nu vrem acest lucru.
Ei bine, nu stiu daca criza isi spune cuvantul, adica oamenii chiar s-au speriat si au ajuns la concluzia ca mai bine ofera servicii bune la preturi accesibile, ori nu stiu ce sa mai cred. Eforie Nord, o pensiune foarte buna, extrem de curata, o camera mare, spatioasa, cu aer conditionat, totul super. Era si televizor acolo dar nici nu stiu cum se deschide pentru ca nu a fost timp pentru asa ceva. Plaja curata! inca nu-mi vine sa cred... era lume multa totusi. dar e adevarat ca erau si niste tineri care se ocupau de strangerea gunoaielor (desi parca ar fi fost mai bine daca lumea aceea multa ar fi fost in stare sa-si pastreze gunoaiele din dotare la purtator). Apa marii curata! Restaurante multe cu mancare la preturi destul de cumsecade. Seara am mers in Vama unde am mancat la un restaurant fain, la stuf parca, unde mancarurile aveau nume de genul: aripi de pui frante in zbor, pui divortat de un cartof cu mult mujdei, filet de vaca melancolica, somon imbujorat, samd. Un frappe la bormasina, da la bormasina! Apoi dans pe plaja pana la ore mai mititele. A doua zi dupa masa am facut o descoperire gastronomica, cineva din grup ne-a dus la un restaurant cu specific turcesc din Constanta, Nur Kaptan Baba, unde, am mancat pur si simplu din placere. O bucatarie extraordinar de gustoasa; de cand am plecat din Golf nu am mai mancat ceva asa de bun! pana si lipiile proaspat facute erau delicioase; iar ceaiul oooh, mergea perfect cu mancarea. Nu intru in mai multe detalii, pentru ca vreau sa va las si voua surpriza descoperirii cand veti ajunge acolo. Mi-a placut si orasul in sine (n-am mai fost inainte :().
Serviciile foarte bune, si la pensiune si la restaurantele pe unde am fost. Asadar, ceva in bine se intampla cu turismul romanesc! Deci, dragi compatioti, se poate!
-
Ayouni suna f tentant....mmmmm vreau si eu :D :-*
-
Hai sa mergem MARE la un sfarsit de saptamana... dupa ce ne intoarcem din excursie.
-
... scuze... sa mergem LA MARE
-
... scuze... sa mergem LA MARE
Sa mergem! :)
-
Io nu vreau la mare, vreau SUB mare. Se faceau si scufundari? ;D
-
... scuze... sa mergem LA MARE
Total de acord. Numai sa fie cald si soare. Ca daca e ca acum... :'(
-
.... sa mergem LA MARE
Un week-end pe acolo n-ar fi rau!
-
.... sa mergem LA MARE
Un week-end pe acolo n-ar fi rau!
Soare, da? Nu utaţi să comandaţi SOARE. Şi cald. Că altfel geaba pohtă dacă n-ai servire cumsecade ;D
-
Izvoarele Barcaului ,M-tii Plopisului
-
Castrul Roman de la Porolissum
-
foarte frumoase poze, dadus, multumim ca le imparti si cu noi!
-
Multumim, Fanel, pentru recomandari. Sa auzim numai de bine!
-
Buna seara tuturor, bine v-am regasit pe cei cunoscuti si de asemenea si pe cei necunoscuti inca, carora le urez bun venit!
Am venit dintr-o vacanta foarte frumoasa pe care nu am sa o uit vreodata.
Am fost in Spania , la Madrid si daca aveti drum pe acolo, va recomand:
- Muzeul de Ceara
- Muzeul Del Prado
- Palacio Real De Madrid
- Stadionul Santiago Bernabeu
- Parcul Del Retiro
- Corida
- Parque Warner
- Gradina Zoologica
- Gradina Botanica
- Catredala Almudena
Fiecare locatie are specificul ei si ramai cu impresii deosebite si de neuitat.
-
@marlen_i13: bravo, e grozav sa ai asemenea impresii de calatorie.. ma gandesc ca poate, la anul sau in viitor, SC va putea adauga la optiuni de vacanta si un itinerar ca cel parcurs de tine..
-
Buna seara tuturor, bine v-am regasit pe cei cunoscuti si de asemenea si pe cei necunoscuti inca, carora le urez bun venit!
Am venit dintr-o vacanta foarte frumoasa pe care nu am sa o uit vreodata.
Am fost in Spania , la Madrid si daca aveti drum pe acolo, va recomand:
- Muzeul de Ceara
- Muzeul Del Prado
- Palacio Real De Madrid
- Stadionul Santiago Bernabeu
- Parcul Del Retiro
- Corida
- Parque Warner
- Gradina Zoologica
- Gradina Botanica
- Catredala Almudena
Fiecare locatie are specificul ei si ramai cu impresii deosebite si de neuitat.
Multumim, marlen_i13, pentru pretioasele informatii despre Spania! Ma bucur ca ai avut parte de o vacanta atat de reusita! Sa fii sanatoasa si sa mai impartasesti cu noi impresii de vacanta si multe clipe frumoase traite de tine!
-
Zakintos. O insula minunata, pierduta in apele de un albastru ireal al Marii Egee. Un loc in care cerul si marea sunt totuna, culorile se contopesc in orizont. O stanca imensa, golasa, acoperita in trecut doar petecit, de pini pitici, arbusti, maslini si vita de vie. O populatie infima care traia saracacios de pe urma pescuitului, cresterii caprelor, prelucrarii uleiului de masline si producerii vinului. O zona rupta si uitata de lume, pana cand a fost descoperita de turistii englezi, acum vreo 40 ani.
Ce a devenit acum insula? Un paradis pentru turisti, in primul rand pentru cei englezi, 18 chartere sosesc zilnic din Anglia pe aeroportul dintre Laganas si Zante. Polonezii sunt si ei prezenti in numar mare pe Zakintos, apoi sunt rusii, nemtii si mai nou au inceput sa apara si romanii. Un charter saptamanal aduce cca 200 de turisti romani, care prin stridenta multora isi fac puternic simtita prezenta, dand impresia unui numar mult mai mare decat sunt in realitate acolo. Unde auzi si vezi comentandu-se nemultumit, agitandu-se fara rost, facand sa intarzie plecarile in croaziera, bulucindu-se sa prinda cele mai bune locuri in vasele care fac turul insulei, este sigur ca sunt de ai nostri. Avem deja si acolo faima unor turisti incomozi si putin educati, cu pretentii mai mari decat s-a platit.
Zilnic din portul din Zante pleaca zeci de vase care fac turul insulei, altele navigheaza in zona insulei pe care broastele testoase gigant isi depun ouale, altele ofera agrementul unei bai in apa cristalina de 50 – 100 m, la grotele subacavatice de pe tarmul stancos, inaccesibil pietonal. Mii de turisti se bucura zilnic de albastrul minunat care te inconjoara in timpul croazierei, de privelisti ireale de stanci cioplite de apa, de locurile in care ai posibilitatea sa cobori de pe vas si sa te scalzi, de berea rece de pe vas, de suflaki preprate la bordul vasului, de atmosfera creata de muzica greceasca care invaluie grupurile.
Nu poti sa mergi pe Zakintos si sa nu iti iei macar o croaziera. Trebuie sa atingi tarmurile Insulei Testoaselor, acolo unde, in fiecare an din iulie pana la jumatatea lui septembrie mii de broaste testoase gigant vin sa-si depuna ouale. Trebuie sa te arunci macar odata in apa aceea de un albastru turcoaz, sa inoti prin grotele de pe tarm, sa te bucuri de intinderea marii care te inconjoara....
Pe insula gasesti acum palmieri, bananieri, conifere ornamentale, cactusi, totul incepe sa ia forma unei zone turistice. Hoteluri, apartamente de inchiriat, taverne cu mancare greceasca, o multime de pub-uri britanice si cluburi de noapte - unde poti sa o tii intr-un party pana la zi, toate construite in ultimii 40 ani. De fapt foarte putine cladiri vechi mai exista pe insula, un cutremur devastator la jumatatea secolului trecut a pus la pamant tot ce era construit pana atunci.
Noi am locuit intr-un hotel in Zilivi, una dintre micile localitati de pe insula. Un hotel de trei stele, Admiral, care ofera conditii de cazare si all inclusive la un tarif de cca 550 EUR/persoana/7 zile, in care sunt incluse si cheltuilelile de calatorie cu avionul Bucuresti – Zakintos si retur. Un pret foarte corect pentru ce ti se ofera. Cazati doar englezi, polonezi, cativa rusi si... 6 romani. Masa destul de usoara formata din salate de cateva feluri, peste, pui si porc in varianta drob sau musaca. La capitolul bauturi, aveai la dispozitie pana la 23.00 cafea, inghetata, apa, sucuri, vodca, bere, vin, rom etc. Toate erau bauturi locale. Curatenie in hotel, la modul impecabil. Zilnic schimbate prosoapele, ordine in camera, spalat pe jos; la doua zile schimbata lenjeria. In curtea interioara, piscina, o sala mare acoperita, unde se ramanea seara pt spectacolele care se tineau pe scena, barul exterior si ...lume multa. Toti vorbind pe limba lor. Era un zumzet placut, parca de vacanta, fara tonalitati ridicate sau voci stridente. Dintre toti polonezii cazati mi-au facut o impresie foarte buna, tinuta potrivita dimineata si seara, discreti, foarte uniti, ii vedeam mereu in grupuri de 8 – 12 persoane. Participativi, orice spectacol era pe scena si se solicitau voluntari, ii vedeai imediat urcand fara rezerve. Rusii pe Zakintos se comporta ok, nu i-am vazut ca in alte locuri sa se buluceasca la masa sau sa tabere prin magazinele de kitch-uri. Englezii care vin pe insula sunt diferiti de cei pe care i-am vazut pe Ibiza, acolo era un hally – gally non stop, ii vedeam beti si rosii uitand de ei pe plaja, galagiosi, urland pe terasele pub-urilor. Aici sunt super ok, am fost doua nopti la party-urile organizate de un bar Paradise, a unui grec Yannis si m-am distrat cu ei excelent. Cred ca si atmosfera insulei este diferita, iti da senzatia de liniste, ti se pare tare aiurea sa o spargi tu cu lipsa de control data de educatie sau alcool. De aceea cred ca din miile de britanici tineri veniti in grupuri, familii cu copii, oameni in varsta, n-am vazut pe nimeni strident.
Am fost in croaziere, am facut un tur al insulei, se pleaca la 9.30 si se ajunge inapoi in port la 17.30 si am tinut sa vad insula broastelot testoase. Am reusit sa si vad una in apa marii, un adevarat noroc pe vremea asta. Mi-a placut enorm, am calatorit cu oameni de peste tot, veseli si bucurosi, am vazut locuri cu adevarat minunate. Ii spuneam Samizei ca ziua in care am inotat prin grote si pe Plaja Epavei, o cataloghez ca una dintre cele mai frumoase din viata mea. A fost ca si acea dupa amiaza extraordinara de croaziera pe Dunare impreuna cu unii dintre voi si ca acea incurisune adanc in Delta la cuiburile cormoranilor.
Marea este foarte limpede si calda. Sarata cat sa te tina la suprafata sa nu ai probleme cu plutirea. Plaja curata zilnic, sezlonguri si umbrele, trebuia sa platesti 3 EUR/.zi / persoana. Te puteai plimba dea lungul plajei, erau multe terase unde puteai zabovi la o bere rece.
Petreceri de noapte, baruri care ofera un party interactiv, unde in 2 ore ajungi sa-i cunosti pe toti de acolo, unde o echipa excelenta de barmani, anima atmosfera permanent, ofera tot timpul gratuitati, vin si-ti toarna efectiv in pahar si ciocnesc cu tine. Cu Yannins intr-o noapte am stat sa pregateasca un miel la protap, dupa care l-am transat si l-am servit cu cei ramasi pana la ora aceea in bar. Primesti tot felul de accesorii, de palarii, totul este un carnaval. Abia astept sa-i revad pe Yannis, Stavros si Akis. Pentru ca la anul am sa fiu din nou acolo.
-
descrierea ta admin confirma ceea ce mi-au povestit colegii care au fost in vara asta acolo, aceleasi experiente placute.
asa ceva mi-ar placea si mie! daca se organizeaza ceva pentru la vara viitoare si daca mai sunt prin preajma, ma inscriu si eu. :) iar despre polonezi, pot confirma si acest lucru, am cativa colegi aici si am cunoscut cativa si in golf, sunt o comunitate aparte.
am avut ocazia sa vad testoase depunandu-si ouale, intr-o noapte indepartata la playa tortuguero din costa rica, oceanul atlantic, unde turistii merg in primul rand ca sa fie de fata la acest moment unic... totusi unora dintre noi ne-a dat o senzatie ciudata de intromisiune, sa asistam la un eveniment asa de intim din viata dragutelor de tortugas.
-
Mai continui cu cateva fotografii. Am fost atat de impresionat de ce am vazut acolo, incat am reusit sa fac ...800 de fotografii.
Anul viitor Zakintos va fi inclus in mod cert in calendarul de actiuni de vacanta.
-
buan ziua, tuturor
dupa ce am citit ce a scris @admin despre acel loc din Grecia am ajuns la concluzia k acel loc este un mic petec de paradis. saper sa ajunfgem si noi acolo anul viitor
-
La anul clar ne iei cu tine :)
-
Din pacate imaginile nu pot reda complet si explicit tot ce inseamna Zakintros-ul, nici atnosfera de pe croaziere, nici cea din pub-uri si baruri...Am incercat sa postez ce am crezut mai relevant si am descris cum am putut mai bine ce am simtit acolo. Dar vazute sunt cu adevarat extrordinare.
-
Superbe imagini
Sper ca anul viitor sa ajungem si noi acolo :)
-
gigi, ce albastru desavarsit
nectarul iti mai lipsea si erai printre zei
-
Da, un zeu din acela dolofan si bucalat. De luni incep dieta, nu o sa ma recunoasteti cand ne intalnim...
Da, albastru este ireal, nu stiu ce da efectul acela grozav, in nici un caz Photoshop-ul...
-
Ola m-am intors si eu din calatorie
Citeva poze din Barcelona
Parcul Guell
-
Barcelona de sus
-
Minunate fotografii admin!
Daca ne duci si pe noi acolo, facem programare din timp.
-
Hola m-am intors si eu din calatorie
Citeva poze din Barcelona
Parcul Guell
hola bonbon! bine ai revenit printre noi, mersi pentru poze, sunt speciale!
-
Multumim pentru calatoria imaginara pentru noi si reala pentru tine ,Gigi .Privind fotografiile tale, simteam pe piele senzatia de confort pe care o resimti cand iesi din apa la Marea Egee, atat de sarata, incat iti raman dungi de sare pe piele.Totdeauna ma voi intoarce cu placere pe litoralul grecesc.
-
Barcelona.
Am avut sase zile de basm…
Dar sa incep cu inceputul. Cursa Allitalia de Roma pleca dis de dimineata de pe Otopeni, asa ca de teama de a nu avea vreo surpriza neplacuta pe drum, am preferat sa vin cu o zi mai devreme, mai bine zis cu cateva ore inainte de zbor. Am batut mall-ul din Unirii in lung si-n lat in cautarea a doua lucruri foarte simple: un rucsac de mana si un lacat mic de valiza. Rafturile par pline, lipseau insa doar ce era mai important pentru mine; cele doua obiecte de care uitasem in Sibiu. Le-am gasit intr-un tarziu in pasaj, la un chiosculet cu o vazatoare zgribulita de frig si cu fata vinetita de curent. Dupa trei intalniri planificate ad hoc am ajuns in camaruta de hotel pe la 9 si jumatate. N-am reusit sa inchid un ochi pana pe la doua, apoi cand abia atipisem a sunat ceasul. Echiparea, bagaje, masina si la ...aeroport. La plecari doar o mana de oameni, majoritatea la cursa de Roma. Mi-am lasat bagajele m-am mai rotit prin jur, apoi imbarcarea si zbor spre orasul etern. Avionul plin ochi, n-am reusit insa sa inteleg prea multe din ce s-a intamplat in cele doua ore de zbor, am motait majoritatea timpului. Au ramas singurele mele minute „furate” de somn. Intarziere. Aterizam, obisnuitele operatiuni de out boarding tipice italienilor, adica foarte lente si fara graba. Majoritatea eram in tranzit prin Roma, asa ca bateam muteste de nerabdare din picioare. In sfarsit coboram. Urcam in autobuz, inghesuiala mare, si stam si stam, in sfarsit ne urnim. La poarta de intrare imi caut legatura spre Barcelona sa fiu sigur ca nu s-a schimbat poarta de plecare. Bineinteles ca s-a schimbat, cum altfel? Alerg spre spatiul de transfer care-ti da posibilitatea sa eviti un nou check in. Doar ca era inchis. Asa ca ne-am bulucit toti spre zona de check out / in si cei care plecau spre Nice si cei care plecau spre Amsterdam si noi care aveam cursa de Barcelona. Trei porti de check in cu trei tipi rabdatori si comozi care nu aveau nici o problema ca noi piereem legaturile. Tacticosi insistau sa ne scoatem curelele, altii pantofii... Trec minutele si limita de boarding se apropia de final. Intr-un sfarsit reusesc sa trec de punctul asta idiot de check in si alerg spre poarta pt cursa de Barcelona, si cum legea lui Murphy actiona si in aceasta situatie, plecarea era in diagonala aeroportului. Am alergat efectiv tot Fumicini si am ajuns la ultima strigare....M-am trantit in fotoliu epuizat de efort. Din apropiere aud pe cineva: you are delaied... Am vrut sa-i raspund dar fata care care era indreptata spre mine radea toata: era colega mea italiana, de fapt argentiniana, Sylvia Ettore. Nu gasise loc langa mine asa ca luase unul in apropiere. Am ras si mi-am vazut de pregatirile de somn. Doar ca imediat dupa plecare, steward-ul a tinut sa ne dea cate un biscuit lihoditor de dulce si cate un suc. Un du-te vino cu caruciorul ba in fata ba in spate m-a tinut treaz pana la Barcelona. Ajungem repede la bagaje, bucurosi ca le-am primit si gasit - altii au fost mai putin norocosi - si o luam spre iesire. Care bineinteles era la celalalt terminal. Iau impreuna cu Sylvia un taxi si ne indreptam spre hotel. Argentiniana o encicopedie vie, cinci limbi la perfectie si un CV de-a dreptul extraordinar. A fost 10 ani director logistic la NBC, apoi 10 ani la Scuderria Ferrari. A fost in perioada Schumaher persoana care se ocupa de toate deplasarile staffului acestuia: transport, transfer, cazare, masa, evenimente. Timpul trece repede si ajungem in fata colosului de sticla si beton: Melia Barcelona. Un hotel plasat in centrul orasului foarte aproape de Av. Diagonal, artera care stabate Barcelona.
Intram si ne prezentam. Imediat soseste sefa receptiei, ca doar de, eram reprezentantii celei mai mari companii de „hotel and venue selection”. Suntem condusi la camere, ambele la etajul 15. De fapt toata echipa era gazduita la acelasi nivel. N-am reusit decat sa fac un dus, sa ma schimb si ...jos la lectii. Sala de meeting superba. Dotata cu tot ce se putea spera de la asa ceva. Langa un bufet imens de sucuri, apa, cafele, nenumarate tipuri de patiserie si tartine. Terminam training-ul la 18.30. Urc, ma schimb mecanic si automatist, in costum. Cobor la bar, aveam o invitatie de coctail din partea managerilor hotelului. Reusesc sa ma furisez pana afara sa respir aerul Barcelonei. Traversez si intru in primul local pe care-l vad luminat. Intru, ma asez la o masa, schimb cateva cuvinte cu ospatarita si primesc o omleta tipic catalana, de fapt un fel de spuma si niste felii dintr-o bagheta de paine, insiropate in suc de rosii. Excelent. Beau si un fresh si ma intorc la Coctail Party. Lumea in forma, desi unii calatorisera mai mult de 20 de ore pt a ajunge aici. Ma retrag cu unul dintre colegi, Les, un englez foarte placut, cu un umor tipic britanic: scurt si sosit cand trebuie. Golim doua pahare de coctail si ne indreptam spre bufetul de preparate culinare. Nu stiiam ce sa incerc mai repede, mi-era inca foame si oboseala imi impunea ceva dulce. Nu m-am miscat de acolo pana nu m-am simtit satul. Colegii se perindau prin fata mea, schimbam cate o fraza printre imbucaturi. Se facuse deja 12.00 si a doua zi cursurile incepeau la 7.30. Am urcat in camera, o superba incinta decorata avangadist cu un geam imens care dadea intr-o curte interioara cu balcoane pline de verdeata. In departare se vedea El Corte si celebrul ou, constructie imensa din otel si sticla. Totul este mobilat minimalist, de fapt asta este caracteristica a tot ce se face acum in Spania. O baie superba si o etajera cu tot ce-ti trecea prin minte ca se poate oferi: sapunuri, sampoane, creme, truse de barbierit, de spalat dintii, de manechiura, erau toate insirate langa oglinda imensa. Jacuzzi, o cabina imensa de dus, un confort in exces. In sfarsit o noapte de somn...Apoi desteptarea!
Un mic dejun cu cel putin 50 preparate calde si reci, peste, fructe, lactate, patiserie, legume. Iar la masa chelnerul te intreba daca nu doresti ceva special?! Imi statea pe limba sa intreb daca nu cumva glumeste, dara avea un aer prea serios pentru asa ceva.
Cursuri. Tinute de cei mai buni oameni de turism din lume, cei care conduc lanturile hoteliere Melia, Carlton, Starwood, Kempinski, Corinthia. Lucruri extrem de importante si interesante, cunostiinte pe care obligatoriu ar trebui sa le aiba si cei de la noi.
Seara de binefacere. Pentru copiii saraci din Barcelona. Da, exista si aici. Somajul atinge 20% in Spania si ultimii doi ani au fost foarte grei. Fiecare am adus cate o jucarie din tara din care am sosit. Amfitrionii au organizat mai mult decat o gala de binefacere. Un adevarat spectacol culinar. Tarziu inspre noapte ne-am imprastiat, care prin camere, care pe la bar, unde se putea consuma orice si oricat, care pe afara, prin zona din jurul hotelului.
A treia zi iar scoala, iar training-uri, noi conferinte. Un pranz tipic spaniol cu preparate de care nu auzisem pana atunci si a caror traducere nu o stiu nici azi. Dupa amiaza un autocar cu doi ghizi profesionisti asteapta in fata hotelului. Firma SHE ne pune la dispozitie pentru 3 ore cel mai bun si mai nou autocar, doar acum aparut ca model si doi dintre cei mai buni oameni ai lor. Nimeresc la Michel, o cataluneza sprintena si vorbareata. Ne plimba pe Diagonal, apoi prin La Rambla, cartierul vechi,, acolo unde Cristofor Columb si-a anuntat izabanda si tot acolo de unde au fost izgoniti evreii artizanii acestui minunat cartier. Palmieri, lume multa, casa cu umbrele. Muzeul Picasso. Halucinant totul. Luam din nou autocarul si urcam pe Monjuic singura zona verde a orasului. Dar ce verde! Sute de specii de cactusi si de arbusti...Apoi stadioul unde a avut loc Olimpiada. Si repede inapoi la hotel. Spre seara dupa concluziile cursurilor suntem invitati de ME Barcelona un hotel doar din inox si sticla si pe dinauntru si pe afara. Ceva atat de modern incat si colegul meu englez, un obisnuit al calatoriilor si al hotelurilor a ramas impresionat de ce a vazut acolo. Am pasit intr-o camera. Usa de la intrare din otel inox, pardoseala dintr-un material plastic dur, in fata un perete doar din sticla care dadea spre palmierii Diagonalei. Un bar complet negru la etajul 25. Doar cateva luminite rosii la mese. Brrr, n-as putea sta acolo fara sa beau o sticla de wiskey...Salile de conferinta tapetate rosu, scaune albe minimaliste, un ecran de 30 x 5 m, se transmitea Barca – Real Madrid. La etajul 30 petrecere. Intram, doua fete superbe plimbau in maini niste cercuri imense fluorescente. Totul luminat portocaliu. Optsute de oameni din toata lumea. Toti hosted buyerii sositi la EIBTM. Chinezi, japonezi, sudamericani, nordici, o galagie de nedescris. Sampanie, coctailuri, apoi valuri de platouri negre incarcate cu aperitive din cele mai ciudate ingrediente. Povestesc cu o mexicanca stabilita in New York venita pentru a nu stiu cata oara aici. Ii spun de Romania. Nu stie mai nimic. Si este experta in tursim international. Apoi isi aduce aminte: Oh yes, Dracula! Ma gandesc doamne unde am ajuns sa fim cunoscuti si identificati doar datorita fanteziei unor scriitori si scenaristi, si nici macar aceia romani....
Doua sudamericance foarte vesele si vorbarete povestesc de zor cu o scotiana stabilita in Madrid. Il vad pe Les ii fac semn, inoata pana la mine si incercam impreuna sa ajungem mai aproape de scena: era anuntat Hugo Cortez, intr-un recital. Vine insotit de doua dansatoare de flamengo. Se aseaza linistit isi ia chitara si incepe usor cu un fragment clasic.Incet – incet sunetele devin latine, ritmurile se incing, corzile gem sub ploaia de lovituri, sunetele devin acute. Sala a inmarmurit. Fetele isi incep dansul, picioarele lor se misca intr-un ritm aproape imperceptibil, doar loviturile in podium indica miscarea. Superb. Final de petrecere, coboram la autocare. Al nostru nu sosise asa ca ramanem la bar, directoarea hotelului ii face semn barmanului sa ne serveasca cu ce dorim. Lasam la aprecierea bartender-ului. Si isi face numarul pregatind o sangriria (a nu se confunda cu sangria). Toti suntem de acord ca este alegerea potrivita. Apare cineva in fuga: „N-ati urcat in autocar?” Cum nu ne anuntase nimeni, noi stateam linistiti la bar, consumand din licoarea inmiresmata. Nu-i nici un bai peste 20 minute vine altul. Coboara si directorul lor general John Ianini, urmeaza sa ne insoteasca pana la Melia, unde are pregatit unul dintre executivele de acolo. Un tip carismatic, un italian care nu stie o iota din limba materna, dar care conduce imperiul celui mai mare lant hotelier de undeva din etajele superioare ale un colos din Atlanta. Un ins perfect normal, negelat, neparfumat in exces, fara scipiciuri si fara figurile unei personalitati. Pe drum se anunta scorul: un incredibil 5-0 pt Barca. Incep petardele, lumea iese sa sarbatoreasca in strada. Majorotatea femei. Inteleg de la sofer ca sunt cele mai patimase. Autocarul isi face loc cu greu prin multimea de masini si scutere cu care catallanii iesisera sa sarbatoreasca victoria. Dar totul civilizat si normal, in limitele unei decente. Ajungem intr-un tarziu la hotel. Este ora 1.00 si a doua zi incepe cu adevarat greul: meeting-urile cu reprezentantii hotelurilor. Imi pregatesc de seara costumul imi pun in piept legitimatia pe care scrie: Cindea Gheorghe Global Cynergies USA. Hosted Buyer. Acum remarc ca nu reprezint Romania ci compania. OK, bine ca am observat, sa stiu sa dau explicatiile necesare pt a elimina confuziile.
Dimineata o intalnire cu sales managerii de la Starwood. Isi prezinta hotelurile, ne dau cadouri, primim invitatii de a le vizita ca oaspeti, totul for free.
Gata, nimeni nu mai are rabdare, incep emotiile. Soseste autocarul. Ajung cu intaziere, aveam deja prima intalnire. Alerg prin multimea de gulere albe si ajung la timp la standul Ungariei. Foarte incantata de legitimatia pe care o aveam in piept, directoarea Convention Biroului din Budapesta incepe sa-si spuna poezia pregatita pentru expozitie. O intrerup cu scuzele de rigoare. Incerc sa-i explic ca stiu multe despre Budapesta si ramane surprinsa de detaiile pe care i le arat ca le cunosc. Se gandeste: „Ia uite un american care stie atat de multe despre Budapesta!”. Atunci realizez ca uitasem sa-i spun ca sunt roman. Fac precizarea si constat cum incet – incet se dezumfla. Dar isi revine la normal cand ii spun ca suntem globali si ca ceea ce convenim impreuna apare pe monitoarele tuturor colegilor din 40 de tari. Urmeaza Praga, apoi India, apoi Dubai. Dubai-ul a prezentat un stand in forma de cetate, un adevarat oras. Superb. Ma uit la ceas. Am timp sa beau o cafea. Merg la Hosted Buyer Lounge locul rezervat noua: cafea, patiserie, sucuri, apa. Iau o cafea si povestesc la masa cu un slovac. Ies apoi repede sa-mi continui intalnirile. Olanda, Tirol. Apoi caut standul Romaniei, nu-l gasesc si intreb pe cineva de la organizare. Nu suntem prezenti. Dar era Mozambicul. Noi nu suntem pe harta lumii, cand ma intorc imi propun sa verific.
Fortez sa termin totul in aceiasi zi. Vreau ca ultima zi sa-mi ramana de plimbare. Reusesc.
Ultima zi. Ma trezesc, iau micul dejun, ma imbrac apoi comod si o iau pe Diagonal spre ou. Ma opresc la El Pedrera, apoi la Sagrada Familia. Privesc uimit la Dumnezeul acela atarnand undeva sus, apoi la Apostolii insirati pe fatada. Extraordinar arhitect! De fapt Barcelona este si poate sa devina o adevarata scoala pt toti din domeniu. Cladiri de un bun gust extraordinar, calde, impresionante si unice. Imi aduc aminte de ce ne spunea Michel: colturile cladirilor au fost taiate pentru ca vizibilitatea in intersectii sa fie maxima. Ma gandesc la ai nostri si ma intreb de ce n-au reusit sa-si impuna punctul de vedere profesional in fata administratiilor. Ma indoiesc sa nu fi avut si noi un Gaudi, dar in mod cert n-a fost lasat sa se exprime....Ajung pana la ou, ma intorc, ma schimb si plec spre aeroport. Urc impreuna cu Sylvia in zborul de Roma. Ajungem cu intarziere, dar din nou reusesc sa ajung la timp la zborul urmator. Dupa o cursa teribila printre valize si calatori.
Privesc pe geam. Otopeni. Se anunta vremea. Stiri deloc linistitoare. Toate cursele Tarom erau anulate. Imi gasesc masina inghetata tun, urc si plec spre Sibiu. Se incheia una dintre cele mai frumoase calatorii si experiente avute vreodata.
Spre dimineata eram in fata portii. Inca mai visam la Barcelona.
-
.... minunat ..... bine ai revenit!
-
Multumesc Zinutz! Am sa postez zilele urmatoare si fotografii, aseara picoteam tot si nu am avut rabdarea necesara pentru o selectie. Pentru ca am facut in jur de 500....
-
bine ai venit acasa gigi!
citind postarea ta ... am alergat intr-un suflet cu tine, am gustat din minunile expuse ... si am acelasi sentiment ca si al tau, de grea revenire ...
multumim pentru amanunte! fac tot deliciul!
-
aaa... sa nu uit!
si noi ne-am agitat! dar ... doar pentru a-ti urma sfatul, sa avem o petrecere pe cinste! ;)
-
Inseamna ca mesajul meu de "La multi ani!" si "Petrecere frumoasa!" a ajuns la timp, Steliana....
-
intocmai!
-
Gigi, in loc sa te chinui sa adormi, mai bine veneai cu noi la Sunome macar 1 h , oricum avionul tau pleca a doua zi.Te-ai fi simtit excelent ,sunt sigura, si noi de asemenea ca te-am fi revazut. Ar trebui sa aratam tuturor forumistilor( ca pedeapsa) cine este barbatul cu margele rosii care nu ne mai iubeste, intreab-o pe Capsuna, ce frumos este.
-
Cand voi petreceati la Steliana eu eram deja la Barcelona, plecasem in aceiasi zi, dar la ora 4.00 dimineata. Sau ati pornit cheful asa de devreme?
Am sa-mi etalez oricum margelele de Revelion...
-
sa mi le imprumuti si mie ...
au culoarea mea preferata, afara de asta se va asorta cu cipilica pe care o voi purta in noaptea dintre ani
-
Eu nu am mai fost de foarte mult timp plecat intr-o vacanta. Sper ca de Pasti sa imi fac timp de una
-
Eu nu am mai fost de foarte mult timp plecat intr-o vacanta. Sper ca de Pasti sa imi fac timp de una
sa-ti faci, merita! si daca ai nevoie de incurajari, nu te sfii sa le ceri.
-
Am petrecut 4 zile intr-o tara normala, acolo unde banii veniti din visteria Germaniei, Angliei si a Frantei au ajuns acolo unde trebuia, acolo unde nu te impiedici de pet-uri si gunoaie, unde lumea nu se inghesuie si-si da coate pt a ajunge mai in fata, unde nu vezi haite de caini vagabonzi (a se citi „comunitari”) haladuind pe strazi si agresand oameni. Sosele impecabile, autostrazi care taie tara in lung si in lat, tunele luminate perfect, statii de autobuz cu afisaj electronic al traseelor a a orelor de sosire, cladiri renovate cu un bun simt si un profesionalism ce denota educatie si respect. Nu vezi un bloc strident intercalat intr-o zona rezidentiala, nimic nu-ti distrage neplacut atentia, totul este firesc si la locul lui. Modestia cred ca este cea care caracterizeaza cel mai bine acel popor. Este a doua tara ca procent de impadurire din Europa, 60% din suprafata tarii este acoperita de brazi si foioase. Isi protejeaza tot, zonele de liziera sunt inchise cu garduri, asta nu pt ca ar avea probleme cu furatul lemnelor ca pe la noi, ci pt ca sunt foarte atenti la populatia de animale salbatice pe care o au. Ghidul de pe autocar ne prezenta ca in padurile Sloveniei traiesc 550 de ursi si ceva peste 200 de lupi. Aveau probabil si statistica pt iepuri.
Prima seara am fost invitati la Castelul Ljubljana, renovat si pus la dispozitia turistilor. Acolo nu auzi nimic despre domeniile politicienilor sau ale imbogatitilor peste noapte. Tot ce se face este pentru ca omul de rand sa se simta bagat in seama, protejat si sprijinit. Au inteles probabil ca aceasta este adevarata bogatie a unui popor: oamenii. Si lor li se adreseaza investitiile, spre ei se canalizeaza eforturile celor care conduc, toata atentia este indreptata spre viitor. Asta pentru ca toti cei care coordoneaza de exemplu turismul, sunt tineri. Miho Kovaci are maxim 35 de ani, iar in echipa lui nu gasesti pe cineva peste aceasta varsta. Asta da dinamism, elimina suficienta, genereaza teren pt dezvoltare. Au 3 dintre cei mai buni 10 bucatari din Europa, asta pentru ca isi motiveaza oamenii sa ramana in tara, le ofera sansa de a se remarca si bineinteles de a castiga pe masura muncii si a talentului. Nu vezi urma de hipotami in structurile lor de conducere, nu vezi mutrele alea grohaitoare cu burti pleostite de protocoale si chiolhanuri. Decenti, subtiri, deschisi cu o dorinta de a-si vedea tara in elita Europei. O tara de doar 2 milioane de locuitori si care atrage de zeci de ori mai multi turisti decat a noastra. Care avem atatea de aratat. Ma uitam la agentia lor nationala de turism, Kompas, corespondentul decedatului OJT la noi. Au stiut sa-l mentina, sa-l dezvolte pt ca acum sa devina o forta in turismul european. Nu s-au temut de structurile vechi. Le-au analizat si le-au adaptat vremurilor. Nu au privatizat fortat si nu au vandut cum am facut noi. La receptia de la Castel a participat si primarul Ljubljanei. Un om de o modestie si de un bun simt extraordinar. A avut rabdarea sa povesteasca cu multi dintre cei prezenti, a mancat alaturi de noi, in picioare, a ciocnit si a baut din vinul negru oferit de organizatori. N-a avut nevoie de garzi personale, de spatiu de VIP, de alai de lingai si secretaro – asistente. A venit impreuna cu sefa de cabinet si cu un prieten. A intrat in castel odata cu noi, fara sa fie remarcat si fara sa fie prezentat decat atunci cand a rostit un cuvant de bun venit. Pana atunci s-a multumit sa priveasca la concertul de flaut si chitara si sa schmbe cateva vorbe cu cei langa care nimerise.
Targul a fost un exemplu de marketing pt toti aceia care se lauda ca stiu cu ce se mananca acest domeniu. Pt a induce ideea de green country, au organizat toate standurile din ladite de mere, pe care le-au umplu cu mere verzi. In camera de hotel fiecare aveam o replica in miniatura a acestor lazi. Verdele a fost simbolul targului iar leit motiv-ul a fost atat de bine indus, incat nu cred ca vreunul dintre cei 200 de invitati sa nu se fi intors in tara cu ideea ca Slovenia este o imens spatiu verde. Si cand te gandesti cat s-a chnuit blonda noastra cu frunzulita cu pricina pt a genera ideea ca Romania este o gradina. S-au cheltuit 2 milioane pe o sigla care nu spune mai mult decat ar fi putut sa o faca mazgaleala unui copilas lasat sa se joace cu carioca verde.
La ora pranzului au construit intr-una dintre sali, in mai putin de 3 ore, un parc, da un parc veritabil, cu alei din scoarta de copac, au adus covor din gazon, au montat banci si au sadit floricele. La 2 ore dupa terminarea pranzului, nimic nu mai arata ca acolo au servit masa peste 300 de persoane si ca totul a fost amenajat in modul in care vi l-am prezentat. Cum sa nu fi impresionat ca invitat de modul in care ai fost primit, de modul in care ti-a fost prezentata tara? Sunt convins ca majoritatea dintre hosted buyers prezenti au sa aduca companii pentru conferinte si congrese acolo, convinsi de calitatea exceptionala a serviciilor, de usurinta transferurilor.
Am fost singurul roman prezent acolo, volens – nolens am fost nevoit sa particip la discutii cu reprezentanti doar ai altor tari. Si mereu aceleasi intrebari: ce faceti acolo cu drmurile, cu gunoiele, cu tiganii? Unul dintre oamenii de indrumare de la Castel m-a oprit pe una dintre aleile acestuia pt a ma intreba de unde sunt. Cum a auzit de Romania, a zis „auleu, am fost acolo acum 2 ani si am vazut atata mizerie pe malul unui rau, incat efectiv mi s-a facut greata. Am mai stat o zi si am plecat inapoi in Slovenia, desi imi planificasem sa raman 10 zile.” Se referea la Bucuresti si la malurile Dambovitei. Am incercat sa-i explic ca mai avem Sibiul, Sighisoara, Delta, Muntii Fagaras, a zis „nu, nu merci, n-am sa mai calc acolo vreodata”. Iti crapa obrazul de rusine, nici nu stii ce sa mai spui. Suntem dispretuiti si catalogati in afara civilizatiei de toti. Si punem cred vina prea mult pe tigani si poate chiar uneori gasim in ei o buna scuza, motivatie si explicatie de refugiu. Sa nu uitam ca nu doar ei arunca pet-uri in apa, nu doar ei lasa gunoaie pe campuri, ca nu doar ei sunt aceia care produc mizerie. Vedeam acum cateva saptamani intr-unul dintre spitalele din Bucuresti, cum la iesire un tip de altfel bine imbracat si ce parea destul de educat, scuipand pe linoleumul abia curatat. Cum sa califici un asemenea comportament, cum sa intelegi spartul semintelor peste tot: acasa, la pescuit, pe strada, la meci, la film? In ce tara europeana mai vezi asa ceva?
Am avut un drum de vis de la Ljubljana la Budapesta si apoi de la Budapesta la Szeged. Urmeaza acea portiune fara autostrada pe teritoriul maghiar dupa care incepe tortura romana: 3 km in 50 minute! Tiruri, gloduri, bariere, claxoane, tigani ce sar sa-ti spele parbrizul...
Sunt si raman un patriot, un om care tine mult la tara lui. Dar nu stiu cat o sa mai pot ramane asa. Ma uit cu invidie la cei din jur, ce simplu si elegant isi cladesc totul, cat de firesc dezvolta si intretin. De ce nu putem si noi? Ce ne lipseste? Ce trebuie sa facem si sa schimbam? Ce ar fi nevoie sa interzicem? Impotriva cui ar trebui sa ne rasculam? Pe cine ar trebui sa pedepsim? De unde sa incepem sa indreptam?
M-ar bucura ca cei mai tineri sa poata face ceva, sa ne dea jos din pom, sa ne explice ca a venit vremea bipezilor, sa ne desclesteze mainile stranse in jurul trunchiurilor si sa ne arate ca nu cadem. Este singurul lucru spre care ma mai uit cu optimism: tinerii. Sunt singurii care pot sa construiasca ierarhii normale, sa genereze o stare de spirit in care termeni ca spaga, relatie, interventie sa fie eliminati si lasati sa existe doar in dictionare. Frica, aceasta forma care ne-a indobitocit atata amar de ani, neincrederea, inhibitia si gandul ca nu se mai poate schimba nimic, ne impiedica pe noi cei trecuti de o varsta sa mai putem face ceva. Prostii si sforaitorii deghizati in salvatori ai neamului ne-au indus starea ca suntem condamnati sa traim asa, condusi de niste bezmetici si tampiti. Pt ca oriunde te-ai uita pe esicherul politic doar de asa ceva dai. Am ajuns sa ne resemnam ca oricine ar veni este acelasi lucru. Si tot prost o sa ne mearga. Dar poate ca o sa ne mai scuturam odata si atunci sunt convins ca paduchii, parazitii si tot ce ne suge din energie acum, au sa fie aruncati departe, fara sansa sa ne mai napadeasca vreodata.
Pana una alta, nu ne ramane decat sa privim si sa admiram ceea ce se face in fara granitelor noastre. Si pentru cateva zile de stat acolo sa ne simtim si noi normali. Astea au fost cele 4 zile de Ljubljana.
-
buna dimineata
am fost si eu la Ljubljana in octombrie 2008 in interes de serviciu. si mie mi-a placut fff mult.
este o lume civilizata, zambitoare (desi este destul de scump acolo), dar sunt dispusi sa te ajute si sunt vorbitori de lb engleza. se cunoaste ca au "crescut" in umbra Austriei
-
Dupa 6 zile de ratacit prin centrul Europei, m-am intors acasa. Recunosc ca de data aceasta abia am asteptat sa ma rasfat pe canapeaua din fata televizorului. Si asta nu pentru ca nu ar fi fost frumos acolo, motivul este legat mai degraba de nevoia de intimitate dupa prea multa forfota si schimbat de paturi.
Tinta mea de calatorie a fost Praga, acolo urma sa se desfasoare un congres de turism corporate, MCE CEE Prague. Prilej sa ma intalnesc cu managerii hotelurilor de 4 si 5 stele din Europa Centrala: Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia, Tarile Baltice si Austria. Foarte important pentru cine lucreaza pe un segment in care informatia despre locatii este determinanta.
Participanti au fost in jur de 200, din partea hotelurilor si a convention bureau-urilor in jur de 80 si 120 de hosted buyer (denumirea internationala data acelor posibili clienti, invitati in mod gratuit). Evenimentul s-a tinut la Hotel Corinthia, o superba locatie de 5*, acolo fiind oferita totodata si cazarea si masa.
Organizarea, impecabila. Comitetul National de Turism din Cehia a asigurat prin intermediul a doua DMC-uri (agentii locale) si a Convention bureau-ului din Praga, o primire si o sedere mai mult decat aristocratica. Dar foarte pragmatica, interesul unui asemenea eveniment este evident cel de prezentare si promovare a zonelor si a locatiilor. Dupa ce am aflat taxa de participare pentru expozanti, am facut un calcul simplu: au fost 45 de expozanti * 1000 EUR = 45.000 EUR. Fiecare dintre expozanti a trimis cel puti 2 delegati care au platit cazare, masa si gala dinner, in total 90 pers* 300 EUR = 27.000 EUR. Deci un venit total de 72.000 EUR. Cheltuielile au fost legate de hosted buyers, DMC-uri, transfer-uri etc. Le-am apreciat la cca 100.000 EUR, din care o parte s-a recuperat prin oferirea de clienti Hotelului Corinthia, Hard Rock Cafe-ului si a DMC-ului Kuoni. Un calcul simplu arata ca nu s-au cheltuit mai mult decat 30.000 – 40.000 EUR cu acest congres, iar in corporate asta inseamna ca si daca macar unul dintre hosted buyerii prezenti acolo are o actiune in Cehia, cheltuielile deja se acopera. Dar posibilitatea este ca cel putin jumatate dintre cei prezenti sa aiba una, doua sau chiar mai multe actiuni. Eu de exemplu sper sa am cel putin 3 anul acesta. Si ma intreb are rost oare sa cheltui 2.000.000 cu o sigla, in loc sa-ti promovezi atat de simplu si ieftin locatiile? Oare ce naiba fac cei care lucreaza in structurile de coordonare a turismului din Romania? Nu ma intalnesc cu nimeni la targuri, Romania este inexistenta pe harta turistica internationala, toate tururile se termina la Budapesta. Si noi spunem ca facem promovare. Cum, as fi si eu curios sa aflu, prin ce canale? Dar sa las mosii de varsta mea din minister sa doarma linistiti sa nu le tulbur somnu si sa-mi continui povestirea.
Ce sa va spun despre atmosfera de acolo, decat ca a fost una deosebit de deschisa, de prietenoasa si de calda. La receptie am avut un coctail si o sampanie, era un cafe concert tare potrivit, mi-am luat bautura si m-am asezat la una dintre mesele de sampanie din hol. O vietnameza guresa si vesela m-a abordat imediat, venea din partea unei firme elvetiene din domeniul chimiei si cauta locatii potrivite pentru urmatoarele doua congrese anuale. Mi-a vazut ecusonul si incerca sa afle daca pot sa o ajut. I-am promis ca o sa o pun in legatura cu colegii mei din zonele hotarate ca destinatii si in mod sigur ca o sa poata impreuna face alegerea optima. Apoi au sosit pe rand la masa cunostiinte mai vechi, directoarea Accor Austria, Frau Manninger, apoi Lenka coordonatoarea Convention Bureau-lui Praga, Daniel Sosa directorul hotelului care ne gazduia, cel de care ma leaga o mai veche prietenie si s-au perindat incet incet pana cand am fost anuntati ca suntem invitati in sala unde urma sa se desfasoare gala dinner (cina festiva). Sala superornata, panoramica, era situata la etajul 24, se vedea toata Praga, superb ce sa spun. O atmosfera de bun simt si de tinuta, clinchenit de pahare de sampanie, ton controlat al discutiilor, glume, schimbat impresii. Am fost inviati impreuna cu Samiza la masa lui Daniel, acolo era o veselie generala. Un baietel ce semana izbitor cu printisorul Angliei isi promova ultima inovatie in domeniul prezentarii: un robot dotat cu sezori, care se plimba printre participanti, interationeaza verbal, ofera prin tastarea screen touch foarte multe informatii despre evenimentul la care este programat sa participe si chiar poate sa tina un...speech. Langa o londoneza tinerica care facea voluntariat in ceea ce priveste ideea de sustanabilitate (cred ca asa se traduce), urma sa fie una dintre panel-istii de la congres. Langa Daniel era Natasha o vesnica si neobosita calatoare, a lucrat in turism de top management in Australia, China, Anglia si acum a poposit ca directoare a Starwood Polonia, la Varsovia. Fiind austrica. Daniel a avut un traseu asemanator dar nu atat de lung: nascut in Canare, scolit in Elvetia, stagiu in Irlandam stabilit initial in Anglia, acum l-am gasit la Corinthia Praga. Sunt tineri de cariera, pentru care mutatul nu este considerat ca o problema, face parte din modul lor de a trai. Evident toti singles convinsi. Inca doua poloneze, de la hoteluri din Varsovia si Cracovia completau masa. A fost un concert de vioara si pian, s-a mancat si s-a baut bine, am inceput apoi sa ne mai mutam si la alte mese functie de ce ne planificasem ca intalniri pentru a doua zi. Atunci l-am cunoscut pe Tomas, un absolvent de turism care se ocupa de zona Carlsbad, mai precis de Karlovy Vary. Mi-a promis ca o sa ne fie ghis acolo, pentru ca dupa congres planuisem de fapt si rezervasem camere la un hotel din statiune.
A doua zi a fost infernala. M-am trezit la 7.00, la 8.00 eram deja pregatit si am finalizat totul seara la 18.00. Am avut 18 intalniri cu hotelieri si centre de informare, am participat la 3 workshop-uri, asa ca deabia m-am tarait pana in camera. Si la 18.30 un autocar urma sa ne duc intr-un tur de seara al orasului si apoi aveam pregatita o cina la Hard Rock Cafe. M-am grabit sa ma schimb si am ajuns in timp util la autocarul care a plecat bineinteles fix la 18.30. O ghida foarte simpatica, profesoara de engleza, avea si ceva studii de istorie, ne-a facut o prezentare a locurilor pe langa care treceam. Ma uitam pe geamul autocarului, ascultam ghidajul, iar Tomas care se asezase langa mine imi completa cu cate ceva explicatiile profesoarei. Am fost pur si simplu fermecat de acest oras. Este intradevar „mama oraselor”. Cladiri impunatoare cu o arhitectura impresionanta, biserici baroce la tot pasul, podurile peste Valtava arcuite si majestuase, strazi pietruite luminate atat de placut si cald....Am ajuns in cartierul evreiesc, ne-am plimbat apoi pe jos in acea zona, am trecut pe langa casa in care s-a nascut Kafka si am ajuns in piata centrala, strajuita de turnul cu ceas, de o catedrala superba si de cladiri facute parca din broderii de ipsos. Nu departe este Hard Rock Cafe, un loc cu totul senzational. Ma asteptam la ceva galagios si plin de tineri. Am gasit o atmosfera decenta, o formatie de rock clasic formata din 3 fete si 2 baieti, vioara, chitara, sax, voce, cu adevarat incantatoare. Cladirea pe doua etaje, da posibilitatea celor de la galerie sa vada de sus scena si ce se intampla la bar. Un personal superb imbracat, cu colanuri la gat, amabil, o reala placere sa fi servit. Am fost serviti cu specialitati internationale mai mult meridionale, carpacio, fructe de mare, salate verzi, frizzante, vin negru. A doua zi chiar am avut o intanire cu directorul Hard Rock Cafe-ului Mr Vaclav si am fost tare curios sa stiu cam cat a costat rasfatul nostru acolo. Mi-a spus ca in jur de 40 EUR.persoana, inclusiv bautura consumata. Care a fost la discretie. Cand ma gandesc ca intr-un club bucurestean nu apuci nici macar sa bei ceva din banii acestia, realizez de ce cafe-ul era plin de straini si de ce au o asa buna reputatie peste tot in lume.
Ultima zi de congres a fost una la fel de plina, un workshop, 10 intalniri one to one si dupa pranz am plecat spre Karlovy Vary. Despre statiune si despre calatoria la Bratislava intr-un articol urmator insa.
Am intrat un pic si in detalii, pentru ca vreau ca cei tineri, daca au ocazia si rabdarea sa citeasca, sa inteleaga cam ce trebuie facut si in tara asta, bineinteles dupa ce generatia mea nu o sa-i mai incomodeze si nu o sa-i mai oblige la plafonarea profesionala. Si in Cehia si in Ungaria si in Slovenia am vazut tineri in functii de decizie si m-am convins ca fara entuziasmul lor, fara dorinta lor de a impinge lucrurile in fata este imposibil sa se miste ceva. Directoarea de la Hungoexpo, un centru similar cu cel de la Bucuresti este o tanara de maxim 30 de ani. Profesionista, ambitioasa, loiala si cu o dorinta imensa sa-si promoveze tara, orasul si locatia. Sunt convins ca avem si noi astfel de tineri, dar care din pacate nu sunt lasate, nu li se da credit, sunt marginalizati. In timp ce elefanti si rinoceri ocupa fotoliile comode de la minister, cheltuiesc inutil banii, uitandu-se nepasatori cum turismul romanesc se ruineaza in competitia cu celelalte tari.
-
Bine ai venit Gigi!
Am citit cu placere tot ceea ce ai scris. Dar ... cand ma intrebam, daca timpul ti-a permis sa-ti amintesti si de noi, a venit fraza de final ... cu raspunsul.
Sunt cu totul de acord cu tine. Si asta nu pentru ca am un membru foarte drag al familiei plecat(a) foarte departe, pentru a promova, pentru a face turism. Din pacate nu poate promova despre ceea ce si-ar fi dorit.
Dar ... ceea ce face, o face cu toata implicarea si rezultatele sunt pe masura.
Sa mai spun ca la nici 26 de ani detine o functie care aici ... si dupa o viata de studiu si implicare nici macar nu poti visa?
Este dureros ... cand tinzi spre idealuri, prin durere ...
Inca odata, bun venit!
-
Multumesc de urare Steliana!
Asa este din pacate. Tinerii sunt nevoiti sa lucreze in alte tari, pentru ca aici nu li se da sansa. Chiar daca ar avea ce demonstra.
Vroiam sa adaug ceva: la unul dintre workshop-uri, ni s-a prezentat situatia incoming-ului (turisti intrati in tara) pt tarile care au participat la congres. Studiul era facut de o firma Tmf gmbh din Germania si aducea chiar si solutii. N-am vazut si n-am auzit la noi de asa ceva. Si ar fi fost ideal sa stim cum suntem priviti ca posibila destinatie de catre cei de afara si ce putem face pentru a-i determina sa ne viziteze.
Tot la workshop-ul acela se explica traseul alegerii unei destinatii si apoi a locatiei. Iata care erau in ordine argumentele alegerii:
1. Infrastructura. Rapiditate si usurinta de a ajunge la destinatie
2. Pret (si acesta foarte bine argumentat)
3. Siguranta (este foarte importanta in situatia destinatiilor sa le spunem exotice)
4. Servicii (calitatea acestora este un criteriu de alegere - dar dupa cum vedeti este pus doar pe pozitia 4 pentru ca se considera firesc sa se respecte standardele - mai mult se refera la extraservicii sau superservicii)
5. Inovativitate (personalizarea locatiei, lucruri deosebite fata de altele, lucruri care surprind in mod placut turistul).
Iar in final se preciza: Pentru ca cele 3 prime criterii sunt indeplinite de mai toate locatiile si destinatiile, ramane ca alegerea sa se refera la excelenta, adica la combinatia ultimelor doua. Adica s-a ajuns acolo unde doar superlativul poate sa faca diferenta intre destinatii.
Ganditi-va un pic la noi si la ce putem noi oferi. Pai hai sa le luam pe rand:
1. Infrastructura. N-avem autostrazi, cursele de avion internationale au prea putine destinatii, accesul la locatii este in marea majoritate o mare problema, marcajele turistice sunt inexistente. Deci am lua o nota de 5, in conditiile in care toti sunt intre 9 si 10.
2. Pret - aici stam bine, adica avem preturi de multe ori mai mari decat afara, daca acesta este un bine. Asa cum se stie de schimbul valutar din Praga, de taxiurile din insulele grecesti, de parcarile din Bratislava, tot asa se cunoaste despre Romania ca avem preturi nejustificat de mari. Nota 5 (ar fi 4, dar mai sunt si altii care sunt cam ca si noi)
3. Siguranta - nu suntem cocotieri, la cest capitol nu stiu daca avem probleme, asta este o statistica pe care nu o cunosc, dar n-am auzit de masini furate, turisti rapiti sau talhariti etc. Sa zicem 9.
4. Servicii. Un capitol pe care nici macar nu are rost sa-l deschid stim foarte bine ce ni se ofera aici. Maxim 5.
5. Inovatie in servicii si oferte. Inca nu exista termenul in Romania. Deci 4.
Daca facem o medie la primele 3 obtinem 6,66 in conditiile in care celelalte destinatii au 9 minim. La capitolul excelenta noi avem 4.50. Deci raspunsul de ce nu suntem vizitati vine foarte simplu din cea mai simpla analiza posibila.
Iar daca facem analiza promovarii, hai sa-i spunem a marketing-ului o sa vedem ca la fel nu putem avea pretentia macar sa ne calce cineva tara. Cei cateva mii de rataciti pe aici, va spun in mod cert o fac din spirit de aventura sau asa ca sa mai bifeze o destinatie, dar in nici un caz nu o fac din convingerea ca o sa vina la ceva bun aici.
Discutam cu Daniel despre structura pe natiuni a turistilor cazati la Corinthia si am fost foarte surprins sa gasesc in enumerarea lui brazilienii. Fiind hispanic are o buna comunicare si colaborare cu ei asa ca mi-a dat explicatiile necesare: Brazilia are in momentul de fata cea mai mare si mai larga patura medie din lume, iar toti cei din segmentul mentionat plus cei high standard au in statutul lor turistic vizitarea catorva capitale si orase importante europene: Londra, Paris, Roma, Praga, Moscova, St Petersburg, Amsterdam, Bruxelles, Viena si mai rar Budapesta si Cracovia. In enumerare lipsesc orasele din tarile nordice, Bratislava, Sofia etc, dar si un oras care la dimensiunile si istoria sa ar fi trebuit sa existe macar ca optiune de destinatie: Bucuresti. Dar cum sa afle ca existam, de unde, care ar putea fi sursele prin care s-ar putea informa. Ma gandeam la Mazare cu samba lui dezarticulata si mai mult harlechina - ar putea fi un ambasador al turismului romanesc.
Vor trece ani de zile pana cand un Columb al Braziliei, al Americii de Nord sau al Japoniei sa ne descopere in coltul asta in care stam pititi dupa mormanele de PET-uri....
-
Adevar grait-ai!
Si asta, nu este tot!
Totul depinde ... tot de toti!
-
Vor trece ani de zile pana cand un Columb al Braziliei, al Americii de Nord sau al Japoniei sa ne descopere in coltul asta in care stam pititi dupa mormanele de PET-uri....
Bine ai venit Gigi!
Am citit ce ne-ai povestit - imi plac impresiile de calatorie. Fata de noi, in alte tari se practica un alt turism - parca sunt de pe alta lume, dintr-un univers paralel sau mai stiu eu ce zona crepusculara //
...finalul ~ m-a facut sa zambesc ~ amar!
-
Multumesc Gabi! Am sosit acum de la Sibiel, am luat o gura de aer de acolo si sunt apt de a-mi continua povestirea cu Karlovy Vary. si apoi Bratislava. Postez si cateva fotografii, nu sunt cele mai resuite, am preferat sa filmez mai mult pentru ca erau elemente de prezentare a ghizilor care ma interesau ulterior.
In poza din mijloc este hotelul la care am stat. Asa cum descriam, la etajul 24 este un restaurant panoramic peretii fiind complet din sticla, iar la etajul 26 cei cazati pot folosi centrul SPA care are si o piscina din care se vedea toata Praga. Sezlongurile sunt aliniate langa peretele de sticla, astfel incat iesit din bazin, cu un pahar de sampanie in mana sa poti admira luminile orasului. Este o imagine care ma va urmari mult timp, a fost una dintre experientele cele mai frumoase din viata. Iar daca va ganditi la pret sa nu credeti ca este unul foarte mare....as putea spune ca la ce ofera hotelul, este chiar unul mic.
-
Sa-mi continui povestirea cu urmatoarea destinatie: Karlovy Vary. La ora doua am parasit Corinthia cu destinatia zona Carlsbad, cea mai cunoscuta regiune termala din lume. Si asta nu doar pentru ca aici se desfasoara un celebru festival al filmului, nu pentru ca peste 400 de hoteluri sunt la dispozitia turistilor si nici pentru ca apa ce tasneste in unele locuri la 6 metri inaltime ar fi fermecata, asa cum se spune...
Karlovy Vary este un loc unic, este atat de personal si de diferit incat ar fi imposibil sa nu-l tii minte toata viata. Cladirile insirate pe malul raului sunt adevarate bijuterii arhitectonice, este o fantezie a culorilor si a formelor ce poate fi foarte greu descrisa. Acoperisurile de o geometrie incredibil de armonioasa, decoratiile din portelan, ancadramentele ferestrelor, balcoanele dantelate, toate te determina la o admiratie., din care este greu sa-ti revi. Farmecul strazilor statiunii este dat de Colonade, niste bijuterii din lemn si otel forjat care au formele unor cupole, unite intre ele prin galerii pietonale. Parcuragnd statiunea am avut senzatia ca sunt intr-un basm, iar tot ce ma inconjura era ireal, atat de minunat si parca nefiresc de pamantean era. Citeam de regizorii si vedele de cinema care-si petrec vacantele acolo, dar nu puteam sa realizez ca este atat de frumos. La un moment dat cu tot frigul. M-as fi asezat jos doar sa ma uit in jur, sa-mi prelungesc starea de placere, nu-mi venea sa mai plec. Tomas, ghidul nostru, ne pregatise pentru acea zi un program care s-a dovedit atat de bine echilibrat si incadrat in timp incat dupa cateva ore aveam impresia ca sunt expert in probleme de Karlovy Vary. Ziua a inceput cu vizitarea Muzeului Moser, acolo unde se fabrica „sticla regilor”. Am pasit intr-o anticamera a salonlui de prezentare a produselor si imediat o doamna din nstaff-ul fabricii a si venit sa ne preia. O proiectie video ne-a introdus in ceea ce inseamna sticla si gravura de Moser si cine sunt aceia care se bucura de perfectiunea paharelor si a obiectelor decorative produse acolo. Descrierea mea nu ar putea sa acopere si sa prezinte ceea ce acea galerie adaposteste. Sunt lucrari atat de minutios lucrate, care contin atata delicatete si simt al proportiei, culori rafinate, o claritate perfecta a sticlei. Zona de gravura este interzisa publicului si chiar daca eram intr-o vizita sa-i spunem oficiala, nu ni s-a permis sa tulburam linistea celor care stau adanc concentrati la dantelele pe care le graveaza pe sticla. De inteles, o greseala poate anula munca de o zi. Am vizitat insa fabrica, cu explicatiile amanuntite ale ghidei noastre. Compozitie, absenta plumbului, formele de modelare, temperaturi de cuptor, lucruri in general tehnice, dar interesante. Muncitori, sa spunem maxim 30. Toti tineri si foarte tineri. Toti concentrati pe ceea ce faceau. Fara haulituri prin sectie, fara fluieraturi dupa una sau alta, fara pasi inutili. Toata lumea muncea. Cu un amanunt: multi cu berea langa ei. La fel ca in Bavaria, unde consumul de bere este permis in fabrici. Dar cu decenta si bun simt.
Karlovy Vary este renumit pentru izvoarele sale, dar este personalizat prin sticla de Moser care a ajuns pe masa tuturor regilor si presedintilor si prin Becherovca, o bautura obtinuta din plante, un fel de Unicum sau Jagermeister, dar cu un gust total diferit. Exista chiar si un muzeu al lichiorului unde se pot face degustari, doar ca ghidul pentru limba engleza era programat dupa amiaza si noi atunci deja paraseam Carlsbad-ul.
Ce m-a impresionat foarte mult a fost Hotelul Pupp, o locatie de 300 de ani, care pastreaza in unele apartamente mobilier de acum 100 de ani. Am vizitat apartamentul Franz Joseph, cu a sa baie originala din marmora neagra, cu picturi originale in ulei, cu mobilier vechi si clasic, cu draperii grele din brocard. O minunatie. Un salon al restaurantului cu candelabre vechi, cu tapiterii venetiene, drapaje catifelate, cu un pian ce trona in mijloc. Totul era atat de bine conservat si ingrijit incat aveai impresia ca acum a fost dat in folosinta. Pe pereti fotografiile celor care au locuit acolo, o noapte sau poate o luna. Regizori, actori, printi, campioni, era o galerie parca dintr-un almanah al celebritatilor. Cum sa nu fi coplesit de atata grandoare si stil? Cum sa nu te simti coplesit de istorie stiind ca acolo a stat imparatul Austro-Ungariei, ca acolo s-au intalnit pentru a pregati intrigi sau razboaie celebrii ministrii de razboi? Un personal rafinat si atat de profesionist incat nu te stanjeneste cu nimic, nu-ti creaza impresia de nepotrivit acelor locuri. Pentru ca trebuie sa remarc, hotelul se adreseaza doar celor cu multi bani. Exista insa si o aripa mai noua, nu foarte diferita, care pastreaza acelasi ton si care cotata la 4* este accesibila companiilor care-si desfasoara aici simpozioane sau lansari de produse. Dar daca vrei sa te simti macar si pentru o zi aristocrat sau chiar print iti recomand Hotel Pupp, doar atata trebuie tinut cont: trezirea sa nu fie prea brusca! Diferenta intre ce este inauntru si ce te asteapta apoi este atat de mare incat....
Carlsbad-ul este o zona inconjurata de dealuri, totul este natural, foarte putin se simte mana omului si acolo unde s-a facut ceva, cu siguranta ca este in armonie cu ce e in jur.
Un rau plin de pastravi si rate strabate statiunea, iar o multime de poduri face trecerea peste acesta. Un loc rafinat, plin de iz de ev mediu tarziu, cu oameni deschisi si primitori, acesta este Karlovy Vary, statiunea in care mi-am petrecut o minunata zi.
-
Bratislava –orasul statuilor de bronz. Unde nu te astepti dai de cate un muncitor care iese din canal, evident din…bronz, de cate un rinocer fantasmagoric, de cate o fantana....
Un oras boutique, asa l-as defini eu. Foarte concentrat cu o arie medievala restransa dar foarte dichisita si ingrijita, cu biserici catolice la tot pasul, cu restaurante gen pub unde se mananca foarte bine si se bea o bere grozava. Lume zgribulita pe strazi - erau minus 2 grade, doar pe un patinuar instalat in centrul vechi mai multa animatiei - cativa tineri incercau piruete si axel-uri, iar pe margine cativa chibitau razand. O Dunare cafenie, maturata de curentii de aer, sus un castel minunat luminat, dar prea indepartat ca sa ma determine la o plimbare. Dupa o plimbare prin Down Town, am preferat caldura unui local tipic slovac, unde am ramas pana aproape de inchidere, savurand o mancare traditionala exceptionala.... n-as putea spune cu siguranta ce a fost. M-am refugiat apoi in camera, unde era cald si bine, m-am intins si m-am trezit dimineata cu grija celor trei intalniri pe care le aveam acolo: Mercur, din lantul Accor, Sheraton din lantul Starwood si Kempinski Bratislava. De la 10.00 incepeau vizitelel asa ca mi-am facut in graba bagajele, am coborat la micul dejun si am plecat spre primul hotel. Nu am sa intru in amanunte despre fiecare, nu stiu pe cati dintre voi ar interesa ce am vazut acolo, incerc doar sa punctez ceea ce mi s-a parut deosebit. Toate trei hoteluri sunt noi, inca nu au un an de zile de cand au fost date in folosinta. Sunt pe segmentul bussines, doar Kempinski se adreseaza si celor individuali. Trei concepte diferite, fiecare cu noutati si in trend. Mult rosu coral, galben portocaliu, venghe, auriu, verde pastelat. Combinatii exceptionale, pline de rafinament, tonuri placute si calde, desi compuse din culori vii. Multa transparenta, atat spre exterior cat si in intetior. Sticla dinspre dormitor spre baie, pereti exteriori din sticla. Paturi extrasize, modelul american, semn ca si europenii se pregatesc pentru „gabarite mari”. Sheraton-ul schmbat total ca si concept. Vazut si am stat in mai multe in Europa, este in general un ,loc de coinferinte si de tranzit pentru cei aflati in interes de afaceri, sau chiar pentru pilotii companiilor aeriene cu dare de mana, asta si pt ca multe sunt plasate in apropierea aeroportului. La Bratislava este mult mai cald, chiar un pic romantic, nu ami are atatea linii drepte, chiar foloseste un leit motiv din forme rotunde, zone de chill out, centru ultra modern SPA dar cald in acelasi timp, restaurant frantuzesc cu somelier specializat pe vinoteca slovaca. Mercurul la fel diferit ca si concept si design de ce mai vazusem, au parasit si ei stilul pragmatic in favoarea celui adaptat la ce se cere acum, atmosfera este mai deschisa, spatiile sunt largi dar compartimentate elegant si semitransparent. Am lasat Kempinski la sfarsit pentru ca este un vis si o fantezie transformat in realitate. A fost pentru prima oara cand am vizitat un astfel de hotel. La unul dintre seminariile la care am participat la Barcelona, colega mea italiana, Silvia Ettore, fosta directoarea logistica de la echipa de formula 1 a celor de la Ferrari, mi-a impuiat capul cu aristocratia arhitectonica a rusilor de la Kempinski. Era si locul preferat a echipei si avusese probabil ocazia sa stea multe zile acolo. Nu as fi avut ocazia sa-l vizitez pe cel din Bratislava daca nu as fi intarziat la una dintre intalnirile one-to – one si asa intr-o doara m-am asezat la masa de prezentare a celor de la Kempinski cu intrebarea daca aveau in acel sfert ceva prestabilit. Nu aveau si am ramas acolo o jumatate de ora. Incepuse sa se serveasca masa si nu ma puteam desprinde din prezentarea celor doua manageri de la Budapesta si Bratislava. Am plecat spre restaurant impreuna, acolo l-am intalnit pe Tomas de care deja v-am vorbit si am continuat discutiile inca o ora. Totul s-a terminat cu o invitatie de site inspection la Bratislava. Si am pregatit-o ca intalnire ultima pentru ca stiam ca acolo este spuma si vroiam sa ma bucur in liniste de ea. Si nu am regretat un moment ca fixasem intalnirea. Un hotel de lant, cum nu stiu sa existe similar, poate doar Roco Forte prin a lui fanteziie a mobilierului si interioarelor (rodul imaginatiei surorii d-lui Forte). Candelabre, oglinzi, camere de dimensiunile unui apartament de lux, accesorii si un sistem TV de ultima generatie: interactiv, cu recunoasterea nationalitatii tursitului, cu informatii prelevate, poate functiona si ca si computer prin anexarea unei tastaturi, avand o viteza de navigare pe internet incredibila. Am vizitat si apartamentul prezidential, cca 300 de m, terasa exterioara deasupra Dunarii, suprafete de primire, de cosmetizare, de relaxare, ceva ce nu poate fi usor descris. Cu un pret pe masura: 3000 EUR/noapte.
Partea de jos a hotelului nu este atat de spectaculoasa, dar pe masura ce urci, totul devine tot mai deosebit si mai rafinat. Sistemele multimedia sunt de ultima generatie, dusuri cu comanda electronica, cu panou in care se afiseaza temperatura apei, frecventa radiolui, numarul de pe care esti sunat la telefon....
Langa hotel in constructie o cladire administrativa toata doar din otel si sticla total transparenta. Unde au sa se mute cei care conduc acest lant.
Tarifele pentru standard sunt accesibile, chiar am in minte, cunoascandu-le pe cele doua doamne care conduc acum hotelurile din Budapesta si Bratislava, sa organizez ceva in extrasezon (noiembrie) pt ca mi-au promis niste tarife exceptionale. Si cum intr-un astfel de hotel vremea de afara nu conteaza, pt ca ai inauntru tot confortul, piscina, SPA, tot felul de alte facilitati, fructe, apa, sucuri, bere in camera for free, ma gandesc la un grup acolo. Asa ca ne vedem in toamna la Kempinski Bratislava. Iar daca managerii celor doua hoteluri apropiate ca distanta se tin de cuvant cu tarifele promise, o sa va puteti bucura de u ultraconfort cu foarte putini banuti...Ramane doar mancarea. Dar ce, mergem acolo sa mancam?!
Pozele sunt facute la Kempinski, din pacate n-am avut la mine decat telefonul si calitatea nu este una foarte buna.
-
Ma gandeam la Mazare cu samba lui dezarticulata si mai mult harlechina - ar putea fi un ambasador al turismului romanesc.
wow! sper ca e o gluma. e drept, cam macabra :(
-
Bine ai revenit, Gigi! Cu talentul tau ai putea scrie un jurnal de vacanta.
-
Evident ca era o gluma, Silviu... desi cred ca unii l-ar gasi potrivit. Uita-te putin cine ne reprezinta la Parlamentul European si o sa ai imaginea a ceea ce poata sa produca masochismul in forma acuta. Sa nu ne mire vreodata ca un astfel de personaj ar fi numit sa reprezinte imaginea tarii afara, s-a pierdut orice urma de normalitate a selectiei.
Multumesc Dian, daca te-ar auzi profesoara mea de romana din liceu, d-na Fanache, cred ca n-ar mai fi in stare sa manance vreo doua zile. Am fost haituit de ea 4 ani de liceu, avea o placere nebuna sa ma prinda ca nu stiu lectia si sa-mi mai ofere cate un 4. Din pacate m-a indepartat de materia aceasta (uneori se vede nu-i asa?), desi la inceput imi placea tare mult. Avea o figura care ingheta clasa iar cand incepea sa treaca degetele prin catalog, se lasa o liniste de mormant. O singura intrebare plutea prin clasa: "Cine va fi cel ascultat si chinuit?". Si cand rostea un nume, vedeai ceva livid si lipsit de expresivitate cum se ridica, asteptand osanda, in timp ce restul clasei rasufla usurata. Cred ca am fost singurul caruia nu-i era teama, simteam ca desi era intr-un permanent razboi cu mine si asta nu doar din cauza lectiilor, mai era fumatul, mai era prietenia cu Samiza - care efectiv o scotea din minti, mai era "neuniformizarea mea cu ceilalti": cizmele ascutite, cravata in carouri, camasa alba, sacoul cu nasturi metalici, chica pe care o purtam peste reverul hainei, avea totusi o slabiciune pentru mine. O surprinsesem odata cand mi-a dat un zece, nota pe care o acorda extrem de rar, cum s-a intors spre catedra zambind. Nu ma laudase, nu-mi spusese decat : "zece". Si acum tin minte, ne daduse ca lectura suplimentara, lucru obisnuit de altfel la ea, Moliere. Si nu ma limitasem doar la o analiza literara (cam asta se facea atunci la romana - acum vad ca totul a evoluat si pretentiile sunt mult mai sus) ci ma lansasem intr-o adevarata peroratie despre avari, despre lacomie si nu stiu cum dar tot ce citisem inainte si cuprindea astfel de personaje, parca mi se derula in fata in timp ce dezbateam infocat. Simtisem ca si clasa era atenta si destul de mirata de ceea ce faceam in fata si asta imi dadea si mai mult apa la moara. Dupa 20 de minute am incheiat si am plecat spre banca. Rostise nota in acelasi moment in care imi terminasem monologul si am avut inainte de a ma intoarce in clasa sa-i vad zambetul. Ea care nu radea niciodata, care nu participase la nici un banchet de absolvire...Si atunci trasesem concluzia pe care nimic nu mi-o putea clatina, ca ma...place. Si chestia asta mi-a dat alt tonus fata de ceilalti. Stiam ca vanatoarea ei, era in cazul meu doar o incercare de a ma indrepta, de a ma determina sa arat ce pot, nu semana deloc cu ce li se intampla celorlalti pe care nu-i scotea din analfabeti, gagauti, primitivi, nedezvolati. Pe mine doar ma dojenea, clatinand din cap nemultumita si inghesuind inca un 4 printre ceilalti. Stia ca lectiile urmatoare am sa explodez din nou cu ceva si ca o sa ma recompenseze pentru asta. Asa eram eu la scoala si asta nu doar la romana: sau 4 sau 10, pt mine nu exista 5, 6, 7 sau 8. Rar mai luam si 9. Dar si 3. Acum ma amuz, dar atunci de multe ori aveam insomnii de grija carnetului care trebuia semnat de unul dintre parinti. Cam asta era regula la Gheorghe Lazar: uniforma, numar pe brat, chipiu, fara absente, carnet de note semnat de parinti. Cand luam nota mica ma tot codeam sa dau carnetul la semnat cand tata ajungea de la servici si tot amanam pana se facea sera tarziu. Apoi noapte. Dimineata imi puneam ceasul sa sune la 5.30 adica inainte de a se trezi parintii sa plece la servici. Si nici atunci n-aveam curajul: stateam in pat nemiscat, cu respiratia marita, pana cand simteam ca sunt pe plecare. Atunci tasneam din camera mea si le intindeam carnetul cu promisiunea unei note bune. Tata se incrunta, semna si pleca la servici. Gata emotiile: cu carnetul semnat puteam intra la ore, asa ca nu mai aveam de ce sa-mi fac griji. Griji? Dar ce acelea erau griji?
-
exceptand prima fraza ...
pot spune doar ... F E R I C I T U L E!
din toate punctele de vedere!
asa parinti, asa profesoara, asa iubire, asa nostalgii, asa povestiri ...
mai povesteste!
-
Evident ca era o gluma, Silviu... desi cred ca unii l-ar gasi potrivit. Uita-te putin cine ne reprezinta la Parlamentul European si o sa ai imaginea a ceea ce poata sa produca masochismul in forma acuta.
macar cei din PE sunt alesi de electorat si se spune ca poporul si-i merita :(
-
As vrea sa le spun ca nu-i merit...
-
as schimba un pic (de tot )viziunea ...
merita sa spui, ca ... nu se merita!
spun ... nu ma merita!
-
dar cine te merita? ???
-
tu, ai merita sa te scarmanesc macar putin :D
-
dar cu ce am pacatuit?
-
muta discutia!
altfel ... precis meritam o scarmaneala :D
-
Eu nu am mai fost de foarte mult timp plecat intr-o vacanta. Sper ca de Pasti sa imi fac timp de una
sa-ti faci, merita! si daca ai nevoie de incurajari, nu te sfii sa le ceri.
Pacat ca nu ai fost, chiar merita!
-
Germania. Mai avem 1000 ani sa-i ajungem.
Asta in varianta optimista, in care o sa mai coboare si ei stacheta si o sa ne permita sa micsoram distanta care ne separa de ei. Altfel nici o sansa, ei maresc ritmul, iar noi suntem cu piciorul pe frana.
Am plecat spre Germania ziua, cu WK Reisen, un microbuz confortabil de 16 locuri. In masina doar nemti si sasi; romanii se inghesuie la Atlassib, asta este placerea noastra extrema sa stam bagati unii in altii, sa ne calcam in picioare, sa ne inghiontim pt un centimetru de spatiu. In spatele meu un sas care isi viziteaza tara natala a treia oara anul acesta, desi are o semipareza. Nostalgia locurilor in care s-a nascut si a copilarit nu-i da pace acum la batranete si-l impinge mereu incoace. In lateral doua sasoaice trecute de 70 ani, cu parul lor inconfundabil alb si cret, atente in permanenta la unde suntem, cat stam pentru pauza, ce s-a mai schimbat in drumul spre Germania. Cred ca si ele calatoresc des incoace, le-am vazut destul de familiarizate cu tot. In fata doua nemtoaice care daca au schimbat 10 vorbe intre ele, s-au multumit sa citeasca si sa priveasca pe geam. Dar asta nu inseamna ca erau posace sau rigide, pot spune ca erau chiar simpatice. Le lipsea, prin comparatie cu noi, balacareala acea permanenta fara subiect si parca fara sfarsit. Raspundeau superatent, zambind si incercand sa fie cat mai bine intelese. Dar atat. In spatele microbuzului un grup de tineri, cred ca media era 18 – 19 ani. Imbracati destul de neglijent, obositi si fara nici un chef de conversatie. Chiar si in pauze au preferat sa ramana in microbuz si sa doarma. Vazandu-i, la inceput era gata sa exclam: „Ia uite vestita rasa ariana, in cea mai pura forma! Uite ca si la ei sunt exemplare din astea!” Banuiam ca au fost in vreo tabara, unde au petrecut zile in sir cu bautura. Cand am inteles ca sunt sositi in tara de o luna de zile, am avut si mai mult convingerea ca sunt o adunatura de pusti sositi aici sa incerce tuica noastra. Doar ca ceva tot mi s-a parut ciudat, fizionomic nu pareau nici copii de bani gata care sa-si permita o excursie de o luna in alta tara si nici a fi niste alcoolisti in devenire. Uitandu-te la ei singura particularitate comuna era ca par a fi foarte simplii.
Chiar spre final am discutat cu unul dintre ei, intrase in vorba cu mine, intrebandu-ma ce are persoana care statea pe fotoliul din spatele meu. I se facuse rau in cateva randuri si l-am mai ajutat sa-si revina, am oprit in doua randuri masina, pt a lua aer.
Deci ce au facut baietii in Romania? Baiatul mi-a povestit o parte, completata apoi de Werner proprietarul WK Reisen. Au sosit la invitatia unui preot evanghelic care a amenajat un santier de restaurare intr-un sat din apropierea Sibiului. Treizeci de tineri au sosit VOLUNTAR din Germania la chemarea acestuia, muncind pe branci o luna de zile, acceptand sa doarma in containere si sa manace la gamela. Wow! Deci am ajuns sa vina altii si sa ne ajute sa intretinem ceea ce avem! Ce lectie data de niste pusti de 19 ani! Oare baietii astia s-au intrebat macar si pt o clipa unde sunt tinerii nostri si cu ce se ocupa?
Dupa Nadlag, microbuzul isi continua drumul prin campia Panonica si prima surpriza placuta dupa granita: s-a deschis si tronsonul de autostrada Mako – Szeged; inca 40 km dati in folosinta. S-a ajuns practic la 15 km de granita si cred ca ar veni mai mult spre noi, dar cred ca le este teama de imprevizibilitatea noastra, capabila sa mute din motive subiective traseul Autostrazii Transilvania, astfel incat cele doua sa nu se mai uneasca acolo unde era stabilit. Ungurii au deci autostrada care taie toata Ungaria din Est in Vest. Au legat si sudul finalizand Budapesta – Ljubljana, am senzatia ca este finalizata si Budapesta – Belgrad.
Ma uitam in jur si nu-mi venea sa cred. Campurile sunt pline de caprioare, am vazut doua chiar si langa Budapesta, la doar cateva sute de metrii de unul dintre centrele lor logistice. Pe langa Szeged am vazut si 2 mistreti si cativa iepuri. Pentru ca animalele sa poata traversa cu incredere autostrada au facut acelasi lucru ca si nemtii si austriecii: au acoperit podurile de peste autostrada cu un strat gros de pamant si au plantat copaci si arbusti, dand sezatia animalelor ca este tot o zona salbatica, determinandu-le astfel sa migreze. Foarte important din punct de vedere genetic, pt ca izolarea unor colonii de animale ar duce in final la degenerarea acestor grupuri, prin incrucisare incestuasa. Nu inteleg ungurilor nu le este foame ca noua, ei nu au insticte razboinice impotriva animalelor, cum de nu tabara pe aceste animale, lasandu-le sa traiasca linistite? Ei nu au pornirea asta a noastra de a impusca, de a transa, de a frige, de a umple burdihanul cu carnea saracilor animalute? La noi sunt armate de vanatori, impusca tot ce le sta in cale, nu tin cont ca este femela, ca este mascul de prasila, ca sunt animale pe cale de disparitie. Nu, ei doar impusca, satisfacandu-si astfel nevoia de sange, de a jupui, de a-si demonstra barbatia primitiva.
Intram in Austria. Deja este noapte si nu se mai vede mare lucru. Pe alocuri se lucreaza la autostrada, determinand sa se circule doar pe doua benzi reduse. Oprim o data, era o noapte destul de rece si nu era chiar placut sa stai doar in tricou asa cum eram eu imbracat, afara. Am mai atipit, m-am mai intors la domnul din spatele meu si nici n-am simtit cand am ajuns in Germania. Primii pasageri au coborat la Rosenheim, apoi rand pe rand au fost lasati pe traseu. Ultima statie Munchen, Frottmaning, la gara de langa Allianz Arena. Am trecut pe langa parcarea uriasului stadion, impresionat de semnalizarile pentru masini si autocare. Mura-n gura, sa nu cumva sa nu intelegi pe unde sa intri si unde sa parchezi.
Dimineata la 5 am ajuns la Werner, am dormit doua ore, am plecat apoi sa vedem microbuzul pentru care venisem in Germania. Ma temeam sa nu fie ceva atins, neingrijit, care sa mai necesite costuri suplimentare pt aducerea la un aspect placut. Ajnngem intr-o zona rezidentiala, mai retrasa si gasim si casa proprietarului. Acesta un „echte deutch”, inalt, atletic cu par blond roscat, foarte serios si grav. Pana la primul schimb de cuvinte. Targul a fost facut foarte repede, nu era genul de persoana care sa negocieze si nici nu parea ca are abilitati in acest sens. Il preocupa doar sa-l dea, renova casa si isi cumparase altceva mai mic. Microbuzul impecabil, nici o urma, nici o zgarietura, cauciucuri noi si de vara si de iarna, chiar si rezervorul era jumatate plin. Il tinuse in garaj si l-a ingrijit, ca un ...”neamt” facandu-i, chiar daca nu se pricepea la probleme tehnice, service-arile si tot ce tine de intretinere. Era medic si foarte putin interesat insa de detaliile legate de ce stie sa faca masina. Am luat masina foarte bucuros de ce gasisem si la ce bani si am gonit cu ea inapoi spre Werner. Acolo ma astepta Guntz amicul meu care-mi pregatise un program full. Am inceput cu o berarie tipic bavareza langa Englischer Park. Pe drum o multime de biciclete, parca tot Munchen-ul a iesit afara pe doua roti. Terasa plina, cred ca erau 500 persoane. Foarte multi venisera cu cosurile cu mancare de acasa, si aveau aranjate pe mesele de berarie, oua fiertte, maioneze, creme de branza, carnati, am vazut la cineva chiar si un tort. Ma rog ce avea fiecare prin casa. Modelul acesta de berarie in care locatia iti ofera doar berea si eventual cafea si peste la carbune, iar tu iti aduci de mancare de acasa este foarte raspandit in Bavaria, restaurantul fiind bucuros sa primeasca un asa mare numar de consumatori de bere, iar clientii ca pot sta civilizat la masa, in mijlocul naturii si sa savureze impreuna cu familia sau prietenii cateva clipe de relaxare. Parcul de langa terasa este imens, o adevarata padure amenajata. De fapt bavarezii au cultul spatiilor verzi, toate curtile sunt amenajate, fiecare isi pune amprenta asupra gradinii, personalizand-o cu ce crede ca il reprezinta.
Padurea Bavariei este cea mai mare a Europei, permitand unor specii de animale pe cale de disparitie sa supravietuiasca, ocrotite in acel perimetru.
Seara am plecat spre Dachau, am stat pana taziu pe malul unui lac limpede si frumos, decupat parca dintr-o vedere sau o carte cu povesti. In jurul lui plin de lume. Unii la plaja, altii la bere, altii alergau. Nici un strigat, nici un copil urecheat de parinti, nu tu seminte, nu mici si peturi aruncate in jur. Alta lume.
Dimineata am fost sa vizitez lagarul de concentrare din Dachau. Trebuie spus ca orasul acesta s-a nascut pe vatra unui sat, dupa ce nemtii au decis construirea unui loc in care sa stranga evreii si dusmanii social – nationalismului nazist. Primul lucru care m-a frapat a fost rigurozitatea arhitectonica a locului. Din baraci au mai ramas doar amplasamentele cu fundatiile, a supravietuit doar corpul de cazarma, dar modul in care au fost asezate in acel spatiu cladirile iti arata sipritul acela de ordine specific nemtesc. Ma uitam la dulapurile in care detinutii isi tineau hainele si aveau aerisitoare din tabla, as putea spune chiar esttice. In toaleta comuna vasele erau asezate riguros si perfect aliniat. Toate legate la sistem de canalizare si apa curenta. Si era 1933 cand se construia....
O curte interioara imensa, halucinant de mare, avea probabil rolul sa impresioneze, dar sunt convins ca se gandisera si la aspectul functional. Imprejmuirea nu dadea impresia unei fortarete, a unui loc din care nu se putea scapa. O rigola uriasa, apoi sarma ghimpata si apoi un gard, nu foarte inalt. Foisoare din loc in loc, toate absolut identice si foarte bine consolidate. Am intrat in sala de gazare, in vestiar si in crematoriu. Peste tot apare mentuinea „probably”, nu stiu de ce ce s-a intamplat intre acei pereti este inca o enigma.
Lagarul avea 30 baraci, este refacuta una, in care se poate vedea cum stateau detinutii. Erau niste priciuri compartimentate minuscul, nu stiu cum se putea dormi acolo si-mi inchipui ce putea sa fie vara cand totul se incingea. 200 de oameni obligati sa suporte caldura acea cumplita ce se dezvolta intr-un astfel de spatiu, fara izolatie, fara conditii de ventilatie. Fiecare baraca avea un spatiu cu banci, mese si dulapuri, Probabil ca in timpul zilei se statea acolo. Nu stiu ce au simtit zecile de mii de oameni ce au fost incarcerati acolo, dar cele cateva poze m-au ingrozit de-a dreptul. Oameni frumosi, distinsi, cu cariera, ministrii, artisti, industriasi, comercianti ajungeau in scurt timp adevarate epave umane. Erau batuti, maltratati, corectiile cred ca erau la ordinea zilei. M-a impresionat trupul gol a unui fost ministru intins pe un cal de bataie, batut centimentru cu centimetru. Am citit ca omul a si murit in lagar ca urmare a maltratarii continue.
Ce n-am stiut insa despre Dachau este ca acolo nu au fost inchisi si exterminati doar evrei ci si rusi, austrieci, luxemburghezi, olandezi, oameni care au militat si s-au impotrivit regimului instaurat dupa marea criza. Am parasit lagarul cu sentimentul ca fusesem intr-un loc nepamantean. Sper ca omenirea sa invete din ce s-a intamplat si sa nu mai repete experientele umilitoare prin care au fost unii sa treaca.
Dupa amiza mi-am petrecut-o la Ammersee, un lac superb, unde se face, navigatie dar si baie si plaja. O multime de terase cu bere, carnati albi si pui. Si bineinteles cu grosse brezel. M-am relaxat tolanit la o bere, privind cum se poate distra un popor civilizat. Cat de simplu si normal. Fara iarmarocuri, talciocuri, gratare sfaraind a mici si supermarketuri asaltate in week-end. Spatii amenajate pt joaca celor mici, terenuri de fotbal, de tenis, toate pline. Iar pe alei o multime de oameni, cu copii, catei, bunici...
M-am intors de acolo incarcat si nedumerit cum nu putem sa facem si noi la fel. De ce avem nevoie de muzica data la maxim, de iarba parjolita, de locuri devastate ca dupa trcerea unei hoarde de migratori...
Acum 2 luni remarcam cat de civilizat se face acum inmatricularea la Sibiu. Te duci la ghiseu cu cateva copii si originale, lasi totul acolo, primesti un numar si dupa 7 zile primesti in posta talonul. Eram chiar multumit sa costat schimbarea. Nu stiiam insa cum se desfasoara o inamtriculare in Germania. Luni la ora 7.25 am ajuns in fata institutiei, lumea era asezata ordonat la coada. La 7.30 fix s-a intrat. Am avut norocul ca Werner stia locul si am ajuns chiar printre primii la ghiseul de predare acte. A durat 2 minute maxim. Erau doar 2 documente originale, fara copii, fara adeverinte sau altceva. Am iesit, am dat jos numerele vechi, am urcat la etaj, lea-m distrus intr-o masina special montata acolo si am asteptat 5 minute pana functionara foarte zambitoare pt o zi de luni a procesat brief-ul si fahrzeugbrief-ul. Un numar afisat electronic ne indicase in prealabil ca ne venise randul. Si nu durase nici 5 minute pana iesisem si dadusem jos numerele. Am coborat apoi la un ghiseu pt numere, am primit o hartie, am iesit vis-a vis unde erau o firma care confectiona asa ceva si dupa lte 5 minute eram la ultimul ghiseu, cel de plata. Totul a costat 70 EUR, cu numere inclusiv. Fara nervi, fara inghesuiala, cu functionari zambitori. La opt fara cinci paraseam institutia. Nu pot sa spun acum ca cele 7 zile cat a durat inamtricularea in Sibiu mi se mai pare o chiar asa mare realizare! Ma gandeam pe drum incercand sa-mi reasez ce facusem in cele 25 minute si nu puteam decat sa apreciez grija pt timpul omului si eficienta cu care se lucreaza. Si linistea bineinteles.
Am parasit Munchen-ul in jur de 11.00 ora Germaniei, la 3.00 ora noastra eram acasa, dupa un drum obositor, dar placut. Drumurile sunt foarte bune si parca mai scurte acum. Distanta dintre Germania si Romania este parca mai mica, dar din pacate doar cea...rutiera.
-
Bine ai venit, Gigi!
uhhh ... nu mai lasi ceva din pesimismul ala de distanta?
poate traiesc si eu 999 si mai apuc ceva!
-
Germania. Mai avem 1000 ani sa-i ajungem.
daca raman pe loc.
-
Am citit cu placere Gigi, ce ai postat. Deja ma vedeam pe mine acum trei ani cand am fost intr-o excursie prin noua tari cu autocarul cu o ghida super profesionista. A fost obositor dar a meritat "cu varf si indesat" vorba romanului. Nicicand nu as mai fi putut vedea atatea locuri minunate, in alte conditii. Ai dreptate Gigi, cand spui ca suntem aproape primitivi in raport cu conditiile de trai din occident. Cum de se poate ca si noi, unii, cand iesim in afara putem sa aderam destul de usor la normele lor de conduita iar cand ne intoarcem, revenim la vechile noastre obiceiuri, nevrand sa schimbam nimic. Dovada ca ne complacem in "cloaca" asta fara sa ne dorim ceva mai bun, ateptand numai de la cei de langa noi sa schimbe ceva nu si NOI. Gustul amar care persista o perioada dupa o reintoarcere e musai, dar cu mult optimism asteptam (sa incepem chiar sa creem, cu totii) macar pentru generatia urmatoare(care,oare?) un viitor mai bun si la noi.
Gigi, ai trecut si pe la beraria lui Hitler in Munchen, sa-ti astamperi setea?(se pare ca nu ai fost de data aceasta dupa cate ai povestit). Acolo e nelipsita Ambulanta, care e prompta chiar si cand am trecut eu, era in "exercitiul functiunii",avand pacienti :D. "se intampla si la case mari"...bautura bat-o vina :-\
-
Munchen-ul imi este un oras sa spunem destul de cunoscut. Am fost de foarte multe ori si am vizitat destul de multe locuri, muzee, parcuri. Si bineinteles berarii. Oktoberfest-ul era pe vremea in care stateam bine cu timpul ceva obisnuit, la care participam in fiecare an. Si cred ca au fost vreo 12 la rand. Anul acesta chiar discutam acum cu Guntz, pe care o parte l-ati intalnit in taberele Singles Camp si am decis sa facem dupa Delta o excursie la Munchen si imprejurimi, in perioada festivalului berii. Am sa postez in curand propunerea lui de program.
De ce acolo suntem mielusei si aici lupi, valaura? Simplu, de rusine si de frica. Sunt doua sentimente care pe langa educatie pot ajuta destul de mult....
-
Acesta este un topic unde pot sa postez imagini si pareri despre calatorii in care am fost, dar care nu tin de SinglesCamp?
-
Binieinteles, te si invit stiind ce poze faci!
-
Aici e Helsinki, un oras curat si frumos, cu oameni civilizati, mai civilizati decat imaginatia mea poate cuprinde.
Am apreciat ca pun pret pe natura si pe protejarea mediului, pe prezervarea arhitecturii vechi si pe valoarea lor istorica.
(http://img62.imageshack.us/img62/4917/helsinki.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/62/helsinki.jpg/) (http://img814.imageshack.us/img814/2796/helsink1i.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/814/helsink1i.jpg/)
-
... iar aici sunt doua orasele - Naantali si Turku
(http://img121.imageshack.us/img121/7132/naantali.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/121/naantali.jpg/) (http://img34.imageshack.us/img34/6978/turkuq.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/34/turkuq.jpg/)
-
v-am spus ca am capitulat sufleteste in fata Romei. unul dintre motive a fost si vraja serilor, ba chiar a noptilor, in vechile ei piete renascentise. uite foto, de amator, e drept (si fara trepied...)
Piata Pantheonului
(http://i55.tinypic.com/110y847.jpg)
Piata Navona (by night)
(http://i52.tinypic.com/99kuhv.jpg)
(http://i56.tinypic.com/2zs776e.jpg)
-
off , tare frumos...
dar,
iaca aci si piata salajan ;D
(http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRSjTeZ3rTcRl1vhtlANryiaaIGzg1fQwiS7TP6z6-cB8K18IsF)
ca asa ma roade pizma ca tu fusesi si eu nu , incat simt nevoia sa demolez impresia de frumos , na ;D
-
mai, mai -ce mai calatoritii fetelor
jani - cred ca piata salajan va "cuceriri" straini rataciti pe la noij :D
-
poate pe masochisti , gabitz :D :D
-
Deschis de curand portul turistic din Mangalia este un loc placut unde te poti plimba pe faleza si admira cele cateva ambarcartiuni ( in timp vor fi mai multe :D).
Palmierii sunt cam "pirpirii" si e loc de imbunatatiri. E bine si asa decat deloc ;D
(http://i54.tinypic.com/21ss9y.jpg) (http://i56.tinypic.com/k2z3vp.jpg)
-
Deschis de curand portul turistic din Mangalia este un loc placut unde te poti plimba pe faleza si admira cele cateva ambarcartiuni ( in timp vor fi mai multe :D).
iti cumperi iaht? ::) sa ma plimbi si pe mine :)
-
Multumesc pentru informatie, Gabi. Pentru mine este foarte importanta!!!
-
iti cumperi iaht? ::) sa ma plimbi si pe mine :)
cand iau primul iaht vei fi la bord 8) ;D
-
Va ofer o calatorie printre manastirile dobrogene Sf. Andrei, Dervent, Celic Dere si Cocos. Calatorie placuta!
(http://img854.imageshack.us/img854/9154/sfandrei.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/854/sfandrei.jpg/) (http://img43.imageshack.us/img43/2003/dervent.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/43/dervent.jpg/)
(http://img268.imageshack.us/img268/9562/celicdere.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/268/celicdere.jpg/) (http://img687.imageshack.us/img687/1392/cocosj.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/687/cocosj.jpg/)
-
Minunat, Iulia. Locuri sfinte, binecuvantate, care isi lasa amprenta in sufletele pelerinilor...
-
asa e draga mea
in astfel de locuri eu simt ca parca scap de toate greutatile si relele lumii. si chiar daca la intoarcere tot cu asa ceva ma confrunt parca am alta putere sa le fac fata
daca am timp diseara pun si pozele cu manastirile din oltenia
-
Acestea sunt manastirile Horezu, Bistrita, Govora si Manastirea dintr-un Lemn.
(http://img813.imageshack.us/img813/5710/horezu1.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/813/horezu1.jpg/)
(http://img143.imageshack.us/img143/6194/horezu2.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/143/horezu2.jpg/)
(http://img402.imageshack.us/img402/9133/horezu3.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/402/horezu3.jpg/)
-
splendide fotografii . minunate locuri.
ma gandeam, dupa ce am vazut primul set de fotografii cu lacasuri de cult, pe care le-ai postat azi dimineata, ca, desi coplesita real de monumentalitatea si splendoarea bazilicilor si catedralelor din alte tari, n-am simtit niciodata in ele trairile pe care le-am avut in bisericile si manastirile noastre. nu-mi explic de ce, desi ipoteze ar fi. :)
-
si mie mi se intimpla la fel. dincolo le privesc doar ca pe monumente sau frinturi de istorie. ale noastre au alta chemare.
-
Sfintele aşezăminte, icoanele care sălăşluiesc în aceste lacasuri, moaştele ocrotitoare din incinta bisericilor au un har deosebit. In bisericile noastre se simte Harul lui Dumnezeu, se simte lumina, îndrumarea, ocrotirea si pacea minunată a credinţei. Se simte mirosul de mir, de tămâie si flacăra rugăciunii nestinse...
-
ai dreptate Lucia, dar cred ca si in lacasurile lor de cult este harul lui Dumnezeu... nu cred ca doar ortodoxia este "adevarul" religios absolut. trebuie sa mai fie ceva...poate familiaritatea cu tipurile de spatii si imagini in care am invatat a ne ruga, poate o relatie energetica cu locul nasterii...
-
:-* Este drept si ce spui tu, micaela. Însă la noi, in bisericile ortodoxe, se simte mai mult nevoinţa, modestia, întristarea si rugăciunea lăuntrică, chiar şi plânsul lăuntric al icoanelor şi al oamenilor care au pătimit multe necazuri.
-
desi ma feresc, in general, de vanitatea lui "al nostru' e mai bun" :), imi place foarte ce si cum ai spus. ;)
-
Va prezint, mai jos, doua icoane pictate in Biserica Islaz, sat Islaz, comuna Branesti, judetul Ilfov:
-
Catedrala Ortodoxa din Zalau
-
Iar aici manastirea Sambata
si gata nu mai am manastiri. adica le mai am pe alea din maramu si bucovina dar le-am pus in topicele dedicate
(http://img845.imageshack.us/img845/39/simbata.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/845/simbata.jpg/)
-
Pentru mine 2011 a fost un an al calatoriilor si pentru ca in august implineam 50 ani, unde altundeva puteam sa trec pragul, daca nu tot undeva departe de casa. Am ales Germania, pentru ca este o tara de care ma leaga multe, origini, prieteni, momente frumoase, amintiri. Si pentru ca sunt un mare iubitor al naturii. Stiu ca pentru unii Germania inseamna doar industrie, masini, chimie, rigoare, ordine, autostrazi, pentru mine insa inseamna o tara verde, care ofera cam tot ce-si poate dori un iubitor de iesiri. Padurea Bavariei este cea mai intinsa din Europa, orasele germane sunt impanzite de parcuri, strazile si aleile sunt marginite de arbusti si copaci. Gradinile caselor sunt adevarate opere, totul este migalos aranjat, ingrijit. Pentru un perfectionist ca mine, ordinea, curatenia, spatiile verzi germane, ma ajuta sa ma limpezesc, am senzatia de confort total. Si cred ca apartin cel putin mental acelei lumi. Asta mi s-ar fi potrivit cel mai bine.
Imi doream o minivacanta langa un lac natural, acolo unde sa ma pot si scalda, visam ca natura sa ma inconjoare pt cateva zile, dar in linistea si confortul unei pensiuni bavareze. Am cautat cateva zile un astfel de loc dar n-am gasit nimic. Totul era ocupat. Am dat la un moment dat de Irrsee si m-am decis pt o locatie apropiata, La Maison din Bad Worishoffen. Baile acestea termale se afla la o distanta de cca 80 km de Munchen, ceva mai spre sud vest. Localitatea este o adevarata oaza de liniste si de relaxare, cred ca este cel mai potrivit loc pt cineva tensionat, stresat si agitat. Este locul de unde a pornit in lume conceptul de terapie balneara, un preot dezghetat la minte si cu vaste cunostiinte de medicina si botanica, a creat un concept copiat apoi si multimplicat peste tot. Se numea Kneipp si terapia ii poarta numele. In Bad Worishoffen, multe hoteluri afiseaza numele lui ca si garantie a ceea ce ofera. Kneipp a inteles foarte bine cat de important este sa imbini cateva elemente naturale si sa le oferi ca si cadru pt cei care au nevoie de linistirea mintii si a corpului. Apa termala din spa, parcul cu plante decorative, aromatice si zona de promenada, padurea de brad, cu alei umbrite calauzite de rauri si paraie, traseele de hikking, tratamentele cu lotiuni si plante, toate impreuna dau efectul de relaxare si linistire. Staiune mica si intima este plina de flori, boutiquri cu dirdeluri si confectii handmade, ateliere si expozitii de pictura, saloane imense de dans, ballroom-uri, restaurante bavareze cu berea lor grozava, cu mancaruri din carne de gasca si rata, garnisite cu gem si varza dulce.
Exista acolo un spa imens, jumatate acoperit, jumatate afara, Therme se numeste si este asezat undeva la 1 km de statiune. O parcare imensa, o zona apropiata de cumparaturi, una de plimbare completeaza si ofera cam tot de ce ai nevoie. Apa calda, palmierii, ficusii imensi, efectele jacuzzi, baiznele mai fierbinti, cele reci mi-au dat senzatia de placere si de relaxare pe care putine locuri mi-au oferit-o.
Intr-una dintre zile am facut o excursie pana la Fussen, acolo unde pe culmea muntilor se afla Castelul regilor, cel mai vizitat si cunoscut castel din lume. Este cel dupa care Walt Disney l-a creat pe cel care apare in genericile si benzile lui desenate. Am pornit voniceste cu un prieten inspre zona de parcare, acolo de unde autobuzele preiau turistii sa-i duca pe platoul unde este asezat castelul, dar dupa 2 ore de stat in coloana pe ultimii 2 km si din cauza unei ploi nebune care s-a batut din senin peste zona, am decis sa ne intoarcem. Am ramas in minte cu o imagine de basm, un castel nemaipomenit de frumos cocotat in munte. Si cu o localitate Fussen, absolut superba. Am sa ma intorc curand acolo, cel putin asta mi-am propus.
Pensiunea in care am stat, una exceptionala, patinata pt a da senzatia de vechi (recunosc ca am fost pacalit de obiecte, lemnarie si mobilier si am crezut ca are cel putin 100 de ani), cu un one man show care te primeste, iti serveste micul dejun, te indruma in zona. Eram convins ca era patronul atat de implicat era si de binevoitor. Era doar un angajat, am aflat dupa aceea intr-o discutie mai lunga cu el, eram uimit cum reuseste sa administreze o astfel de locatie plina mereu, doar el, o camerista si o fata care pregatea micul dejun. Intrebare stupida de altfel, trebuia sa-mi amintesc ca sunt in Germania unde organizarea si eficienta muncii face adevarate minuni. Pt ca asta este marele secret al nemtilor, nu neaparat o nemaipomenita inteligenta. Stiu sa-si organizeze munca astfel incat sa dea maxim de randament in unitatea de timp. Nu intreaba de ce, nu-l intereseaza de ce face celalalt, nu critica pe cei carora li se subordoneaza. Asta face parte din educatie, din stilul lor simplu, dar civilizat de viata.
La check in, am fost informati ca trebuie sa platim o taxa de oras de 2 sau 3 EUR, deci nu mare lucru (oricum mai putin decat se plateste in Sibiel la indicatiile si hotararea onor adiminstratiei de acolo), in schimb am primit carduri pt gratuitate pe toate mijloacele in comun si reducere la Therme. Deci cu o mana sa ia, cu alta se da. Spre deosebire de noi, unde cu o mana se cere si cu cealalta se ia. Fara sa se ofere in schimb nimic.
Ce mi-a placut si de ce am fost impresionat a fost atmosfera linistita, civilizata, de acolo. Nu tu strigate dupa copii, nu tu voci ridicate si certarete. In local discutii soptite, grupuri de prieteni, doamne iesite la o prajitura si o bere, fara barfe, fara patimi, mai mare placerea sa te uiti la ei. Acelasi lucru il remarcam si in Slovenia, erau zilele salsa pe strazi si cred ca iesise toata Ljubljana, plus toti turistii de tranzit. Nu ma auzit pe nimeni sa se strige, sa hauleasca, sa faca galagie, sa incerce sa se faca remarcat. Plimbandu-ma pe acolo aveam senzatia ca totul este regizat, urmarit, organizat, nu era imbuleazala, impinsaturile de nerabdare tipice noua.
Am fost in viata cel putin pana acum un tip tare optimist si plin de speranta. Iesind insa atat de des si facand comparatie, urmarind ce se intampla aici, devin tot mai sceptic si mai putin convins ca in Romania va fi vreodata asa. Multi nici nu vor, de asta sunt convins. Le place balaceala, balacareala, dezordinea, barfa, sunt coplesiti de invidii, de frustrari, sunt mereu acuzatori. Nu-i intereseaza ce se intampla in jur, nu le pasa daca afecteaza prin modul lor de a se purta pe ceilalti, importanta este doar persoana lor. Din pacate pentru mine, nu m-am nascut in tara care trebuie, mama a gresit nasterea mea cu vreo o mie si ceva de kilometrii.
De aceea am vrut ca si la 40 ani, sa-mi petrec ziua acolo, in locurile in care sa ma simt cu adevarat eu....
Am vrut sa va impartasesc si voua cate ceva din bucuria celor 4 zile petrecute in Bavaria, sa va aduc un strop de liniste si multumire.
-
Am vrut sa va impartasesc si voua cate ceva din bucuria celor 4 zile petrecute in Bavaria, sa va aduc un strop de liniste si multumire.
apai poti sa stii ca , in ceea ce ma priveste , chiar ai reusit .
numa` ca multumirea de a ma transpune alaturi de voi in acele locuri ce ar putea parea idilice , a fost insotita si de un oftat luuung , luuung , ca raspuns afirmativ la comparatiile dintre "acolo" si "aici" ???
-
Splendidele lacuri de la Plitvice-Croatia, pe care le-a descris Gigi f. bine, dupa Circuitul din vara aceasta. Le-am vizitat si eu tot in vară, unde m-am simtit ca si in Gradinile Raiului. Sunt o minune pe pamant...cu apa aceea turcoaz...
(http://i56.tinypic.com/35hok0n.jpg) (http://i54.tinypic.com/2dazy9x.jpg)
(http://i56.tinypic.com/2uyobck.jpg)
-
Salina Unirea cunoscuta ca salina de la Slanic Prahova
O raita data prin acel loc al copilariei mele imi aduc aminte ca parintii ma duceau destul de des pe acolo. Din Bucuresti se ajunge destul de usor circa 1 ora si jumatate cu plecarea din fata de la casa Presei Libere. Drumul e bunicel si fara prea mari peripetii, salina este usor de gasit cu ajutorul localnicilor , bineinteles pentru ca deocamdata nu stim sa marcam obiectivele turistice cu indicatoare. :D
Accesul in salina se face cu 2 lifturi (care se vor cu pretentii) dar au un aspect destul de empiric calatoria cu ele este in schimb una de memorat cand ajungi la subsol te bucuri in adevaratul sens al cuvantului ca mai esti in viata, atat de tare te hurducane. ;D
(http://i51.tinypic.com/34zx4s2.jpg)
Daca treci cu bine de pragul de la scara liftului, te gasesti intro sala imensa intrun relativ semiintuneric placut de altfel . Ecoul celor care sunt in salina se rasfrange in peretii extrem de drepti si inalti si creeaza un fond musical care iti da sentimentul unei alte lumi. Si te intampina aerul curat si sarat, e placut si chiar mistic.
Apoi identifici pe harta de la intrare traseul pe care ai voie sa-l parcurgi este de fapt un dreptunghi destul de bine delimitat nu ai pe unde sa te ratacesti. Desi este destul de multe lume care coboara in salina , imensitatea acesteia iti da impresia ca sunt doar cateva persoane.
Dupa aproximativ 30 de secunde incepi sa cauti prin rucsac cam ce ai mai putea pune pe tine cele 10 grade din salina sunt destul de convingatoare ca mai vrei un pulovar.
(http://i52.tinypic.com/aaf37s.jpg) (http://i51.tinypic.com/25ow5yu.jpg)
Exista cateva puncte de atractie pe traseul permis unele dintre ele ramase de pe vremuri de mult apuse cu putin interes si fara excese financiare ar putea fi reamenajate si sa devina atractive .
Sunt expuse cateva sculpturi in sare - binenteles vestitul bocanc. :)
(http://i53.tinypic.com/2h54e52.jpg) (http://i51.tinypic.com/v6ov21.jpg)
Ceea ce schimb te impresioneaza este imensitatea galeriilor si modelul sarii de pe peretii pe care se mai vad inca urmele frezelor care i-au modelat .
(http://i51.tinypic.com/24boqzd.jpg)
Exista in salina un buffet (chiar asa denumit cu 2 f ;D ), un loc in care te poti plimba cu masinute , un mic lac format prin prelingerea apei, un loc pentru tratament, un teren de fotbal, mese de biliar si tennis.
Oprind la o mica masuta pentru a lua cativa bolovani de sare flori de mina - si intrand in vorba cu vanzatoarea am intrebat-o despre vechii mestesugari de care imi aduc aminte ca in copilaria mea ii gaseai in salina producand tot felul de obiecte din sare, gen veioze, scrumiere, statuiete astazi ei nu mai vin acolo au ramas doar cativa care mai lucreaza si isi vand produsele pe la comercianti.
Dupa ce am iesit din nou la lumina am mers sa vedem si muntele de sare va pot spune ca fata de cel din copilarie el a ramas de fapt un singur perete de sare restul prabusindu-se si topindu-se in timp datorita intemperiilor si poluarii. Asfel grota miresii care o forma acel munte a disparut am mai vazut-o in pozele retro care erau afisate pe peretii restaurantului de langa munte.
(http://i51.tinypic.com/dqitqf.jpg)
Ce e de laudat este faptul ca in zona s-a amenajat strandul Baia Baciului si restaurantul Grota Miresii care sunt placute si curate .
Fara a fi un loc cu pretentii Slanic Prahova poate fi un loc de petrecere a unei zile pentru noi cei din SC-Bucuresti. :D
-
As vrea sa continui sirul imaginilor din natura. Ce poate fi mai frumos, incantator ochiului...Facem ce facem si ne intoarcem la natura, la petecul acela viu...In 2008 am vizitat pestera Postojna-Slovenia (rezervatie UNESCO), despre care se spune ca daca o parcurgi, nu mai e nevoie sa vezi o alta, atat e de complexa si impunatoare. Cand iesi din acel intuneric te intampina un parc splendid care te face sa apreciezi mai mult viata pe pamant... Mai e o imagine cu gradinile Versailles, prinsa din Palat, in timp ce-l vizitam. O bijuterie...
(http://i52.tinypic.com/2nsvrs5.jpg)
(http://i51.tinypic.com/2628l5k.jpg)
-
Usor stanjenit de o discutie despre Austria, in care n-am recunoscut unul dintre locurile cele mai vizitate, am pus mana, nu pe carte ci pe net. Am gasit un material, pe care l-am tradus intr-o forma scurta si vi-l prezint si voua. Este in fapt un clasament al celor mai viztate obiective turistice din Austria, printre care marea mea surpriza nu am regasit Domul Sfantul Stefan din centrul Vienei. Cinstit nu mi-as fi inchipuit un clasament fara el. Este in fapt un simbol al Vienei, sa nu mai discutam ca se afla in centrul capitalei austriece, este loc de intalnire, cap de linie de metrou, etc, etc. Sa dam crezare Oficiului National de Turism Austrian, pt ca sigur se bazeaza pe date certe.
O parte dintre obiective le-am vizitat intr-una din actiunile Singles Camp. Pentru anul viitor lucrez la un proiect de suflet, asa cum a fost Adriatica anul acesta. Vreau sa parcurga Austria, in special Tirolul si Carinthia. O sa stam la balaceala la magnificele lor lacuri si o sa ne desfatam privirea in excursii prin zona. Vreau sa prind toate cele 10 obiective din topul de mai jos, traseul concepandu-l ca o legatura intre acestea. Deci iata ce spune clasamentul:
Top 10 atractii turistice in Austria
Clasamentul este bazat pe numarul de vizitatori
Austria este una dintre cele mai complexe destinatii turistice din Europa. Plina de istorie, cu peisaje extraordinare, bogatii culturale inestimabile si nu in ultimul rand cu o bucatarie traditionala si servicii de ospitalitate cu totul deosebite. Aceasta mica tara central europeana atrage anual milioane de turisti. Lista pe care v-o prezint este rezultatul unui clasament ce tine seama de numarul de vizitatori ai fiecarui obiectiv major din Austria, date furnizate de Oficiul National de Turism (tare bine ar fi ca printre (ne)preocuparile celor de la noi, sa existe si un astfel de studiu).
1. Palatul Schönbrunn este cel mai viztat obiectiv turistic din Austria. Realizat intr-un stil unic, imperal baroc, zugravit intr-un galben luminos, palatul este in fapt un complex de cladiri. Aditional celei principale, mai deosebite sunt Gloriette si Casa Palmierilor. Peisagistica este o adevarata opera de arta : o gradina cu o multitudine de flori si culori, labirintul, aleile cu copaci, curtea mica. Palatul mai detine si cea mai veche si mai mare gradina zoologica., modernizata acum dupa standardele cerute de legile de protectie a a nimalelor.. Palatul a fost resedinta de vara a familiei imperiale Habsburg si locul de nastere a lui Franz Josef (1830)
2. Fortareata Hohensalzburg este cea mai impunatoare cladire a Salzburgului, orasul lui Mozart. Constructia a inceput in secolul XII, turnurile sale dominand vechiul oras. Continuu i s-au adus adaugiri, fortificari suplimentare, astfel ca a ajuns sa fie unul dintre cele mai puternice bastioane de aparare, asigurand puterea Arhiepiscopiei Romano Catolice. Aceasta pana la sfarsitul celui de-al XVIII secol. .
3. Soseaua Alpina Grossglockner face legatura intre doua provincii ale Austriei: Salzburg and Carinthia, peste munti, chiar in vecinatatea celui mai inalt varf, Grossglockner, (3798m). Soseaua, un fel de Transfagarasan al nostru, bineinteles la alta scara si inaltime, este construita special pentru a admira peisajele fantastice din munti si este inchisa intre octombrie si mai.
4. Basilica Mariazell se afla la doua ore de condus, in sud vestul Vienei. Se pare un loc preferat de papi, Ioan Paul II (in 1983) si Benedict XVI (2007) au vizitat Mariazellul in timpul calatoriiilor lor oficiale in Austria. Nu atat de importanta ca si centru papal, totusi basilica reprezinta unul dintre cele mai importante si mai cautate lacasuri Romano Catolice.
5. Roata mare din Prater este imaginea poate cea mai cunoscuta din Viena. Amplasata in vechiul parc de distractii langa Dunare si foarte aproape de centrul orasului, roata a fost construita in 1896/1897 si recent a fost reconditionata. Asezat in roata, turistul are ocazia sa vada aiba o imagine de ansamblu a Vienei, in special a celei din jurul Domului Sfantul Stefan
6. Castelul Schlossberg Graz cu Turnul cu Ceas este emblema Graz-ului, capitala provinciei Styria si al doilea oras ca marime a Austriei. (350.000 locuitori).
7. Lumea cristalelor Swarovski este o expozitie tematica, unde sunt prezentate cele mai importante si deosebite lucrari si bijuterii apartinand designerilor acestei fabrici. A fost construit in 1995 de arhitectul si artistul Andre Haller
8. Abatia Melk este amplasata la cca 100 km vest de Viena, pe o stanca deasupra Dunarii. De sus, in fata turistului, se asterne o panorama de vis, de-a lungul Dunarii. A fost fondata in 1089 ca primul centru de stiinte crestine care a existat vreodata. Biblioteca sa a fost faimoasa in lumea intreaga, iar cartile scrise si tiparite aici au avut o enorma influenta in timpul evului mediu. In prima parte a secolului XVIII abatia a fost refacuta in stil baroc, primind aura mai mult a unui castel. Arhitectul acestei operatiuni a fost celebrul arhitect austriac,Jakob Prandtauer.
9. Muzeul de Arte Frumoase de pe Ringstrasse (vis a vis de Palatul imperial Hofburg) a fost construit in 1891 in special pentru a pastra colectiile familiei imperiale. Astazi este considerat cel mai important muuzeu in care se afla expuse lucrarile celebritatilor din pictura precum Bruegel, Rembrandt, Dürer, Vermeer si multi altii.
10. Belvedere in al treilea district vienez, langa Gara de Sud (Südbahnhof) si Piata Schwarzenberg a fost initial construit ca si palat de vara de catre Printul Eugen de Savoya, un faimos si de success conducator militar al celui de-al XVIII secol. Design-ul apartine arhitectului Lukas von Hildebrandt, stilul fiind eminamente baroc. Contine cea mai mare colectie Gustav Klimt, alaturi de lucrarile altor artistici austrieci ca Egon Schiele and Oskar Kokoschka.
-
Gigi - imi aduc aminte de tabara de anul trecut cand am mers la Viena si am ajuns la Prater - ne-am uitat la roata mare ( locul 5 in clasament) - toti stiam de ea - dar alte puncte din Prater au fost cele care ne-au atras pentru ca ni se parea ca se invarte prea incet. :D
Palatul Mogosoaia
Ieri am dat o raita de cateva ore in apropierea Bucurestiului la Palatul Mogosoaia . Este locul care iti permite sa evadezi pentru cateva ore din aglomeratia Bucurestiului fara a te indeparta prea mult de oras.
Aici poti vizita palatul, parcul englezesc, amenajat de Martha Bibescu, biserica Sfantul Gheorghe ridicata de Constantin Brancoveanu in anul 1688, capela Gheorghe Bibescu care adaposteste mormintele ultimilor proprietari ai Mogosoaiei si ale rudelor lor.
Cateva fotografii din care sa va faceti o idee a locurilor.
(http://i52.tinypic.com/2j26vzc.jpg) (http://i54.tinypic.com/zk4rpd.jpg)
(http://i53.tinypic.com/30271cp.jpg) (http://i55.tinypic.com/2zykeq1.jpg)
(http://i51.tinypic.com/2dh5pah.jpg) (http://i53.tinypic.com/vfbcq9.jpg)
-
La vie in Dragasani
(http://img442.imageshack.us/img442/66/32536606.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/442/32536606.jpg/)
(http://img191.imageshack.us/img191/5357/72196846.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/191/72196846.jpg/)
-
La drum de zi prin cetatea Fagaras...
(http://img35.imageshack.us/img35/5153/fagaras1.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/35/fagaras1.jpg/)
(http://img827.imageshack.us/img827/9284/fagaras2.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/827/fagaras2.jpg/)
(http://img820.imageshack.us/img820/872/fagaras3.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/820/fagaras3.jpg/)
-
Multumesc Iulia pentru frumoasele poze de la Cetatea Fagaras. De mult doream sa vizitez cetatea, dar nu am reusit, din pacate. Pozele sunt grăitoare si cand le privesc ma gandesc la toate locurile acelea care au fost martore la istoria noastra. Imi place sa cred ca zidurile măreţe ale cetatii sunt eterne.
-
Nu e tocmai o vacanta ce va povestesc acum, a fost mai mult o goana prin Tinutul Secuiesc. N-am sa descriu pe unde am trecut ci ceea ce m-a impresionat mai mult.
Am intalnit, undeva pe drumul dintre Miercurea Ciuc si Odorhei o comuna, Satu Mare se numeste, care seamana izbitor ca arhitectura cu Maramuresul. Porti mari din lemn sculptat, aici chiar si vopsite, case cu pridvoare mari si geamuri inalt asezate. Se vede un sat de oameni foarte gospodari si care tin sa-si arate bunastarea. Femeile erau ferchezuite si calcau tantose pe drumeagul ce insoteste soseaua judeteana. Barbatii erau stransi multi dintre ei in fata primariei, o cladire mai neconventionala pt o astfel de institutie. Aveau de dezbatut pesemne treburi de obste.
Mai incolo, la Baile Homorod, un magazin de produse alimentare locale. Atat de frumos aranjat, cu saculet cu alune, cu un cos cu nuci cu un spargator din lemn in forma de veverita, inauntru borcane de tot felul de gemuri, muraturi, palinci, branzeturi. Un baiat foarte amabil si-a lasat blidul cu zeama pe care-l avea in fata si a inceput sa ne explice ce avea la vanzare. Multe erau facute de el, dulceturi de afine negre, de afine rosii, de macese, salate picante. Si cu ce se lauda cel mai tare era o placinta cu prune, expusa in vitrina, ca in marile cofetarii vieneze. M-am hotarat pe loc sa-i gust prajitura, l-am rugat sa-mi taie o portie si a venit intrebarea la care ma asteptam mai putin: cu zahar sau fara? , pt ca avea doua tavi. La ce s-a gandit baiatul asta, la oameni care au diabet....
Nu m-am abtinut fara sa cumpar cate ceva din pravalia lui si la fel am facut si din cele invecinate care vindeau produse mestesugaresti. Nu puteai sa rezisti invitatiilor amabile dar nu insistente ale celor care vindeau.
Pe drum plin de izvoare de apa minerala. Puhoi de lume cu bidoane, bidonase, sticle si tot felul de recipienti. Captate civilizat, acoperite izvoarele sunt vizitate zilnic cred de sute de oameni. La Odorhei la intrare o alee de promenda pana la un izvor in capatul orasului. Cu flori si banci. Deci se poate si in Romania asa ceva....
Drumurile exceptionale: incepand cu cel de la Dumbraveni prin Viisoara pana la Sovata si apoi mergand mai departe Praid - Corund - Odorhei - Miercurea Ciuc - Baile Tusnad. Proaspat asfaltate, bine ingrijite pe margini.
Curtile pline de cartofi, la poarta ceapa, flori, tot felul de dovlecei din aceia estetici. Curat, totul aranjat.
In schimb pensiunile si locurile de cazare, dezastru. Multe dintre ele chicioase, prost amplasate, prost gandite ca structura hoteliera. In camera miros de mancare, imbacseala. Impresie generala de nota 4. Tusnadul care-l vazuzem cu mult timp in urma si pe care speram sa-l revad altfel acum, este ce e drept intesat de pensiuni, dar in mare majoritate goale sau inchise. Vreo 3-4 functionabile, intr-una am vrut sa si inoptez, Hanul Secuiesc se cheama. Frumos pe exterior, o atmosfera calda si primitoare in restaurant, era insa o masa festiva acolo si nu am putut manca din cauza aceea, dar camera pe care ne-a aratat-o cu multa amabilitate o unguroaica imbracata frumos in port secuiesc, a avut efectul de a ma face sa ma urc urgent in masina si sa prefer un drum de 320 km pana acasa, unei nopti acolo. Un tavan din PFL de care ma atingeam cand ma dadeam jos din pat. Apoi puteam ghici de acolo tot ce se comanda si se pregateste in bucataria restaurantului.
Nu stiu ce se intampla dpdv turistic cu zona accea de este atat de putin dezvoltata. Peisajele sunt excelente, mancarea la fel (am oprit pe la ora inchiderii la locatia pe care vreau sa o inchiriem de revelion si incognito, ferindu-ma sa ma intalnesc cu persoanele cu care discutasem dimineata despre programul de revelion am comandat de mancare. Vroiam sa ma conving de servicii si de bucatarie si ce pot sa va spun decat ca le-am dat un 10 mare de tot. Un gulas senzational, au pus diferit fata de cel din Ungaria chimen si i-a dat astfel un gust si mai bun, apoi un ciolan cu varza rosie dulce, o specialitate rara, am mai servit-o doar in Bavaria. Impecabil totul de la servire pana la nota finala, de superbunsimt. Au intrat vreo 3 perechi de turisti acolo si au intrebat de pizza maghiara, n-am auzit pana acum de asa ceva, dar din moment ce oamenii stiau de preparat si veneau tintit, stiau ei ce stiau. Pt acest preaparat aveau in week-end pregatit un salonas separat, semn ca sunt bine organizati, evitand agloemrarea spatiilor si interferenta celor care servesc traditional cu cei care servesc pizza. Destept baiat directorul de acolo, mi-a placut tare mult si cum si-a prezentat oferta.
Ce m-a socat de-a dreptul a fost ca doi copii de 10 -12 ani care se jucau pe o strada a Tusnadului si pe care i-am intrebat ceva in gluma n-au stiut sa-mi raspunda. Nu ma intelegeau pe romaneste....Au tot incercat ei sa vada din semne ce doresc dar nu ne-am inteles si pace. Mare prostie fac parintii, dascalii si mai ales cei care conduc intr-un fel destinele secuilor, nefacand totul pt a-i invata limba oficiala a tarii in care traiesc. Foarte bine ca-si invatat limba, ca-si pastreaza traditiile, apreciez foarte mult asta, dar consider o mare tampenie faptul ca nu invatata romaneste. Pai copiii aia au taiate din start multe din sansele de a face ceva in educatie si profesie. Plus ca sunt limitati geografic ca si optiune de slujba. De neinteles pentru mine. Stiu ca si multi dintre sasii batrani pe vremea in care eram eu copil, ma refer la cei de la tara, nu stiau decat foarte putin romaneste, unuu chiar deloc. Iar copilele lor, nepoatele lor pe care le tineau prin jurul casei ajungeau cel mult fete in casele romanilor mai instariti. Samiza imi spunea ca a avut cand era mica vreo trei sasoaice din Slimnic si vreo doua din Rusi. Sunt convins ca fetele aleau nu aveau scoala in special pt ca nu stiua romaneste bine, ori atunci acest lucru era absolut necesar intr-un liceu sau facultate. Erau si licee germane dar teoretice, nu erau cele care pregateau pt meserii. Ori ei in general erau si sunt oameni mai mult tehnici preocupati de lucrurile palpabile, de aceea daca faceau o facultate apoi prima optiune era ingineria.
Peisajele asa cum am spus sunt incantatoare. Drumurile ce serpuiesc peste dealuri, padurile de brazi si de fag, casele izolate de unde vedeai iesind din cate un horn fum, iti dadeau senzatia unui loc linistit si uiatat de lume. Mi-a placut excursia, desi obositoare si pe fuga, imi doresc sa ma intorc acolo cat mai curand.
-
SCHITUL OSTROV
Este un schit de calugăriţe, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, o ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și a soției sale Despina. Numele de Ostrov îi vine de la faptul că este construit pe un ostrov (insuliță) a Oltului în centrul orașului Călimănești din județul Vâlcea. În acest schit s-au călugărit soţia lui Neagoe Basarab, Doamna Despina cu numele de Platonida, şi mama lui Mihai Viteazul care şi-a luat numele de Teofana.
Biserica este rezidită pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, între anii 1520-1521, fiind ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa, doamna Despina. S-a sfinţit nezugrăvită, pentru cult folosindu-se în prima fază icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României. Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică şi a fost terminat în anul 1760. Tot atunci i s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere chirilice.
O mare podoabă de arhitectură interioară, care a infruntat vremurile, este tâmpla aurită, din lemn de tei care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărăteşti sunt foarte vechi, unele ipoteze susţinând că ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul.
La 22 decembrie 1838 chiliile şi clădirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.
Din timpul lui Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce şi Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Arta al României.
(http://img821.imageshack.us/img821/415/dsc1172r.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/821/dsc1172r.jpg/) (http://img26.imageshack.us/img26/9151/dsc1175q.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/26/dsc1175q.jpg/)
(http://img215.imageshack.us/img215/4493/dsc1173r.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/215/dsc1173r.jpg/) (http://img219.imageshack.us/img219/858/dsc1179y.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/219/dsc1179y.jpg/)
(http://img690.imageshack.us/img690/3425/dsc1174t.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/690/dsc1174t.jpg/) (http://img88.imageshack.us/img88/2974/dsc1184d.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/88/dsc1184d.jpg/)
-
Cetatea Rasnov
(http://img339.imageshack.us/img339/7374/picture179cc.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/339/picture179cc.jpg/) (http://img46.imageshack.us/img46/1813/picture182fy.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/46/picture182fy.jpg/)
(http://img16.imageshack.us/img16/6391/picture229b.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/16/picture229b.jpg/) (http://img831.imageshack.us/img831/2789/picture233i.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/831/picture233i.jpg/)
(http://img148.imageshack.us/img148/8633/picture188t.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/148/picture188t.jpg/) (http://img85.imageshack.us/img85/518/picture225p.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/85/picture225p.jpg/)
-
Manastirea Sf. Nicolae Draganescu
Drăgănescu este o mică localitate din judeţul Giurgiu, situată între Mihăileşti şi Buturugeni (punct de reper Barajul de pe Argeş), la doar 28 kilometri distanţă de Bucureşti. Timp de 20 de ani aici a trait si lucrat Parintele Arsenie Boca, pictind "capela sixtina a Orientului".
Arsenie Boca (1910-1989) a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită harului si personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, în ultimii ani numărul de pelerini veniți pe 28 noiembrie fiind de 30 000 - 40 000 de oameni.
(http://img545.imageshack.us/img545/815/dsc1176h.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/545/dsc1176h.jpg/) (http://img528.imageshack.us/img528/6505/dsc1167.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/528/dsc1167.jpg/)
(http://img24.imageshack.us/img24/2757/dsc1168hv.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/24/dsc1168hv.jpg/) (http://img171.imageshack.us/img171/8202/dsc1172s.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/171/dsc1172s.jpg/)
(http://img266.imageshack.us/img266/1651/dsc1165.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/266/dsc1165.jpg/) (http://img72.imageshack.us/img72/5407/dsc1164t.jpg) (http://imageshack.us/photo/my-images/72/dsc1164t.jpg/)
-
In vara lui 2009 eram cu 2 dintre cei mai buni prieteni ai mei la Tegensee, o superba statiune aproape de Munchen. A fost o prezentare de port, de bresle si de...bere.
Tegensee 2009.wmv (http://www.youtube.com/watch?v=Bv9LgQHrRAk#)
-
Ma intorceam din Venetia, spre Germania. Am preferat sa merg prin munti, strabatand salba de statiuni montane, dintre care fara indoiala cea mai frumoasa este Cortina D'Ampezzo. Din pacate eram atat de extaziat de ce vedeam, incat am uitat sa fac poze. Am gasit doar cateva in arhiva. Daca aveti drum vreodata pe acolo, abateti-va de pe autostrada de Udine si urcati in munti. Este ceva cu totul deosebit.
To Cortina D'Ampezzo.wmv (http://www.youtube.com/watch?v=9mo2D33qLlc#)
-
foarte frumos.
-
La granita Germaniei cu Franta, nu departe de Muntii Padurea Neagra, de unde apele Dunarii pornesc spre noi, este o mica asezare, Glottertal. Acolo aproape toata lumea traieste din turism. Preturile sunt mai mici decat in Elvetia si peisajele si confortul aceleasi. Sunt specializati pe tratamente naturiste si pensiunile sunt pline cu doritori de relaxare. Este un loc ideal pt asa ceva.
Eu calatoream in zona cu treaba, faceam pe vremea aceea importuri de produse tehnice din Waldkirch. Si pt ca oraselul in care-si avea sediul Hummel nu era departe de Glottertal, preferam sa stau in sat, la o pensiune Der Hirshe (Cerbul). Avea cred vreo 300 de ani si aspectul unui muzeu. Unul dintre fostii proprietari a fost colectionar de arta, de aceea peretii sunt plini de picturi. Cand am pasit prima data am avut senzatia unui loc care s-a pastrat la fel ca acum 100 de ani. Privesc cu nostalgie la locurile acelea, pt ca nu stiu cand si daca am sa le mai revad vreodata. Am petrecut clipe minunate acolo si nemtii cand vor sa fie gazde bune, atunci ca in orice fac, ating perfectiunea. Legasem o prietenie destul de stransa cu managerul companiei, ne vizitam, venea si el in Romania. El a fost primul care mi-a aratat o alta si o adevarata fata a Germaniei. Pana atunci trecusem, ma uitasem la multe dar nu intelesesem cu adevarat spiritul locurilor. Manfred Greiner, o persoana super-joviala, un manager desavarsit si un negociator cum inca n-am intalnit, m-a rasfatat efectiv acolo. Restaurante bune, plimbari in zone superbe, atentie. Din pacate a parasit compania si odata cu el si eu am rupt relatia cu producatorul. Am facut un mic montaj cu pozele pe care le aveam in calculator:
Glottertal.wmv (http://www.youtube.com/watch?v=EH35BQOk-lk#)
-
Muzica asta imi aminteste de serbarile bilingve si bi-traditionale de pe vremea cand eram in scoala generala. Parca vad si acum culorile albastru si verde, pe langa cele romanesti rosu si negru, si pe colegii mei sasi care, la serbare, se transformau dintr-odata in altceva... ;D
-
Ia sa vedem daca iti aduci aminte melodiile! Eram sigur ca o sa le remarci pt ca sunt din partea Agnitei, chiar asteptam sa scri ceva despre fondul muzical. Am o colectie de 12 cantece germane, toate de dans, insa din pacate calitatea inregistrarii nu este cea mai buna. Kukuspolka, Hettlinger ...
-
Nu ma supraaprecia. ;D N-am stiut niciodata cum se numesc (nici pe alea romanesti de joc nu le stiu), mi s-a parut mai importanta "atmosfera"... ::)
-
Daca suntem neam de plimbareti si nu aveam altceva mai bun de facut, saptamana trecuta, sambata, ne-am urcat in masina cu destinatia Geoagiu. Vai cate amintiri avem de-acolo, cate peripetii, chefuri, nopti albe....
Meteo dadea ca probabil timp ploios si urat. Dar sambata cel putin a fost excelent pt plimbare: nu neaparat insorit, dar cald si o umezeala placuta - dadea senzatia de reavan si proaspat. Ne-am oprit la Germisara, un hotel de 4*, renovat si aranjat ca dincolo. Mi-a placut. Servicii de calitate, amenajare bine gandita si functionala, mancare chiar daca un pic cam scumpa, gustoasa si bine prezentata. Piscina excelenta. Si in conditiile in care misunam doar vreo 20 de oameni pe acolo, a fost liber... la inot si bulbuci. Bazinul cu apa calda, curat, se schimba in fiecare zi, zona de saune la fel totul "bec", deci 10+. Uite ca se poate si la noi!
Statiunea este in curs de amenajare ca si infrastructura, dar in mare parte fiind finalizata, disconfortul din acest punct de vedere este minim. Se vede o mana buna de gospodar pe acolo, nu ca onor primar dom' Banciu de Saliste....Parcari, spatii verzi, alei, parcul arata impecabil, am avut senzatia la un moment dat ca nu sunt pe la noi....Dupa cate o gura de aer de asta incepi parca sa devi mai optimist cand te gandesti la Romanica.
Cea mai mare si mai placuta surpriza insa mi-a produs-o intalnirea cu gazda noastra de acum 32 de ani. Acolo trasesem de cateva ori si intotdeauna amintirea zilelor petrecute la mica pensiune a d-nei Budoiu. mi-a nascut nostalgii. Era o cucoana, din aceea care stia sa se respecte. Mama ei facea pe atunci cam tot ce tinea de turisti. Ea statea pe terasa la o cafea si la o tigara cu cei care trageau la casa ei. Povestea placut si avea o cultura remarcabila. Fratele ei a fost un cantaret cunoscut de opera si se invartea si ea intr-un cerc de oameni din domeniul artei. Dupa ce am despachetat in graba, ne-am asternut la un tur al statiunii si am inceput prin a o lua prin fata Hotelului Diana inspre fostul BTT. Casa d-nei Budoiu era a treia de la intrare si ardeam de nerabdare sa vad daca mai exista acolo. Se zarea ceva, dar cativa pomi obturau vederea asa ca nu am putut clar deslusi daca mai este sau nu. La casa de langa, un mos statea "la banca". Si-l intreb daca stie ceva de vecina, de d-na Budoiu. Ma asteptam sa-mi spuna, ca este moarta de nu stiu cati ani, sau ca a plecat pe undeva. Cand colo imi spune: "Da, e acasa, da' vezi ca are un catel care musca. Daca o stii intra si vezi ca o gasesti jos la bucatarie". Samiza manca dintr-un sandvici si nu vroia sa intre mancand in curte. Eu de nerabdare, poc am impins poarta si am intrat. Mi-am uitat de caine si am strabatut in graba curtea. Am ajuns la usa si am batut incet: "Doamna Budoiu, doamna Budoiuuuu!". Un glas s-a auzit dinauntru si o batranica s-a apropiat de mine. Nu era nici speriata, nici surprinsa, mai mult cred ca era bucuroasa ca cineva i-a trecut pragul. M-am repezit sa ma prezint, pt a nu-i crea nici o suspiciune: 'Acum 32 de ani v-am fost oaspete aici, am venit si iarna si vara, nu stiu daca va puteti aminti asa ceva. Eu insa va retin si numarul de telefon de atunci: 123!". "Extraordinar" - zise batranica, masurandu-ma din cap pana in picioare - "imi amintesc de tine - ai venit cu un prieten si cu 2 fete ca nu aveati unde sta de revelion si v-am dat o camera" "Da" i-am raspuns, aratandu-i spre una dintre usile de la parter - "acolo am stat si tin minte ca nu era incalzita". Am fost si am cumparat lemne si au durat 2 zile pana s-a facut cald...".
-
Cata bucurie se vedea pe chipul batranelei ca am cautat-o si nu am uitat-o! Se tot mira cum i-am tinut minte numele si mai mult numarul de telefon. Erau simple si una si alta si ii spuneam una dintre noncalitatile mele este ca nu pot sa...uit. Si-mi ingramadesc in minte tot felul de amintiri, mai mult sau mai putin importante.
Intre timp aparuse si Samiza si au inceput sa povesteasca amandoua, pana cand eu, cuprins de nostalgie am facut un tur al casei. Am fotografiat ceea ce a mai ramas din acea casa frumoasa si ingrijita, de acum 30 de ani. Nu ascund ca mi-a dat o lacrima, uitandu-ma la locurile unde venisem cu Radu si Lili doi foarte - foarte buni prieteni, care din pacate s-au imprastiat in zari....fiecare insa inspre alte locuri. Cate amintiri mi-au trezit terasa pe care stateam la canasta pana dimineata, camarutele acelea unde radeam si ne distram, curtea cu verdeata si flori...Mobila era aceiasi, totul ramasese pe loc, de parca cineva a plecat in graba si doar a tras usa dupa el. Geamurile la unele camere erau deschise sau sparte, curentul flutura perdelele inca ramase agatate, dar lenjeria si chiar fetele de masa acopereau paturile si mesele. Dulapuri masive alb patinat strajuiau la intrari. Goale, cu usile cascate...
Doamne cata lume era vara acolo, cati turisti veneau la doamna Budoiu! Ce forfota era dimineata la singura baie de pe palier. Asa era atunci: o baie sus si una jos. Si era deajuns. Ne bucuram de apa, de soare, de natura din jurul Geoagiului. Nu ne trebuia nici confort, nici TV satelit, nici dus cu hidromasaj...Si zau daca nu era de o mie de ori mai bine! Mai simplu si mai normal!
-
Povesteam cu doamna Budoiu si nu-mi venea sa cred ca la 89 de ani poate sa fie atat de agera la minte. Ne povestea unde are concerte nepotul ei, Marius Budoiu (aschia nu a sarit departe), pe ce scene canta acum tenorul: azi e la Viena si prezinta ..., maine este la Salzburg si canta o arie din...., saptamana viitoare este nu stiu unde si canta nu stiu ce...De abia o puteam urmari. Si fuma! Da fuma la 89 de ani si Samiza radea si se uita spre mine, spunandu-mi vezi...de ce fumez eu?!
Ne-am despartit de batranica dupa vreo ora si jumatate, apoi am luat-o agale pe aleile statiunii. Gandul meu ramasese insa acolo, cu 32 de ani in urma. Pe terasa pensiunii, cu Radu si Lili razand plini de incredere spre viata care ne astepta in fata.
-
(http://i39.tinypic.com/29p9box.jpg)
(http://i44.tinypic.com/29kp08m.jpg)
(http://i42.tinypic.com/21ow6.jpg)
(http://i44.tinypic.com/8yz22v.jpg)
(http://i44.tinypic.com/taj71e.jpg)
(http://i44.tinypic.com/wvan9f.jpg)
-
(http://i42.tinypic.com/11tocr9.jpg)
(http://i44.tinypic.com/sfkq34.jpg)
(http://i43.tinypic.com/2cpp2tf.jpg)
-
Aici ne-am balacit:
(http://i43.tinypic.com/110dd0j.jpg)
(http://i41.tinypic.com/28ujyid.jpg)
(http://i43.tinypic.com/119t4lu.jpg)
Si aici, in baile romane am gasit pe cineva ....
(http://i42.tinypic.com/35b9g9c.jpg)
-
Ne-am plimbat,
(http://i41.tinypic.com/2b33w6.jpg)
ne-am fotografiat,
(http://i40.tinypic.com/eplp53.jpg)
si ne-am odihnit in camera...
(http://i40.tinypic.com/2z57u5x.jpg)
-
Ne-am luat apoi adio... de la Hotelul Germisara! :giggle: :giggle: :giggle:
(http://i42.tinypic.com/24fzi9c.jpg)
-
Mai bine zis La revedere, cred. ;) Si eu am multe amintiri pe-aici... unele mai frumoase, altele mai putin. Da' daca organizezi un Revelion 2013 acolo, Gigi, sigur amintirile mai putin furmoase se vor sterge.
-
Vroiam sa fie o surpriza, dar uite, daca m-ai provocat, trebuie sa spun, nu ma pot abtine: este foarte posibil ca Revelionul sa-l tinem la Geoagiu. Am gasit deja acolo un hotel de 50 de locuri, mi-a placut, urmeaza sa incep negocierile. Din timp, sa fiu sigur. Vreau insa sa-l incerc, sa vad daca serviciile sunt in regula. Am sa-mi aleg o zi si ma cazez la ei, sau poate chiar facem o actiune in zona, inca nu stiu.
-
Nu stiam ca trebuia sa fie o surpriza, mie mi-a povestit Samiza cand am fost la Sibiu, saptamana trecuta... Ssst, sa nu ma spui c-am spus! ;D
-
Tabara de educatie ecologica pentru copii, organizata de Milvus Group, la Cabana Trei Stejari, Jud. Brasov
http://milvus.ro/ (http://milvus.ro/)
http://www.cabana3stejari.ro/ (http://www.cabana3stejari.ro/)
De ce bio-eco? Fiindca 6 zile nu am mancat decat rustic, direct din gradina, orice substanta de sinteza sau fruct alohton lipsind cu desavarsire; fiindca fiecare zi a fost o lectie interactiva si inventiva despre ariile protejate Natura 2000, amprenta ecologica, poluarea apei etc.; fiindca am facut drumetii de la 3 la 10 km pe zi, prin padure, pana la apicultori sau caramidari traditionali din satele din apropiere; fiindca am "rationalizat" cu cronometrul la dus apa adusa zilnic cu cisterna pompierilor.
Dar, pe langa faptul ca nu mai dormisem in cort din studentie, ca nu mai jucasem sah si badminton din copilarie si ca nu trasesem cu arcul sau nu mai facusem calarie niciodata, ceea ce ramane in minte mai presus decat toate a fost atmosfera de mare familie, incepand cu echipa Milvus si pana la personalul de la cabana.
Dupa o intreaga saptamana de copilareala continua, 24 de ore din 24 in aer liber, inca nu sunt in stare sa revin la realitatea cotidiana...
(http://i50.tinypic.com/2s7uzaw.jpg)
Tabara "Trei iurte" :
(http://i45.tinypic.com/20sbwqt.jpg)
"Dormitorul" meu, impreuna cu 7 pustoaice :
(http://i48.tinypic.com/5x0l92.jpg)
Dupa frigul noptii, lumina rasaritului - vedere din sacul de dormit :
(http://i50.tinypic.com/2jg9gk7.jpg)
Si cateva din frumusetile locului...
(http://i47.tinypic.com/24q2upz.jpg)
(http://i48.tinypic.com/a8hj.jpg)
(http://i50.tinypic.com/2rclxed.jpg)
(http://i47.tinypic.com/mb4b4m.jpg)
(http://i46.tinypic.com/hsrm9d.jpg)
(http://i45.tinypic.com/mkggf6.jpg)
(http://i47.tinypic.com/28tckl4.jpg)
(http://i45.tinypic.com/2e3bga8.jpg)
(http://i47.tinypic.com/i74v48.jpg)
(http://i48.tinypic.com/2afkizt.jpg)
(http://i48.tinypic.com/5lz9n6.jpg)
-
superba idee, Caroline.
-
Ieri cand eram in Muntii Fagaras ma gandeam ce s-ar putea face astfel incat copiii si generatiile urmatoare sa iubeasca muntele si natura in general. Sus nu intalnesti decat straini, rar cate un roman ratacit. In schimb jos, la mici, carnati si hahaiala balcanica full. Si uite clar, asta este solutia: profesori entuziasti care stiu sa arate. Scosi in natura, explicand copiilor, transformand excursia si intr-o mica aventura, astfel incat sa fie pe placul celor mici, cazati in locatii cat mai rupte de confortul cotidian, poate - poate!
Bravo Caroline!
-
Frumoasă tabără ai organizat, Gigi!
-
Tabara de educatie ecologica pentru copii, organizata de Milvus Group, la Cabana Trei Stejari, Jud. Brasov
[url]http://milvus.ro/[/url] ([url]http://milvus.ro/[/url])
[url]http://www.cabana3stejari.ro/[/url] ([url]http://www.cabana3stejari.ro/[/url])
De ce bio-eco? Fiindca 6 zile nu am mancat decat rustic, direct din gradina, orice substanta de sinteza sau fruct alohton lipsind cu desavarsire; fiindca fiecare zi a fost o lectie interactiva si inventiva despre ariile protejate Natura 2000, amprenta ecologica, poluarea apei etc.; fiindca am facut drumetii de la 3 la 10 km pe zi, prin padure, pana la apicultori sau caramidari traditionali din satele din apropiere; fiindca am "rationalizat" cu cronometrul la dus apa adusa zilnic cu cisterna pompierilor.
Dar, pe langa faptul ca nu mai dormisem in cort din studentie, ca nu mai jucasem sah si badminton din copilarie si ca nu trasesem cu arcul sau nu mai facusem calarie niciodata, ceea ce ramane in minte mai presus decat toate a fost atmosfera de mare familie, incepand cu echipa Milvus si pana la personalul de la cabana.
Dupa o intreaga saptamana de copilareala continua, 24 de ore din 24 in aer liber, inca nu sunt in stare sa revin la realitatea cotidiana...
caroline, experienta descrisa de tine si fotografiile m-au lasat aproape fara cuvinte; pozele sunt mai mult decat frumoase, au un ceva deosebit. la fel ca si tine, sunt convins.
In timp ce atatia altii in tara asta nu fac altceva decat sa bla la bla, sunt oameni care pun umarul la bunul mers al lucrurilor, acolo unde pot, cu ce au la indemana. Tu esti unul dintre acesti oameni, caroline, ai toata admiratia si tot respectul meu!
intrebare: este o tabara doar pentru copii sau pot merge si alte persoane acolo ?
la un moment dat intrebam pe-aici daca se cunoaste un loc unde sa mergi si sa faci un astfel de turism, sa lucrezi in gospodarie, sa imparti totul cu cei ai casei. Am vazut niste reportaje despre acest fel de turism dar nu-mi amintesc locatia, veneau straini cu copiii lor si-si petreceau concediile intr-un mod rustic, un fel de reintoarecere la natura. cred ca si copiilor nostri, mai mici sau mai mari, le-ar prinde bine o astfel de experienta.
felicitari inca o data, doamna profesoara" si multumim frumos.
-
pare ca ati avut o vacanta pe cinste, Caroline :thumbup:
Dupa o intreaga saptamana de copilareala continua, 24 de ore din 24 in aer liber, inca nu sunt in stare sa revin la realitatea cotidiana...
exact asa ma simt si eu. dupa 10 zile de cutreierat muntii (si nu numai, am parcurs aproximativ 1600 km), dupa ce am vazut atatea frumuseti, acum ma simt intr-o alta lume. din ce citesc pe forum, se pare ca am parcurs transfagarasanul odata cu grupul SC :giggle:
A propos de ce spunea Gigi mai sus in legatura cu copii la munte, in grupul nostru am avut 3 copii cu varste intre 6-9 ani, dar care au tinut pasul cu adultii excelent. Ba chiar au fost mai curajosi decat unii mari, s-au incumetat si au urcat treptele pana sus la cetate. Jos era locatia unde am fost cazati, in Arges, la poalele transfagarasanului.
Cam asa se vede de sus:
(http://i50.tinypic.com/9105dv.jpg)
Initiativa Carolinei e laudabila, doar ca sunt putini ca ea, asa ca nu las in seama unui profesor ceea ce pot face pentru copilul meu. Il iau peste tot cu mine, la munte, la mare, in tara sau in strainatate, ii explic totul pe intelesul lui. Ce nu am experimentat si nu voi experimenta vreodata e dormitul in fan....dimineata in sacul de dormit s-ar putea sa nu fiu doar io, poate vreun sarpe, ceva... :faint:
-
Multumesc pentru raspunsuri, insa trebuie sa precizez ca nu este nici pe departe (numai) meritul meu. Astfel de tabere sunt organizate in fiecare vara de Asociatia Grupul Milvus din Tg. Mures - unul din partenerii proiectului european "Arii protejate Natura 2000". Eu am fost invitata aici, impreuna cu cativa elevi de la scoala mea (au participat 9 scoli din zona Tarnavele - Podisul Hartibaciului) si, cu putin noroc, sper ca o sa reusesc sa ma "prind" ca voluntar la ei, pe Grupul de lucru "Educatie ecologica" pentru anii care vin.
Ca sa va imaginati cat de deosebit a fost, precizez ca nu am avut voie nici macar cu mobilul (de altfel, nici nu era semnal si nici nu aveam prize, doar lanterne) si nici macar nu s-a pus muzica, de niciun fel, nici macar la terasa unde mancam, cu exceptia ultimei seri, de adio. La "cheful" de la ultimul foc de tabara, inalt de 2 m, copiii au invatat sa cante ei singuri si chiar si-au compus propriul cantec de tabara. In autobuz, la plecare, inca il cantau, cu lacrimi in ochi...
Doua concluzii mi se par importante:
1. Apropos de discutiile de pe "Stiri, evenimente..." da, exista oameni, chiar si in Romania, care fac tot ce pot in cercul lor de influenta, asa cum este grupul Milvus. Pe langa faptul ca schimba mentalitati si atitudini incepand cu copiii de cls. V-VIII pe baza de voluntariat si ca atrag in fiecare an specialisti biologi si ecologi internationali si voluntari EVS, au reusit sa obtina de la Guvernul Romaniei declararea oficiala a unor arii protejate in Romania, dintre care Tarnavele - Podisul Hartibaciului este a doua ca marime, dupa Delta Dunarii. Si asta fara sa ceara bani de la Statul Roman, pe bani europeni. Si fara sa se planga! N-am auzit un cuvant toata tabara despre referendum sau politica romaneasca!
2. Copiii sunt in general foarte receptivi si au fost, chiar si spre surprinderea organizatorilor, foarte cooperanti. Unu' nu s-a plans ca trebuie sa faca ceva util, sa faca efort, sau ca trebuie sa invete si in vacanta. In curs de cateva zile, au "invatat" sa economiseasca apa, sa nu calce pe flori, sa recunoasca speciile protejate si chiar sa ceara ciorba la masa! Si asta chiar cu incoveniente ca "socializarea" gen purecatul la maimute, pentru scoaterea capuselor cu pensa in fiecare seara si spray-atul in masa de doua ori pe zi. ;)
Nu e vina lor - si profesorii nu prea au ce face la acest capitol - ca primesc bani de chipsuri si cola in fiecare zi, ca nu mananca mancare gatita si fructe si legume in general, ca stau la PC in loc sa alerge in fata blocului si sa se catere in copaci, ca la 12 ani copii de la tara intrebau cum se mananca un fagure de miere, ca in familie si la scoala nu se vorbeste cu respect, ci se intrerupe si se umileste, pe principiul cine urla mai tare are dreptate si ca atunci cand scandalul e mare si muzica (eventual manelele) tare, cu atat si distractia. Nu. Daca in cateva zile copiii au invatat sa fie altfel, ma indoiesc ca acelasi lucru l-ar putea face si categoria de parveniti inculti care ii cresc acasa. Nu vreau sa generalizez... ca iar ajung la utopia "invatamantul romanesc performant" de altadat'. :P
-
A propos de ce spunea Gigi mai sus in legatura cu copii la munte, in grupul nostru am avut 3 copii cu varste intre 6-9 ani, dar care au tinut pasul cu adultii excelent. Ba chiar au fost mai curajosi decat unii mari, s-au incumetat si au urcat treptele pana sus la cetate.
Foarte frumoase poze, Guess, cu toate astea, stiu ca nu pot spune totul.
Un singur lucru mi-as dori, apropos de pustii de 6-9 ani... sau chiar de 18: sa mai am curajul lor inconstient. ;)
-
Multumesc pentru raspunsuri, insa trebuie sa precizez ca nu este nici pe departe (numai) meritul meu. Astfel de tabere sunt organizate in fiecare vara de Asociatia Grupul Milvus din Tg. Mures - unul din partenerii proiectului european "Arii protejate Natura 2000". Eu am fost invitata aici, impreuna cu cativa elevi de la scoala mea (au participat 9 scoli din zona Tarnavele - Podisul Hartibaciului) si, cu putin noroc, sper ca o sa reusesc sa ma "prind" ca voluntar la ei, pe Grupul de lucru "Educatie ecologica" pentru anii care vin.
Ca sa va imaginati cat de deosebit a fost, precizez ca nu am avut voie nici macar cu mobilul (de altfel, nici nu era semnal si nici nu aveam prize, doar lanterne) si nici macar nu s-a pus muzica, de niciun fel, nici macar la terasa unde mancam, cu exceptia ultimei seri, de adio. La "cheful" de la ultimul foc de tabara, inalt de 2 m, copiii au invatat sa cante ei singuri si chiar si-au compus propriul cantec de tabara. In autobuz, la plecare, inca il cantau, cu lacrimi in ochi...
Doua concluzii mi se par importante:
1. Apropos de discutiile de pe "Stiri, evenimente..." da, exista oameni, chiar si in Romania, care fac tot ce pot in cercul lor de influenta, asa cum este grupul Milvus. Pe langa faptul ca schimba mentalitati si atitudini incepand cu copiii de cls. V-VIII pe baza de voluntariat si ca atrag in fiecare an specialisti biologi si ecologi internationali si voluntari EVS, au reusit sa obtina de la Guvernul Romaniei declararea oficiala a unor arii protejate in Romania, dintre care Tarnavele - Podisul Hartibaciului este a doua ca marime, dupa Delta Dunarii. Si asta fara sa ceara bani de la Statul Roman, pe bani europeni. Si fara sa se planga! N-am auzit un cuvant toata tabara despre referendum sau politica romaneasca!
2. Copiii sunt in general foarte receptivi si au fost, chiar si spre surprinderea organizatorilor, foarte cooperanti. Unu' nu s-a plans ca trebuie sa faca ceva util, sa faca efort, sau ca trebuie sa invete si in vacanta. In curs de cateva zile, au "invatat" sa economiseasca apa, sa nu calce pe flori, sa recunoasca speciile protejate si chiar sa ceara ciorba la masa! Si asta chiar cu incoveniente ca "socializarea" gen purecatul la maimute, pentru scoaterea capuselor cu pensa in fiecare seara si spray-atul in masa de doua ori pe zi. ;)
Nu e vina lor - si profesorii nu prea au ce face la acest capitol - ca primesc bani de chipsuri si cola in fiecare zi, ca nu mananca mancare gatita si fructe si legume in general, ca stau la PC in loc sa alerge in fata blocului si sa se catere in copaci, ca la 12 ani copii de la tara intrebau cum se mananca un fagure de miere, ca in familie si la scoala nu se vorbeste cu respect, ci se intrerupe si se umileste, pe principiul cine urla mai tare are dreptate si ca atunci cand scandalul e mare si muzica (eventual manelele) tare, cu atat si distractia. Nu. Daca in cateva zile copiii au invatat sa fie altfel, ma indoiesc ca acelasi lucru l-ar putea face si categoria de parveniti inculti care ii cresc acasa. Nu vreau sa generalizez... ca iar ajung la utopia "invatamantul romanesc performant" de altadat'. :P
multa bafta cu voluntariatul la ei, este ceva adevarat! in rest, am citit cu mult interes descrierea activitatilor din tabara. copiii sunt o minune daca stii cum sa te porti cu ei si cum sa-i ghidezi. din descrierea ta se respira o atmosfera ca de pe alta lume, mai buna si mai frumoasa. pana la tine nu am auzit de hartibaciu, scuzati-mi ignoranta. ultimul paragraf este foarte tare si foarte adevarat. parintii au un cuvant foarte important de spus in toata aceasta treaba. pentru ca societatea este asa cum este, pentru ca scoala este un haos de ani buni de zile, rolul parintilor este vital. am dat din intamplare acum cateva zile peste un afis pe care era desenata o familie ca si cand ar fi fost desenata de un copil: tata (idiot), mama (vaca) si copilul la mijloc (eu), ce am pus in paranteza era deasupra capului fiecaruia iar mai jos se cerea multa atentie la certurile si la invectivele pe care unii dintre parinti si le arunca de fata cu copiii si cat de grav este acest lucru. asa ca, smulgeti copiii din fata pc-urilor si televizoarelor si duceti-i in parc, in excursii, la tara, oriunde. sa invete contactul cu natura, cu viata asa cum ar trebui. noi iti multumim tie, caroline, pentru astfel de postari frumoase si instructive. :)
-
noi iti multumim tie, caroline, pentru astfel de postari frumoase si instructive. :)
Multumesc, Matei, dar nu pentru multumiri scriu eu, ci ca sa am cu cine impartasi acele lucruri de fiecare zi, mai mari sau mai mici, pe care un single nu are, altfel, cu cine le impartasi. Sper ca nu am deformatie profesionala in asa masura incat sa par "instructiva" pana si aici. ;D
Detalii, pentru cine e interesat: http://www.gal-mh.eu/gal.html (http://www.gal-mh.eu/gal.html)
Si cu asta inchid o paranteza virtuala, scuze pentru :offtopic:
-
Multumesc, Matei, dar nu pentru multumiri scriu eu, ci ca sa am cu cine impartasi acele lucruri de fiecare zi, mai mari sau mai mici, pe care un single nu are, altfel, cu cine le impartasi. Sper ca nu am deformatie profesionala in asa masura incat sa par "instructiva" pana si aici. ;D
Detalii, pentru cine e interesat: [url]http://www.gal-mh.eu/gal.html[/url] ([url]http://www.gal-mh.eu/gal.html[/url])
Si cu asta inchid o paranteza virtuala, scuze pentru :offtopic:
nu pari "instructiva" ci interesanta si aducatoare de frumos. :)
-
Nu eu sunt "di vina", ci statutul de single... Cred ca singurul lucru care intr-adevar imi lipseste este ca nu am cu cine vorbi toate astea life. ;)
-
atunci sa ne bucuram ca esti single? :D
-
Inca. :laugh:
-
Inca. :laugh:
Carol, la cat esti de desteapta, nu te cred ca ne parasesti... ;D
-
Asa-i, Mica, pune si tu sare pe rana, da si tu, ca de cat mi-am auzit asta ca repros de la barbati, acum a ajuns si maica-mea sa mi-o spuna! >:D Atata paguba... ;D
-
Asa-i, Mica, pune si tu sare pe rana, da si tu, ca de cat mi-am auzit asta ca repros de la barbati, acum a ajuns si maica-mea sa mi-o spuna! >:D Atata paguba... ;D
toate au in pret; pana si inteligenta. ;)
da'-ntr-o zi va aparea si El, acela ce va sti sa o pretuiasca, fara sa dezvolte complexe. :)
-
Sa-i fie de bine. :strambatura: Deocamdata, eu sunt in vacanta... din toate punctele de vedere. *|*
-
hei caroline, cine-a zis ca daca pari instructiva este de rau? dimpotriva! si tu nu numai ca pari, ci si esti! avem nevoie de instructie si mi-am dat seama ca tu ai numai din cea buna in dotare. ne simtim cu adevarat privilegiati sa te avem printre noi si sa avem acces la informatie de buna calitate. plus ca intrand din nou pe acest topic, acum, am avut ocazia sa revad pozele acelea frumoase!
-
OK, bine, ma dau batuta, ma bucur ca pot fi utila, multumesc. (Se zice ca unul din pasii spre increderea in tine este sa accepti un compliment spunand doar multumesc, fara sa te scuzi "si mie imi place" sau "dar nu conteaza" sau altceva de genu'. ) ;)
In schimb, vreau si eu impresii de vacanta, de citit, de la voi! :D
-
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/Maltabyplane.jpg)
Deasupra norilor si-a Maltei
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/depeferibotreturdingozo.jpg)
Gozo - insula in arhipelagul maltez
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/Marsaloksepronunta.jpg)
Marsaxlokk - sat pescaresc cu barcute traditional vopsite
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/MatiaPretiCaravagiococatedrvaletta.jpg)
Co-catedrala Sf Ioan - Valletta
Aici se afla singura lucrare semnata de Caravaggio - ''Taierea capului Sf Ioan Botezatorul''
In aceeasi sala, ''Geronimo scriind''
Valleta este capitala Maltei. Numele ei vine de la aparatorul Jean Parisot de la Vallette, cel care-a aparat cetatea alaturi de cavalerii ioaniti, cavalerii Ordinului Ierusalimului, Rhodosului si Maltei
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/citadelatavanpictatiniluziadeboltaGozo-1.jpg)
Citadella - din Victoriosa, oras important din Malta
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/totterasaxlendirestlunchgozo.jpg)
Xlendi - statiune malteza
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/totgrotaalbastra.jpg)
Grota albastra
Pe canalele ei apa are o culoare bleu sidefiu, in apa sunt corali portocalii, siclam, iar daca introduci mina in valuri ea capata culoarea bleu
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/Photo0155.jpg)
Fereastra albastra care s-a fisurat deasupra, motiv pentru care nu se mai trece pe sub ea cu barcutele
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/Etna2000mPhoto0177.jpg)
Etna - Sicilia
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/Photo0184.jpg)
Bella Isola in drumul spre Taormina. De putina vreme a intrat in patrimoniul Unesco
-
Imaginile vorbesc de la sine, asa ca am adaugat doar comentarii scurte. Sper sa va incinte retina !
Sunt destinatii incitante, cu multe obiective turistice de vizitat. Au si plaje frumoase, dar nu aceasta-i atractia principala. Chiar din aprilie- mai temperaturile sunt foarte ridicate in Sicilia si Malta. Dar merita.
-
in sfarsit, caro, ma bucur ca ai capitulat in fata multumirilor. frumos!
cat despre impresii de vacanta, de vreo doi ani nu prea mai stiu ce inseamna asta. am fost acum vreo cateva saptamani in vama dar nu se prea pune.
doina, frumoase fotografii si frumoase comentarii, multumiri si catre tine! :)
-
Multumesc si eu, Matei ! Traiasca telefonul mobil cu care le-am facut ! :yeah: Dupa ce a cedat cel clasic.
Placute amintiri, frumoasa relatare, Caroline ! Felicitari !
-
Imi cer scuze ! Abia acum am observat ca topicul este ''Impresii de vacanta'' dar in paranteze se mentioneaza ''Tabere curente''. Inteleg ca doar cei care participa la acestea pot posta impresii si, cu siguranta, pe acelea le astepta Caroline !...Nu mai fac...ma duc pe Tripadvisor, acolo ma regasesc si cu-ale mele. |o
-
Din cate am citit eu pe topicul acesta, NU e vorba despre taberele curente SC si nu la acestea ma refeream, atata timp cat pentru fiecare tabara curenta exista topic dedicat. Ii rog pe admini sa ma corecteze daca gresesc.
Doina, foarte frumoase imagini... mi-ai adus aminte ca Malta este inca pe lista mea de TO DO. ;)
-
Multumesc, Caroline ! Ma bucur ca am reactivat lista ...Si la mine figura ca must to do de ceva timp !
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/TaorminaonthestreetsPhoto0196.jpg)
Straduta in Taormina, locul unde se afla si teatrul grec, construit in sec VII i.c , unde au loc spectacole de opera, muzica clasica (Maria Callas , Andrea Bocelli si altii au cintat si cinta acolo). Exista o aparatura acustica de exceptie. Zidul care inconjoara teatrul a fost pastrat cum a fost, iar prin ''sparturi'' se vede coasta siciliana si, in zare, Reggio Calabria...
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/cupolaDomuldinMostaMalta.jpg)
Domul din Mosta - Malta. Cel de-al treilea ca marime din Europa
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Malta%20and%20Sicily%202012/NotobarocSfNicolo.jpg)
Noto - inima barocului european
...M-am intrecut in a te convinge...pina va lua masuri adm...:-))
-
;D O0
-
Sorry...Si la mine figura ca must do de ceva timp ! ::)
-
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Cyprus%202011/peisajStincaAfroditei31oct201105800007.jpg)
Stinca Afroditei sau Petra Tou Ramiou, Cyprus.
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Cyprus%202011/intraremanastireaKykkosinterzisphotosinterior05800032.jpg)
Manastirea Kykkos, muntii Troodos, Cipru
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Cyprus%202011/curteinterioaracusoareKykkos05800037.jpg)
Curte interioara a manastirii; interiorul nu se fotografiaza.
O istorie bogata, o destinatie frumoasa !
-
photo *
Stinca Afroditei sau Petra Tou Ramiou, Cyprus.
photo *
Manastirea Kykkos, muntii Troodos, Cipru
photo*
Curte interioara a manastirii; interiorul nu se fotografiaza.
O istorie bogata, o destinatie frumoasa !
Intradevar frumos pe acolo, Doina. Eu n-am ajuns. Nu stiu de ce dar ofertele care mi-au trecut prin fata ochilor mi s-au parut cam scumpe pentru acea destinatie. Dar cine stie !
-
Intradevar frumos pe acolo, Doina. Eu n-am ajuns. Nu stiu de ce dar ofertele care mi-au trecut prin fata ochilor mi s-au parut cam scumpe pentru acea destinatie. Dar cine stie !
Daca-ti doresti si, mai ales, daca lasi ofertele si te preocupi de un aranjament individual, costul integral va fi mai echilibrat decit al agentiilor. Am obisnuinta a zeci de ani, n-am mers decit cu grupuri de straini (in excursiile cumparate la fata locului), doar alegindu-mi totul pe loc (cazare, masa, calatorii). Imi este foarte greu in alt model. Inainte asta faceam impreuna cu familia, de cind sunt singura, plec singura, iar daca simt nevoia ma imprietenesc pe-acolo. Sau nu ! E un sentiment de mare confort. E un pic mai dificil din cauza faptului ca trebuie sa-mi aleg cu mare grija hrana si sa nu fac efort in exces ! Dar pina acum m-am descurcat. :)
-
Doina, prima fotografie ma inspira... nu stiu de ce. :thumbup:
-
Doina, prima fotografie ma inspira... nu stiu de ce. :thumbup:
E de bine, presupun ! Sau e doar de-o baie si gata ?! ;D
-
Cre'ca ma inspira cuplul ala de oameni obisnuiti care par ca "incearca marea cu degetul" (de la picior). ;D
-
Cre'ca ma inspira cuplul ala de oameni obisnuiti care par ca "incearca marea cu degetul" (de la picior). ;D
Bine ca nu primeaza cuplul.... ;)
-
In cateva minute plec din Mako.Dupa 3 zile de batut locurile din jur pana la Szged'
, ma intorc cu tolba plina de ingormatii si poze.Am sa va povestesc pe larg ce am vazut aici.
-
Postez un montaj cu fotografiile pe care le-am facut in Mako, prin oras si la Baile Hagymatikum. Pe larg despre aceasta miniexcursie a mea, gasiti pe topicul Circuitul SPA-urilor, http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,1487.15.html (http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,1487.15.html)
Mako. Orasul si baile Hagymatikum (http://www.youtube.com/watch?v=2ngvVp1Wxl4#ws)
-
A doua parte a excursie a fost vizitarea orasului Szeged si a complexului Aquapolis. 4400 mp de apa!
Szeged. Aquapolis si Hotel Forras (http://www.youtube.com/watch?v=isHXgQfQmYk#ws)
-
Vizitati Parisul...panoramic - virtual!
http://www.stumbleupon.com/su/1QGIv5/www.gillesvidal.com/blogpano/paris.htm (http://www.stumbleupon.com/su/1QGIv5/www.gillesvidal.com/blogpano/paris.htm)
-
Week-end-ul acesta am fost la Paltinis, sau Hohe Rinne, cum era numit de cei care l-au construit, adica sasii...
Situata langa Sibiu, la doar 32 km, in mijlocul unei paduri de conifere, Paltinisul este prima statiune montana infiintata in Romania, in anul 1894, fiind de asemenea statiunea din Romania aflata la cea mai ridicata altitudine, 1450 m. Asta este filmuletul cu pozele din week-end si cateva gasite pe net.
Paltinis - Hohe Rinne (http://www.youtube.com/watch?v=FHNbXgV5x64#ws)
-
Din link in link, dintr-un email de la o prietena, am dat peste aceste articole mai putin conventionale despre calatorii...
"Călătoriile sunt ca în viață: căutăm perfecțiunea și greșim în drumul nostru spre ea. Ca și viața, călătoriile sunt însă imperfecte. Avem așteptări mari, ne grăbim, ne blocăm în detalii mici și uităm să ne bucurăm de prezent.
Frica de necunoscut devine o greșeală atunci când apar regretele, atunci când ajungi să-ți pară rău că n-ai încercat o experiență nouă din cauză că ți-a fost teamă. Eliberează-te de ideile celorlalți, de ideile preconcepute, analizează posibilitățile și riscurile, întreabă-te care-i cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla? și răspunde-ți sincer. Nu lăsa teama de ceva nou să stea în calea ta pentru că, de cele mai multe ori, lucrurile nu-s atât de grave, periculoase, urâte cum par. Urcă-te pe munte dacă asta îți dorești, mergi într-o țară nouă despre care circulă tot felul de mituri, ia harta în mână și depărtează-te de ghid. Ai încredere în tine!"
http://www.travelgirls.ro/ghid-de-calatorie/calatoria-dincolo-de-obiectivele-turistice.html (http://www.travelgirls.ro/ghid-de-calatorie/calatoria-dincolo-de-obiectivele-turistice.html)
http://www.travelgirls.ro/ghid-de-calatorie/greselile-unui-calator-1.html (http://www.travelgirls.ro/ghid-de-calatorie/greselile-unui-calator-1.html)
-
Iar eu am primit azi acest link:
http://www.caidevis.ro/index.php (http://www.caidevis.ro/index.php)
Ce ziceti Samiza si Gigi? ...om gasi oare iubitori de calarie in grupul nostru? De copil visez sa calaresc si uite ca abia acum, cand am imbatranit si m-am ingrasat, primesc asa ceva :))
Cred ca ar fi minunat! Au mancaruri traditionale, liniste, padure, caluti... ce mai, visul meu! :-[
-
Iar eu am primit azi acest link:
[url]http://www.caidevis.ro/index.php[/url] ([url]http://www.caidevis.ro/index.php[/url])
Ce ziceti Samiza si Gigi? ...om gasi oare iubitori de calarie in grupul nostru? De copil visez sa calaresc si uite ca abia acum, cand am imbatranit si m-am ingrasat, primesc asa ceva :))
Cred ca ar fi minunat! Au mancaruri traditionale, liniste, padure, caluti... ce mai, visul meu! :-[
...sau aici:
http://ro.horseriding.ro/ (http://ro.horseriding.ro/)
La Calimani se organizeaza excursii calare de o saptamana, prin locuri putin calcate de picior de om, in natura.
Ma rog... poate ca nu m-am incadrat eu chiar corect aici cu gandurile mele, dar n-am gasit alt loc. :)
Poate ca ar fi bine sa deschizi un topic numai pt idei de vacante? :blush:
-
Calarie se face (printre altele) si la Danes, nu prea departe de Sibiu sau Sighisoara, adica aici: http://www.dracul.ro/ (http://www.dracul.ro/) (poate de verificat pentru tabara la Sighisoara?). Pentru mine personal, sincer, sa cochetez cu echitatia pentru prima oara ar fi mai ceva decat sa-mi inving raul de inaltime pe poteci de stanca... ;)
-
Daca da Domnu si toate imi merg asa cum vreau la Sibiel (si sunt foarte aproape sa ajunga unde vreau), la anul am si eu cai acolo. Asa ca facem o tabara de calarie...
In Mures sunt iar cateva pensiuni cu cai si care organizeaza turism ecvestru si in Covasna. Dar trebuie sa se stranga o gasca pt asta...
-
http://ro.horseriding.ro/ (http://ro.horseriding.ro/)
La Calimani se organizeaza excursii calare de o saptamana, prin locuri putin calcate de picior de om, in natura.
[/quote]
Da, mi-au povestit niste prieteni că e o aventură care merită.
La Călimani se urcă până la 1600 - 2000 m, călare.
Dar eu parcă tot cu talpa pe pamânt mă simt mai în siguranță :crazy2:
-
Dar eu parcă tot cu talpa pe pamânt mă simt mai în siguranță :crazy2:
Pai da... si eu... pe pamant de cel putin 1 m latime. :P
Cand eram copil, m-am speriat tare de un cal care mi-a iesit pe neasteptate in drum (cred ca si el s-a speriat de mine, da' pe vremea aia nu ma gandeam la asta, aveam mai putin de 10 ani.) "Fobia" de inaltimi am descoperit-o abia anul trecut, urmare a unor probleme de sanatate, de care nu eram constienta... sau, hai sa o spunem pe sleau, urmare a faptului ca am lasat sa treaca 20 de ani fara sa vad creasta, ca in facultate. :crazy2:
Da' eu ziceam ca tocmai ceea ce nu crezi ca ai putea sa faci vreodata ar fi cea mai mare provocare sa reusesti. ;)
-
Da' eu ziceam ca tocmai ceea ce nu crezi ca ai putea sa faci vreodata ar fi cea mai mare provocare sa reusesti. ;)
De acord. Doar că nu putem afla până nu încercăm :)
-
Of, ca tare mult as vrea sa merg intr-o astfel de excursie, sus pe munti, la Calimani! Dar cum sa merg singura?
Mintea-mi turuie ca am 52 de ani, dar apoi ma gandesc ca la 60, voi privi inapoi si-mi voi spune ca am fost o proasta, asa cum acum gandesc ca eram la 40.
Gigi, daca vei avea caluti, ma mut la Sibiu! ;)
Imi plac caii de copil, cum va spuneam, dar cel mai mult (si mai nou) imi plac frizonii. Uite un film cu ei.
A fost calul preferat al lui Cezar. Spuneti voi, nu sunt minunati?
FRIESIAN STALLION "Leave you Breathless" (http://www.youtube.com/watch?v=UY6lEvX36gk#ws)
-
Pentru a incerca, trebuie sa ne asumam de la inceput si esecul, si reusita, ca posibilitati. Cu reusita e mai simplu...
-
Cu reusita e simplu, așa e. Dar asta ne ușurează ...asumarea. În fapt s-ar putea să fie nevoie să ne asumăm doar ...eșecul. :)
-
Of, ca tare mult as vrea sa merg intr-o astfel de excursie, sus pe munti, la Calimani! Dar cum sa merg singura?
Merge și...ghidul/dresorul cailor. ::)
Poate merită măcar să întrebi care e numărul minim de persoane pentru care ei pun caii în mișcare pe traseu.
Și, cine știe poate după aia găsești amatori prin aproprierea ta.
-
Asa pare la prima vedere. Reusita nu e o sarcina mai putin grea. Ce e mai usor de acceptat? Ceea ce n-as fi putut niciodata sau ceea ce as fi putut daca as fi avut curajul sa incerc ce ar fi daca?
Personal, am ajuns la faza in care cred ca as fi putut orice. Deci... nu e mai greu de acceptat faptul ca poate in unele chiar as fi reusit?
-
Ihmmm. Nu știu ce să zic. Dintr-un singur motiv. Că, am ”muncit” mult să mă preocup doar de prezent și prin asta de viitorul care curge din el.
Reușitele și eșecurile trecute nu mai sunt supuse puterii mele de influență sau de...schimbare. Doar capacității mele de a le accepta.
Nu am de unde să știu ce s-ar fi întâmplat dacă.... Aș putea să îmi imaginez, dar mi-aș bloca energia într-un demers fără finalitate. Reflecția asupra trecutului doar în sensul înțelegerii și acceptării de sine mi se pare relevantă.
Cum se zice în popor ”Ce-i făcut e bun făcut”. Cum se zice mai...elevat spiritualizat ”Ceea ce s-a întâmplat e cel mai bun lucru care se putea întâmpla”. Și dacă am făcut o alegere sau alta e clar că, la momentul respectiv acea alegere descrie singurul ”orice” pe care ni l-am putut asuma.
Așa că, ne rămâne doar prezentul pe care să-l trăim în asumarea reușitelor și eșecurilor, cu lecțiile trecutului învățate. Părerea mea.
(uite că m-am întins la vorbă și, fără să vreau, la urmă mi-a trecut prin minte că subiectul discuției noastre e unul bun de un ”articol”; mai on-topic decât pe impresii de vacanță, în orice caz. am să mă gândesc după ce îmi mai trece răceala. :whistle:)
-
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/casutapictatafatadaPalauPhoto0298.jpg)
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/PortoCervoPhoto0260_zpsc92a17b7.jpg)
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/casaunuiindianAgaKhanPortoCervocerbului_zps0db8d1e0.jpg)
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/PortoCervopanoramaPhoto0228.jpg)
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Nuraghi150.jpg)
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/inzoriPalauok100.jpg)
Imagini de pe Costa Smeralda, nord-estul Sardiniei, din Porto Cervo - vila lui Aga Khan, Putin, Naomi Campbell -, La Maddalena, La Caprerra, unde si-a trait ultimii ani de viata Giuseppe Garibaldi, Nuraghe - asezari vechi, citeva importante si-n Corsica, Santa Teresa di Gallura, Orgosolo, Olbia, Alghero...
Corsica
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/BonifacioCorsicaPhoto0325_zpseea14bb7.jpg)
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/BonifaciopanoramapecanalPhoto0324_zps4e9de91b.jpg)
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/stincicahalvauapanoramaBonifacioCorsica-1_zps58ebe345.jpg)
Nu uitati sa luati inghetata de mirth in Bonifacio ! Si moules mariniere aux frites...Miam-miam !
Celor care vor pleca in august pe acele meleaguri le urez distractie placuta ! Asteptam fotografii multe. :)
-
In Sardinia am fost - si m-a uluit peisajul. Sunt niste imbinari magnifice de natura salbatica si flori albe parfumate ( Porto Rafael de ex. ) .... Dar am vazut locuri frumoase si in Corsica- (Bonifacio si Bastia - la capete opuse ale insulei se completeaza si se potenteaza reciproc ) Si acei tipici plopi parapluis - te lasa fara respiratie.
Astept cu nerabdare excursia la Napoli de anul viitor - ca sa pot vedea si acea zona....sa imi intregesc imaginea
Iar ideea cu calutii la Sibiel mi se pare interesanta - atractiva. Cunoscand locatia - imi pot lasa imaginatia sa zburde la cum va fi un weekend in acea zona.....
Bune idei ai Gigi !! Sa le pui in practica. Noi venim la sarbatoarea recoltei si atunci asteptam noutatile .
-
Doina si Mihaela , multumim pt ....pofta! ;D O sa tinem cont de ce ne-ati scris si da...la anul Corsica!
-
Multumesc frumos, admin ! Am prins curaj, iar am ''gatit'' magnific ! :D
Mihaela, multumesc pentru plopii parapluie, nu i-am remarcat si rau imi pare. Va trebui sa merg la anul, daca ma tine buzunarul. Contul s-a subtiat simtitor ! :tickedoff:
Citeva aperitive, antreuri, digestive... :2funny:
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/AlgherospreGrottadiNettunoPhoto0388.jpg)
Grotta di Nettuno - Alghero. Pentru a ajunge se coboara o multime de trepte abrupte, insa este accesibila si pe mare daca e linistita (de regula, nu e !) Deseori au loc mini-concerte in timpul vizitei. N-am prins.
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/AltarcatedrsfMariaAlgheroPhoto0370.jpg)
Biserica Santa Maria - Alghero
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/basilicaSantisimaSaccargiaSpreAlgheroPhoto0360_zpsadb6b90b.jpg)
Basilica Saccargia, are pe coloane niste vacute !! :buck2:
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/faramineboipicturimuralePalauca-nOrgosolocele250casutePhoto0304_zps4c9f17eb.jpg)
Pictura murala in Palau. In Orgosolo sunt 250 de asemenea picturi. Localitatea este prin centrul Sardiniei. Tot pe-acolo este si Nuoro unde localnicii cinta la tulnice. Este singura asezare unde se mai practica acest obicei (dupa noi, evident).
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/baiaSardinia_zps6efcc212.jpg)
Baia Sardinia - localitate linistita, plaja larga, vile cochete
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/NuragheinteriorPriscionalingaArzachena148_zpse30846d7.jpg)
Interior Nuraghe sau Nuraghi. ''Tavanul'' este inchis de un singur pietroi care nu cade in capul nimanui ! Un tip de constructie foarte interesant. Incinta, desi nu pare, ofera un spatiu generos, cu multe ''debarale'', ''camari''...terasa. Inauntru este o racoare binevenita pe caldurile din zona.
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/mormintefamilieGaribaldiLaCaprera117_zpsb201308e.jpg)
La Caprerra - mormintele din curtea casei lui Giuseppe Garbaldi. Casa este bine plasata, conservata, cu-o panorama excelenta. Pentru vremea respectiva, imobilul are o suprafata semnificativa, cu grajduri (calul lui preferat are urna -o ditamai lada - precum si harnasamentele, ustensilele necesare, pastrate in conditii foarte bune), gradina, etc...
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/mareacuapacristallaSpiaggiaPhoto0220_zpsc9ef855c.jpg)
Plaja cu apa cristalina. In octombrie, la sfirsit, am facut baie !
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/magnificrasaritdesoarepestePalau104_zpsb6c38c51.jpg)
Zorii la Palau
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/barcutzePortoRotondo054_zpsf31707ed.jpg)
Porto Rotondo - chiar este !
Corsica
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/intrarepringolfinBonifacioCorsicaPhoto0321_zpsbcfba53d.jpg)
Urmele fortului din Bonifacio
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/biscustatuicalugarifranciscaniportCorsica_zps4b489a34.jpg)
In fata, biserica franciscana. Nimeni, pustiu, atmosfera infricosatoare, statui cu calugari franciscani...Am iesit...invers si n-am privit inapoi ! :laugh:
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/intrarepringolfinBonifacioCorsicaPhoto0321_zpsbcfba53d.jpg)
Panorama portului Bonifacio vazuta din trenuletul cu care se viziteaza coasta
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/BonifaciostatiapttrenuletdinCorse_zps4cb1cb3a.jpg)
Statia de imbarcare in trenulet...5 euro plimbarea pina sus pe colina, in centru comercial, turistic. Mult ! ;)
Mi-a facut placere sa-mi reamintesc, sa impart cu voi aceste amintiri - au trecut deja 2 ani de cind am fost acolo - si sa va tin in continuare interesul treaz ! :thumbup:
-
(http://i1137.photobucket.com/albums/n502/ralphy41/Sardaigne%20et%20Corse/Sardaigne%20et%20Corse/BonifacioCorsePhoto0320_zpseb30f144.jpg)
...Am pierdut fortificatiile pe drum ! :D
-
M-am intors de curand dintr-un circuit Israel-Iordania-Egipt. A fost obositor dar a meritat.
Ma obsedeaza un gand. Imi doresc sa revad Iordania. E o tara cu atat de multe locuri de vizitat: Marea Moarta, Marea Rosie , raul Iordan, desertul Wadi Rum, Jerash, Madaba si , mai ales, Petra ( considerata a 7 minune a lumii , in 1985 UNESCO a inclus Petra în patrimoniul cultural al umanităţii ) cu ai ei faimosi si frumosi beduini. Si sa nu uitam mancarea : mezzes, kebab, falafel, humus, mansaf, cafeaua tare aromatizata cu cardamon, etc. Recomand ceva de genul : sejur si circuit mai ales ca este o destinatia buna de vizitat si iarna.
Ma inscriu de pe acum pe lista daca Admin va organiza o astfel de iesire.
Merita!!!!!!!