Singles Happy Travel. Club de socializare

Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: admin din Sâmbătă, 29 Ianuarie 2011, 09:39

Titlu: Moralitatea de a minti
Scris de: admin din Sâmbătă, 29 Ianuarie 2011, 09:39
S-ar crede ca important este cum si cand minti, sau de ce minti. Sunt momente in viata in care argumentezi minciuna prin necesitatea de a o face. Si motivezi simplu: „trebuia sa o fac pentru ca altfel...”
Minciuna este una dintre primele descoperiri facute de om. S-a nascut cred odata cu  iesirea barbatului din pestera, atunci cand luandu-si inima in dinti, sau poate impins de femeia cu care impartea grota, a fost nevoit sa renunte la siguranta si protectia data de culcus si sa se avante in necunoscut. Toate povestile spun ca odata iesit a continuat sa o faca zilnic, pentru ca a gasit afara vanat si mancare din belsug. Femeia era tinuta in pestera, la adapost si in siguranta, iar el, barbatul, vanatorul risca iesind in fiecare zi pentru a-i aduce hrana proaspata. Dar daca nu a fost asa, iar povestea  a fost aranjata si trunchiata astfel incat barbatul sa apara ca un personaj plin de curaj, gata de sacrificiu pentru femeia cu care convietuia? Sansa sa fie „aranjata” este foarte mare tocmai pentru ca a fost compusa si transmisa doar pe cale barbateasca....Si sa fim cinstiti nu suntem atat de curajosi si atat de plini de zel! Nu cumva odata iesit din grota lui, barbatul a dat peste vreo femeie care parasise pestera in locul barbatului? Parca prea mare avant si prea multa disponibilitate avea barbatusul nostru primitiv sa iasa atat de des din pestera....Si parca prea mult a insistat ca femeia lui sa ramana in pestera, intimidand-o astfel incat sa nu iasa afara, motivandu-i cu pericolele care o pasc acolo la orice pas...
Sunt convins ca omul a invatat de mult sa minta. Inventiv si tot mai tehnic, a ridicat minciuna la rang de arta. Si da, recunosc, este o arta sa minti.
Pentru a nu suna asa strident termenul a primit alternative, prefixe, sufixe, diminutive, doar – doar minciuna o sa fie acceptata ca normalitate si tratata ca atare. In avantajul celor care mint si care tin ca minciuna sa se instaureze legitim in viata publica, a venit dorinta si placerea unora de a fi mintiti. Acestora le place sa auda ca sunt frumosi, destepti, tineri, nemaipomeniti, nemaiintalniti, cu adevarat grozavi. Isi rotesc ochii de placere, dau un pic capul pe spate si aproape ca plescaiesc de placere. Iar mincinosul toarna si toarna, pana cand simte rodul. Il culege usor, mai usor decat daca ar fi luptat corect pentru el sau daca l-ar fi platit.
Dar minciuna nu este doar un joc, intre cel care minte si cel care accepta sa fie mintit. Ar fi fost bine daca s-ar fi localizat si ar fi avut doar efectul unui joc intre doua parti care-l accepta. Din pacate este mult mai grav decat un joc, este o adevarata nenorocire, o plaga, este un blestem pentru omenire. Nu mai stiim cand ni se spune adevarul sau cand suntem mintiti. Nu mai stiim care este granita intre adevar si minciuna. Nu se mai pot disocia. Frenezia minciunii a cuprins intreaga societate, si evolueaza si se acuitizeaza, devine cronica inspre varful ei, acolo unde stau cototati politicienii si liderii. Melasa perfiditatii acea masa vascoasa in care organismele vii nu rezista nici macar un minut si mor imediat, este mediul potrivit si protejat de unde se poate minti nestingherit. Acolo au gasit liderii dintotdeauna fie ca s-au numit sefi de tribi, de stat, sau doar de CAP, terenul proprice pentru a se dezvolta. Ne-au mintit incontinuu spunandu-ne ca fara ei ar fi haos, ca nevoia de lider se explica prin posibilitatea interventiei in cazul unei situatii dramatice, ca ei pot planifica, pot previziona, chiar pot gandi in locul nostru. Si ca sa fie mai convigatori au inventat termenul de MORALITATE DE A MINTI.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Duminică, 30 Ianuarie 2011, 19:52
si totusi avem nevoie de lideri. nu cred ca o societate/comunitate se poate conduce/orienta/gestiona/evolua in absenta unui for conducator. multimile au avut si vor avea nevoie de lideri care sa-i dea directie si sens. ca nu sunt intotdeauna alesi cei mai buni sau cei care merita...asta e deja alta discutie. dar fara autoritate - norme, lege, reguli - nici nu-mi pot imagina ce ar fi. anarhie?

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Luni, 31 Ianuarie 2011, 08:58
Motivatia de a minti !

Ne invartim zi de zi in valuri de minciuna, ne obisnuim cu ea, depindem de ea. O auzim unde ne intoarcem – sub pretextul ca nu mai este minciuna ci dipomatie sau management al situatiilor care nu ne convim. Incepem sa o recunoastem si sa trecem indiferenti pe langa ea, stim ca suntem mintiti si acceptam De ce? Pentru ca preferam sa ascundem realitatea undeva sub covor, sa acoperim cruzimea situatiilor care ne coplesesc cu o fatada comerciala, mai suportabila.
Si asa ne formam un mod de a inveli si noi ceea ce suntem si ceea ce facem in “staniolul” stralucitor al unei minciuni care sa tina loc de realitatea pe care o visam si pe care nu o avem. Ne place sa “imbunatatim” ceea ce avem, suntem sau reprezentam in viata de zi cu zi. Consideram ca astfel suntem mai bine priviti de ceilalti – ii depasim in valori. Si daca avem politicieni care mint – ce sa ne mai miram – vor si ei sa fie un “exemplu” mai bun – sa aiba “vaz’ doamne” ceva mai diferit decat ceilalti , sa ofere o directie care sa atraga.
Si asa apare motivatia de a minti.
Oare chiar ne mai deranjeaza?

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Luni, 31 Ianuarie 2011, 19:39
la nivel individual am optat si eu uneori pentru aceasta varianta: minciuna ca forma de protectie. mi se intimpla sa ma trezesc ca omit sa spun (tot) adevarul din dorinta de a nu-l rani/supara pe celalalt. si aproape ca ajung sa cred ca nici nu e minciuna.
la nivel general recunosc ca asistam la politica minciunii, dar nu ma pot opri sa nu ma intreb: cine e mai mult de blamat - cel care minte sau cel care accepta/primeste sa fie mintit?




Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Luni, 31 Ianuarie 2011, 22:10
Citat din: iulia17
cine e mai mult de blamat - cel care minte sau cel care accepta/primeste sa fie mintit?
cred ca cel care se minte pe el insusi.

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Luni, 31 Ianuarie 2011, 22:32
minciuna? vorbiti de minciuna? sunt dintre cei "rigizi" care nu-i gasesc legitimitate, care o considera un flagel al existentei umane in ansamblu, un virus al fiintei noastre individuale si colective. sunt foarte putine "tipuri" de minciunele care imi par "acceptabile", cele (foarte)mici in scop "terapeutic" de ex., de incurajare a cuiva in adanca deprimare sau a cuiva in pragul mortii...dar atat. Orice forma de miniciuna care viruseaza informatia transmisa catre ceilalti, cu un anume scop, sau numai de dragul distractiei, fara responsabilitatea consecintelor previzibile sau imprevizibile, e absolut "nejustificabila" si daunatoare . N-o spun de pe piedestalul sinceritatii "absolute" ci din postura celui care detesta minciuna si o "scapa" destul de rar, a celui care se priveste in oglinda cu multumire numai atunci cand nu abdica de la sine, de la adevarul sau (fie el si subiectiv).
Discutand despre asta cu un amic, m-a cam socat parerea lui cum ca "ideea de a nu minti si a nu fi mintita e un principiu rigid".  :( oare poate exista ceva autentic, ceva "centrat", ceva Luminos, fondat pe minciuna? Nu e minciuna un factor teribil de defazare intre gandul, vorba, fapta unei fiinte?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Luni, 31 Ianuarie 2011, 23:57
am fost mintiti inca din copilarie: daca nu esti cuminte, vine bau-bau; daca esti cuminte, vine mos nicolae si-ti aduce o jucarie. apoi, la randul nostru, le-am spus copiilor nostri aceleasi minciuni.
asa ca, sa nu ne mai miram ca unii vad ceva normal in minciuna, din moment ce au fost mintiti inca din frageda pruncie. sigur, unii vor spune ca alea sunt niste "minciunele nevinovate". vax! tot minciuni raman.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Marți, 01 Februarie 2011, 18:35

eu nu am intilnit om care sa nu minta. doar care nu recunoaste. sa fie chiar atit de necesara sau a devenit o a doua natura?

... alea sunt niste "minciunele nevinovate". vax! tot minciuni raman.

pai daca unele sunt minciuni nevinovate, altele necesare, de unde incep cele vinovate? cum  le clasificam? dupa ce criterii?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Joi, 17 Martie 2011, 13:44

eu nu am intilnit om care sa nu minta. doar care nu recunoaste. sa fie chiar atit de necesara sau a devenit o a doua natura?



Mintim in diferite situatii. De ce ? Ni se pare ca realitatea devine astfel mai " suortabila".  Uneori, minciuna se naste în vecinatatea sau prelungirea adevarului; este o fata noua a acestuia; minciuna nu este refractara la adevar, ea se „ amesteca ” cu putin adevar pentru a deveni credibila. E o fata "cosmeticizata" a adevarului si ne place mai mult.

Multi nu accepta minciuna ~ ei o numesc diplomatie!

Si uneori este atat de greu sa spui unui apropiat adevarul ~ care este prea crud sau urat~ si atunci "indulcim" lucrurile.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: carmentoma din Joi, 17 Martie 2011, 15:49
        In ceea ce priveste minciuna in general, eu am o problema: nu prea am memorie si, din aceasta cauza, prefer sa spun adevarul sau sa mint ... prin omisiune, decat sa fac la un moment dat  o gafa si sa ma pun astfel intr-o situatie jenanta pentru ca am uitat ce "am insailat" anterior!
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Vineri, 18 Martie 2011, 21:15

Nici eu nu o fac cu rea intentie, ci asa cum spui, mai degraba omit cite ceva. Dar sa vezi ce urit fac cind sunt mintita…

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: marcutza din Duminică, 20 Martie 2011, 10:21
chiar daca esti mintita prin "omisiune" ?  ::)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Duminică, 20 Martie 2011, 13:06
cum e oare mai bine - sa fii mintit prin omisiune si astfel sa nu stii anumite lucruri care te-ar infuria sau sa le aflii si sa-ti stice ziua?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Marți, 22 Martie 2011, 23:38

chiar daca esti mintita prin "omisiune" ?  ::)

daaaa…. norocul meu e ca am si eu o calitate: ma plasez in locul celuilalt si caut sa inteleg motivele. daca nu se ascunde o rea intentie in spate, atunci ma linistesc degraba.

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: marcutza din Miercuri, 23 Martie 2011, 09:17
brava  :)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Miercuri, 23 Martie 2011, 17:58
iulia, eu nu ma prind cand cineva ma minte chiar si daca imi spune.
plec in general de la ideea ca oameni sunt onesti ... ceea ce de multe ori m-a dus la situatii dificile.

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Joi, 24 Martie 2011, 11:06
iulia, eu nu ma prind cand cineva ma minte chiar si daca imi spune.
plec in general de la ideea ca oameni sunt onesti ... ceea ce de multe ori m-a dus la situatii dificile.



aceasta e "credulitatea" tipica omului onest, care greu isi imagineaza ca ceilalti nu sunt la fel. eu mi-am dezvoltat ca antidot mintea. imi trage semnalul de alarma de cate ori "naivitatea" ma imboldeste a lua de bun tot ceea ce se afirma. trist, da' necesar. :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Joi, 24 Martie 2011, 13:03
in general nu imi place sa plec de la ideea ca oameni incearca sa ma minta sau pacaleasca - consider ca nu au un motiv intemeiat - probabil de aici "credulitatea" mea.
si onestitatea este o calitate atat de rara incat parca imi pare rau sa renunt la ea doar pentru ca exista mai multi mincinosi pe lumea asta
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Joi, 24 Martie 2011, 13:53
in general nu imi place sa plec de la ideea ca oameni incearca sa ma minta sau pacaleasca - consider ca nu au un motiv intemeiat - probabil de aici "credulitatea" mea.
si onestitatea este o calitate atat de rara incat parca imi pare rau sa renunt la ea doar pentru ca exista mai multi mincinosi pe lumea asta

nici n-am spus asta. nici eu nu abdic de la onestitatea mea nici daca se instituie minciuna prin lege.  :D ziceam numai ca am invatat sa-mi temperez credulitatea, adica sa fiu mai atenta (in mod intuitiv dar si rational) la "vibratia" de adevar sau minciuna a ceea ce spun cei din jur... asta atunci cand problemele care se pun sunt cu adevarat serioase, sau importante, sau cu posibile consecinte... in rest, nu ma obosesc sa analizez valoarea de adevar a ceea ce se afirma...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Joi, 24 Martie 2011, 21:22
ei bine, va spun cu sinceritate: eu am mintit si inca mai mint! mai ales prin omisiune. dar ma bucur sa cunosc chiar aici, pe acest forum, persoane care nu au mintit si nu vor minti vreodata.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Joi, 24 Martie 2011, 21:39
ei bine, va spun cu sinceritate: eu am mintit si inca mai mint! mai ales prin omisiune. dar ma bucur sa cunosc chiar aici, pe acest forum, persoane care nu au mintit si nu vor minti vreodata.

ti-am spus vreodata cat imi "place" ironia ta, domnu' Silviu?  :P
n-am afirmat ca nu mint niciodata. pot insa sa afirm ca nu mint cu rea intentie, aceea de a face ceva rau cuiva sau de a castiga ceva prin inslaciune si indiferent de consecintele asupra altcuiva. nu mint in chestiuni importante si  prefer sa pierd decat sa mint / fur/ insel / calc pe cadavre. ma consider onesta nu la modul "absolut" ci "in general". de mintit am mintit, evident, ca tot omul, dar putin si fie cu bune intentii (sa ridic moralul cuiva, de ex.) fie intr-un sens "defensiv"/ protectiv (nu spui orice, oricui, oricand, evident).
ia uite ce ma spovedesc aicea, ca la popa... :D

si ca sa fiu sincera pana la capat...dintr-un singur loc as fura fara mari mustrari de constiinta, daca as avea cum...de la stat.   :D si asta pentru ca astfel mi-as face justitie mie si familiei mele.  ;)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Joi, 24 Martie 2011, 22:39
ti-am spus vreodata cat imi "place" ironia ta, domnu' Silviu?  :P
n-am afirmat ca nu mint niciodata. pot insa sa afirm ca nu mint cu rea intentie, aceea de a face ceva rau cuiva sau de a castiga ceva prin inslaciune si indiferent de consecintele asupra altcuiva. nu mint in chestiuni importante si  prefer sa pierd decat sa mint / fur/ insel / calc pe cadavre. ma consider onesta nu la modul "absolut" ci "in general". de mintit am mintit, evident, ca tot omul, dar putin si fie cu bune intentii (sa ridic moralul cuiva, de ex.) fie intr-un sens "defensiv"/ protectiv (nu spui orice, oricui, oricand, evident).
ia uite ce ma spovedesc aicea, ca la popa... :D
vai, dar nu ma refeream la dumneavostra, doamna (sau domnisoara) micaela. ziceam si eu asa... in general :-\ acum inteleg clar ca si dumneavoatra ati mintit, evident, ca totul omul, dar putin si in legitima aparare.
cu spoveditul mai asteptati putin... inca nu am imbracat haina de calugar :D
si ca sa fiu sincera pana la capat...dintr-un singur loc as fura fara mari mustrari de constiinta, daca as avea cum...de la stat.  :D si asta pentru ca astfel mi-as face justitie mie si familiei mele. ;)
alt pacat :( ma voi ruga pentru dumneavoastra.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Vineri, 25 Martie 2011, 09:46
cand spui domnisoara, presupun ca te referi la statutul marital ca, altfel, n-am aflat, cu bucurie de iminenta sosirii copiilor mei prin "Buna-vestire".  :D

si, domu' Silviu (sau domnisor?  :D) nu numai ca prezentati trunchiat adevarul (dupa cum v-ati spovedit mai devreme) dar il si intelegeti in acelasi mod.  ;)

cand m-or apasa pacatele, mi-oi cata alt duhovnic, daca nu vi-i cu suparare... :P
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Vineri, 25 Martie 2011, 11:13
Citat din: micaela
cand spui domnisoara, presupun ca te referi la statutul marital
exact! ;D
Citat din: micaela
si, domu' Silviu (sau domnisor?  ) nu numai ca prezentati trunchiat adevarul (dupa cum v-ati spovedit mai devreme) dar il si intelegeti in acelasi mod.
pe numele laic, silviu. altminteri, cuviosul hilarie :) de unde ati tras concluzia ca prezint adevarul mutilat? iar de inteles, inteleg eu bine...
Citat
nu abdic de la onestitatea mea nici daca se instituie minciuna prin lege
Citat
de mintit am mintit, evident, ca tot omul
;)
Citat din: micaela
cand m-or apasa pacatele, mi-oi cata alt duhovnic, daca nu vi-i cu suparare... :P
nu-i cu suparare! Domnul fie cu tine!
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Vineri, 25 Martie 2011, 13:46
dar adevarul spus ... alfel...?
poate fi incadrat tot la minciuna?

sau ... incape minciuna atunci cand nu vrei sa te minti acceptand alta latura a adevarului ...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Vineri, 25 Martie 2011, 14:42

dar adevarul spus ... altfel...?


adevarul are mai multe fete ~ depinde de perspectiva.

mai in gluma , mai in serios ~ vezi mai multe variante si apoii .... cuantificale
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: marcutza din Vineri, 25 Martie 2011, 14:53
sunt de-o moralitate crunta cand mint  ::)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Vineri, 25 Martie 2011, 18:26
mai in gluma, mai in serios ... cand nu vreau sa alerg dupa variante, ma multumesc cu esenta adevarului din ... minciuna

desigur ca nu ramane necuantificat
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: giovis85 din Vineri, 25 Martie 2011, 21:35
de multe ori in viata suntem nevoiti sa mintim pentru binele nostru sau a altora sau poate sa iesim dintr-o situatie jenanta dar cel mai rau e sa mintim doar pentru a face rau altora
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Joi, 14 Aprilie 2011, 22:15

aici se face diferenta intre a minti pt bine si a minti pt a face rau. dar cind un adevar raneste si o minciuna “panseaza” - unde-i moralitatea?

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Sâmbătă, 23 Aprilie 2011, 12:49


aici se face diferenta intre a minti pt bine si a minti pt a face rau. dar cind un adevar raneste si o minciuna “panseaza” - unde-i moralitatea?



Cred ca eşti o persoană morală dacă atunci când acţionezi, acţionezi cu intenţia de a minimiza răul pe care îl produci celorlalţi, unde "rău" se referă la consecinţe negative ale faptelor, la suferinţă. Si aici este moralitatea atunci cand "inrumusetezi" adevarul.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Marți, 03 Mai 2011, 14:23
Minciună
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Minciuna este o afirmație care este contrazisă de către experiență, observație sau bun simț, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parțială a faptelor și a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor. De regulă, minciuna se consideră o acțiune intențională de declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori ușor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care servește într-un fel sau altul mincinosului. Deși minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat, se pot totuși identifica și minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de înțelegere corectă și/sau de interpretarea greșită a informațiilor existente sau accesibile la un moment dat.

Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează personalitatea iar adevărul realitatea, în sensul că personalitatea poate produce afirmații confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realității în individ, care este un adevar, este o distinctă transpunere a unei cantității purtătoare de informații care se metamorfozează "realitate" cu o structură și fenomenalitate distinctă.

Astfel, se pot identifica diferite variante ale minciunii, precum ar fi

    Minciuna individuală cotidiană, produsă spre a genera convingeri, atitudini sau emoții predeterminate, așteptate, în partenerii de acțiune sau de afectivitate;

    Minciuna individuală politică, orientată către schimbarea opiniei și convingerilor unui individ sau a unei mulțimi de subiecți, cu obținerea posibilității de a manipula intențiile și comportamentele altora în favoarea unui singur individ;

    Minciuna colectivă practicată de un grup sau de către o comunitate cu o anume poziție socială și privilegii. Minciuna politică colectivă vizează păstratea statutului și privilegiilor de catre o minoritate aflată în conflict de interese cu o majoritate defavorizată, lipsită de privilegiile grupului;

    Minciuna economică, individuală sau colectivă, ascunde intenționat starea reală a unei economii locale, regionale, statale sau globale din diferite motive.

Minciuna socială este acea afirmație sau ansamblu de afirmații care declară sau susțin existența unor deosebiri de performanță și calitate umană între indivizi, grupuri de indivizi sau mari colectivitati umane. Aceasta minciună de tip social (care poate fi adesea orientată rasial sau cultural) caută să introducă diferențe de valoare între oameni sub raport conceptual sau afectiv și să motiveze orice acțiuni discriminatorii aplicate și aplicabile celor indezirabili.

Acest tip de minciuna segregantă, construită pe baza pretinsei diferențe de calitate dintre subiecți, a declanșat în decursul istoriei numeroase conflicte sociale mai mici sau mai mari, a intreținut adversitatea și chiar ura dintre indivizi și/sau grupuri, a înjosit calitatea de om și a făcut mult rău societății, producând, prin standarde diferite de evaluare, umilire, suferință și degradare umană.

Minciuna științifică derivă din construcția unei ipoteze incorecte de mecanism cauzal, indiferent dacă este conjunctural, fenomenal sau social, și pretenția valabilității acelui model (împotriva evidenței științifice), respectiv a incapacității modelului de a oferi predicții corecte sau de a explica coerent acele segmente ale realității, societății sau individului, pe care pretinde a le teoretiza, legifera și/sau explica.

Minciuna culturală vizează împraștierea intențională a unor afirmații false (care pot fi atât degradante cât și laudative) cu privire la conținutul sau la valoarea diferitelor produse culturale (dintre care unele pot fi opere de artă), prin propunerea și susținerea unui sistem de valori preferențial, sistem care neagă valori consacrate și recunoscute. În schimb, apreciază drept opere fundamentale, creații banale, partizane, uneori antisociale, fără calitate artistică, incapabile să producă satisfacții de natură emoțională și intelectuală superioare și să extindă orizontul uman al individului sau colectivității.


aveti o descriere amanuntita a tipologiei minciunilor aici ...goagal sa traiasca .
eu zic ca orice minciuna , morala sau nu , te degradeaza ca om , iti confera atributul ei si te influenteaza negativ din toate punctele de vedere..."parerea mea"...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Raphaela din Joi, 05 Mai 2011, 18:58
...e cineva care nu a mintit niciodata in viata?....
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: adria din Joi, 05 Mai 2011, 20:39
nu, si cine zice altfel nu-i de crezut
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Vineri, 06 Mai 2011, 13:16
...e cineva care nu a mintit niciodata in viata?....

da, n-am reusit sa mint la fel de 2 ori despre acelasi lucru 
uitam ce am mintit  ;D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Marți, 17 Mai 2011, 16:22

Arta e o minunata minciuna care ne face sa ne dam seama de adevar. Pablo Picasso



Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: luciamanta din Duminică, 29 Mai 2011, 22:08
Ma tot intreb daca mai stim sa deosebim adevarul de minciuna...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 29 Mai 2011, 22:14
greu...foarte greu...uneori ajuta ratiunea, dar cred ca instrument mult mai fin e intuitia... exista o "vibratie a minciunii" pe care o poti simti
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: luciamanta din Duminică, 29 Mai 2011, 22:19
greu...foarte greu...uneori ajuta ratiunea, dar cred ca instrument mult mai fin e intuitia... exista o "vibratie a minciunii" pe care o poti simti
Sunt atatia oameni falsi, atata ipocrizie in lume, atata murdarie, incat cateodata imi vine sa fac dusuri de 30 de ori pe zi pentru a ma spala bine de toate urateniille si mizeriile zilnice pe care le suport...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Duminică, 29 Mai 2011, 22:19

miha, dar stii ca sunt si anti-scuturi pt vibratiile astea? iubirea spre exemplu

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: luciamanta din Duminică, 29 Mai 2011, 22:22
Da, iubirea da roade in cele mai multe cazuri, eu am reusit sa imbunez dusmanii daruind o infinitate de iubire, intelegere, dar in unele cazuri, unii oameni chiar au inima impietrita...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 29 Mai 2011, 22:23

miha, dar stii ca sunt si anti-scuturi pt vibratiile astea? iubirea spre exemplu



ei bine, nu cred. chiar si atunci se simte vibratia minciunii, doar ca intervine auto-inselarea, auto-persiuasiunea ca nu, nu e adevarat ce "vezi" (simti).  :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 29 Mai 2011, 22:24
greu...foarte greu...uneori ajuta ratiunea, dar cred ca instrument mult mai fin e intuitia... exista o "vibratie a minciunii" pe care o poti simti
Sunt atatia oameni falsi, atata ipocrizie in lume, atata murdarie, incat cateodata imi vine sa fac dusuri de 30 de ori pe zi pentru a ma spala bine de toate urateniille si mizeriile zilnice pe care le suport...
sa stii ca si apa e informata de mentalul colectiv  :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: luciamanta din Duminică, 29 Mai 2011, 22:30
Mica, iar ma pui pe ganduri...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Duminică, 29 Mai 2011, 22:38

nu stiu cit de bine ma mint ceilalti, dar cind ma mint singura succesul e garantat

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: luciamanta din Duminică, 29 Mai 2011, 22:42
Iulia, ma mai mint si eu ca nu sunt in siguranta, atunci cand sunt cu adevarat in siguranta. Este un fel de joc care ma face sa ma simt bine...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Duminică, 29 Mai 2011, 22:43

ooo fericito...
la mine e invers


Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: luciamanta din Duminică, 29 Mai 2011, 22:50

Ei, atunci, Iulia, sa mint eu pentru tine, si tu pentru mine...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Duminică, 29 Mai 2011, 22:51
nu cred ca exista o moralitate in a minti...minciuna inseamna inselaciune si manipulare care mai devreme sau mai tarziu se intoarce impotriva celui care minte...adevarul are intotdeauna tupeul de a iesi la suprafata ;)...Dar ce facem cand ne dam seama ca cel din fata noastra minte, dar dintr-un sentiment de simpatie sau "mi-e jena de jena lui", acceptam minciuna....Sa fie asta o atitudine sanatoasa ???
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 29 Mai 2011, 22:54
nu cred ca exista o moralitate in a minti...minciuna inseamna inselaciune si manipulare achesez.
mai exista insa o forma de "minciuna" de buna_intentie (de ex. nu-i spui unui om grav bolnav, vai esti grav bolnav ci ii inoculezi speranta) pe care o pot intelege.
insa, restul...minciuna e un virus distrugator...nici nu intelegem cat de distrugator...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 29 Mai 2011, 22:56

am vrut a scrie "achiesez". adica sunt foarte de acord. minciuna ca inselaciune si manipulare este odioasa.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: luciamanta din Duminică, 29 Mai 2011, 23:00
  Mica, sunt de acord. De fapt, numai pe mine ma pot minti, in rest, chiar daca am incercari timide in a-i minti pe altii pentru a-i proteja, in scurt timp ma dau de gol, spun adevarul gol golut...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 29 Mai 2011, 23:04
pai, in special pe tine nu trebuie sa te minti. onestitate cu sine+acceptare+ iubire de sine...zice-se ca asta-i reteta echilibrului
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Duminică, 29 Mai 2011, 23:20
echilibrul si-l stabilizeaza fiecare

daca ramai onest minciunii ... incepi cu maruntisuri ... pana devine stare de sine
+ acceptarea + placerea de a trai asa ...

echilibru raportat la parghiile care te ajuta sa pasesti
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Duminică, 29 Mai 2011, 23:21

de acord cu steli.
daca devine o stare de fapt si o cvasi-normalitate, atunci minti si nu mai sesizezi ca minti

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Duminică, 29 Mai 2011, 23:23
atunci minti de-ngheata apele in toiul verii :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 29 Mai 2011, 23:24

de acord cu steli.
daca devine o stare de fapt si o cvasi-normalitate, atunci minti si nu mai sesizezi ca minti


nu mai sesizezi tu, dar universul sesizeaza desincronizarea intre gand, vorba, fapta, adica dizarmonia ta.  :P
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Duminică, 29 Mai 2011, 23:27
depinde cum stii sa minti ..am intalnit mincinosi , care minteau atat de perfect si frumos ca la ei cand spuneau adevarul ii banuiai ca mint ... ;D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: iulia17 din Luni, 30 Mai 2011, 20:02

eu mint, tu minti, el/ea minte
noi mintim, voi mintiti, ei/ele mint
cine ne minte?

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Vineri, 10 Iunie 2011, 01:58
guvernul
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Vineri, 10 Iunie 2011, 22:24
o forma a minciunii este cea pe care o practicam zi de zi cu noi insine...zilnic facem si spunem lucruri care nu sunt in acord cu fiinta noastra...suntem politicosi cu cine nu trebuie, zambim fortat, suntem formali, avem atitudini contrafacute in functie de circumstante si interesele noastre....ne dorim sa fim autentici, sa exprimam ceea ce simtim, dar buna crestere nu ne permite intotdeauna...

dar cea mai grava forma a minciunii este cea pe care o practicam cand iubim...atunci cand mintea este intr-o parte si ratiunea spune una, iar inima in alta parte si spune altceva...

daca ne mintim pe noi insine, cum putem fi sinceri cu cei din jur? :( :( :(
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: pe_jumate din Luni, 13 Iunie 2011, 11:33
mda.. oare cine minte cu moralitatea intacta in dialogurile de mai sus, mmmmm? :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Joi, 16 Iunie 2011, 20:12
Cred că există trei condiţii, pentru ca o anumită atitudine să poată fi considerată "morală":

1. În primul rând, să nu fie o chestie pe care o impune şi legea. Dacă legea te obligă să procedezi într-un anumit fel, nu mai poţi considera că din moralitate faci chestia respectivă.

2. Similar cu punctul 1, să nu fie o atitudine impusă - dacă eu îi spun unui puşti: "ridică hârtia aia de jos, că te iau de urechi", el nu se conformează din moralitate, ci din teamă. Dar nici la mine nu poate fi vorba de moralitate, pentru că impun ceva prin ameninţare. În general, asta mă face să nu fiu o persoană morală, pentru că impun adesea lucruri bune, dar prin forţă. Eu mă consolez cu ideea că nu trebuie să fii un om bun, ca să faci lucruri bune.

3. Oamenii trebuie să considere acţiunea respectivă ca fiind "corectă". Asta e partea cea mai complicată. Există oameni care mint, ca să obţină ajutoare sociale şi există prieteni care mint pentru ei. Dar tot se simt jenaţi şi chiar dacă îl consideră fraier pe altul care nu minte, tot tind să-l admire.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Joi, 16 Iunie 2011, 20:18

2. Similar cu punctul 1, să nu fie o atitudine impusă - dacă eu îi spun unui puşti: "ridică hârtia aia de jos, că te iau de urechi", el nu se conformează din moralitate, ci din teamă. Dar nici la mine nu poate fi vorba de moralitate, pentru că impun ceva prin ameninţare. În general, asta mă face să nu fiu o persoană morală, pentru că impun adesea lucruri bune, dar prin forţă. Eu mă consolez cu ideea că nu trebuie să fii un om bun, ca să faci lucruri bune.


cu punctul 2 nu sunt de acord....acolo nu esti moral pentru ca si tu de multe ori esti imoral in situatii similare, dar iti place s-o faci pe lupul moralist ;D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Duminică, 19 Iunie 2011, 03:38
De ce aici?

Pentru că momentul trebuie sa invinga minciuna!

In aceasta seara –  si nu pentru prima data – am primit reprosuri ca am incercat sensibilizarea, prin felul cum aratam la ultimele doua intalniri, respectiv vineri si sambata – suparata.
Da, suparata pentru ca eram mintita si nu-mi pot ascunde minciuna.

Cer iertare celor care ma apreciaza doar prin prezenta veseliei, dar inainte de toate, cu totii trebuie sa intelegem ca vin momente cand Omul din noi ... arata felul cum  este construit ... cu lipsuri – la minciuna.

Nu va pot minti faptul ca starea mea se datoreaza unui rezultat pe care il astept miercuri 22 ... – stiti opinia mea in fata cifrei 4 – de care imi este foarte teama. Teama provine tocmai din minciuna, pentru ca vreau sa ma mint.

Doar mie mi se putea intampla sa prind momentul jongleriei minciunii. Si asta pentru ca niciodata nu am acceptat-o nici macar in cazurile conventionale.
Tocmai eu, care vorbesc de acceptare ...

Razbunarea neacceptarii la acceptare!
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Miercuri, 22 Iunie 2011, 18:19
....
Nu va pot minti faptul ca starea mea se datoreaza unui rezultat pe care il astept miercuri 22 ... – stiti opinia mea in fata cifrei 4 – de care imi este foarte teama. Teama provine tocmai din minciuna, pentru ca vreau sa ma mint.
.....


este miercuri, este 22  si sper steli ca totul este ok  - ca nu trebuie sa recurgi la  - "vreau sa ma mint".
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Geta din Duminică, 26 Iunie 2011, 18:01
Foarte multi oameni se  ascund dupa minciunile pe care le debiteaza.Unul dintre cele mai rele cazuri de minciuna , il consider pe acela cand pertenera/ul de viata vine acasa si iti spune:" pai sa stii ca te insel dar.....nu vreau sa fac rau relatiei noastre"......... :o .De altfel ma intreb daca este vorba sau nu despre minciuna aici , ce ziceti????? sau despre ceva mult mai grav?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Duminică, 26 Iunie 2011, 19:19

Unii fac din asta o virtute. Grav e ca se asteapta si la recunostinta pt “sinceritate”.

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Duminică, 26 Iunie 2011, 19:46
Foarte multi oameni se  ascund dupa minciunile pe care le debiteaza.Unul dintre cele mai rele cazuri de minciuna , il consider pe acela cand pertenera/ul de viata vine acasa si iti spune:" pai sa stii ca te insel dar.....nu vreau sa fac rau relatiei noastre"......... :o .De altfel ma intreb daca este vorba sau nu despre minciuna aici , ce ziceti????? sau despre ceva mult mai grav?

pai eu cred ca acum nu mai e vorba de minciuna...faptul ca o vreme a mers cu doua relatii in paralel, atunci a fost minciuna :(...dar acum, ...e laudabil ca a avut curajul sa spuna adevarul :)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 19:58
da, culmea e ca si eu gasesc "laudabil".  doare al naibii dar macar nu-ti face praf si increderea in el. si daca a fost un "accident" si nu "regula" si omul vrea sincer sa repare....cred ca i se poate acorda oarece incredere si "inca o sansa".. da' totul in functie de caz si situatie. ca-n teorie e usor a da verdicte...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:02

da, dar acolo scrie ca in acelasi timp se desfasoara lucrurile. si cum sa nu-i sucesti gitul sau alte organe sensibile cind auzi asa ceva? mai e o replica care imi stirneste voma: nu pot sa renunt la niciuna, va iubesc la fel de mult... cahhh

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:05
pai nu stim ce vrea omul sa zica...eu am inteles ca s-a saturat sa traiasca in miciuna si ca a venit momentul adevarului...oricat de dur ar fi, mai bine asa
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:12
da, dar acolo scrie ca in acelasi timp se desfasoara lucrurile. si cum sa nu-i sucesti gitul sau alte organe sensibile cind auzi asa ceva? mai e o replica care imi stirneste voma: nu pot sa renunt la niciuna, va iubesc la fel de mult... cahhh
jul, tu stii ca n-as lua partea barbatilor infideli nici daca as fi cu gatul pe butuc si calaul alaturi  :D, dar...nush', depinde de situatie.... intr-o lunga viata de cuplu se poate, odata, sa apara o criza (in contextul middle-age crisis sau al tulburarilor de andropauza ;D) care nu tine neaparat de un caracter mizerabil al unuia dintre parteneri ci pur si simplu de o indragostire involuntara si de un moment de slabiciune.... (stiu un astfel de caz... omul a fost ok o f lunga perioada, dar i s-a intamplat, pur si simplu.) daca el se duce la consoarta si prietena-i de-o viata si-i spune onest si eventual ii cere ajutorul...cred ca merita ajutat si inteles. nu-i deloc usor, doare, se uita greu, dar....
altfel, pentru calcatorii stramb din lipsa de bun simt, respect, neiubire... nicio intelegere  >:(
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:13
pai nu stim ce vrea omul sa zica...eu am inteles ca s-a saturat sa traiasca in miciuna si ca a venit momentul adevarului...oricat de dur ar fi, mai bine asa
da. si-asa.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:18

scapari si alunecari inteleg ca pot sa existe. si chiar la ambele sexe. dar de ce sa- i spui, ca asta lasa urme, doare, sapa adinc...
si ajutorul... hmmm, eu una i-as zice ajutat-te singur, lamureste-te ce vrei si cind stii sigur vino si anunta-ma

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:21
scapari si alunecari inteleg ca pot sa existe. si chiar la ambele sexe. dar de ce sa- i spui, ca asta lasa urme, doare, sapa adinc...
si ajutorul... hmmm, eu una i-as zice ajutat-te singur, lamureste-te ce vrei si cind stii sigur vino si anunta-ma

tu militezi pentru varianta cu "nespusul"? si daca ea oricum va afla, ca asa se cam intampla?.... nu numai ca va fi cel putin la fel de ranita, dar isi va pierde si increderea in el: "poate a mai fost si altadata si nu mi-a spus", "poate m-a mintit si-n alte privinte" etc...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:23

indragostirea e una si momentul de slabiciune e alta...daca e vorba de indragostire, deja e vorba de corazon si nu stiu daca te mai poti baga in inima omului daca deja e ocupat locul de altcineva...daca e moment de slabiciune intr-un anumit context, cum bine ai zis,...si nu devine obicei ...si eu pot ierta

si eu pledez pentru varianta spusului...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:26

nu generalizez ca ar fi o greseala. dar strict la cazul descris aici

cand pertenera/ul de viata vine acasa si iti spune:" pai sa stii ca te insel dar.....nu vreau sa fac rau relatiei noastre".........

mie mi se pare ca se plaseaza in postura unei victime de conjunctura care nici usturoi n-a mincat, nici gura nu-i miroase.
mai ramine sa zica: iubito, nu vrei sa continuam asa in trei ca nu are de ce sa mearga rau?

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:30
indragostirea e una si momentul de slabiciune e alta...daca e vorba de indragostire, deja e vorba de corazon si nu stiu daca te mai poti baga in inima omului daca deja e ocupat locul de altcineva...daca e moment de slabiciune intr-un anumit context, cum bine ai zis,...si nu devine obicei ...si eu pot ierta

si eu pledez pentru varianta spusului...

poate exista impulsul de indragostire dar daca te prinde "bine infipt pe picioarele tale" poti scapa, cu o incordare de vointa, de capcana caderii intr-o relatie cu persoana de-ti cazu cu putin tronc.  :D daca insa esti intr-un moment de slabiciune adanca, ratiunea si grija pentru parteneru-ti de-o viata pot scadea in intensitate si alunecarea intr-o relatie "extra" e mult favorizata... de aceea am zis indragostire si moment de slabiciune.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:31
nu generalizez ca ar fi o greseala. dar strict la cazul descris aici

mie mi se pare ca se plaseaza in postura unei victime de conjunctura care nici usturoi n-a mincat, nici gura nu-i miroase.
mai ramine sa zica: iubito, nu vrei sa continuam asa in trei ca nu are de ce sa mearga rau?

de la caz, la caz...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:35
mie mi se pare ca nu stim ce-a vrut el sa spuna ...si cred ca facem cam multe scenarii :D ;)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:38
da.  :D asa, ca sa vorbim vorbe  :D :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:41

si eu sunt de acord sa nu zici de altu ca nu stii tu cum ai proceda cind ajungi in locul aluia.
dar toleranta asta a femeii e tocmai pe ce mizeaza unii. unii care nu merita.

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:43
stii ce-i trist? ca cei care ar merita mai multa toleranta si iubire nu le capata, in timp ce "bad-boys" se bucura de ele. nu-i stramba lumea?   ???
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:47
toleranta apare daca e insotita de dragoste ...si de aia unii mizeaza pe iertare tocmai pentru ca se stiu iubiti :(
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:47
foarte stramba lumea asta >:(
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:50
foarte stramba lumea asta >:(
asa grait-a silvius.  :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:51
si silviu stie :D ;)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:52
ave!  :P
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:52
asa grait-a silvius.  :D
te-am aprobat pozitiv :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:54
iata o perspectiva pozitiv-optimista, ca n-ai spus "nu te-am contrazis negativ".  :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:57
pe tine? niciodata! :)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:57
ai ceva cu mine?  ::)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:58
da. imi esti simpatica ;D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Duminică, 26 Iunie 2011, 20:59

aha
deci esti on-topic

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 21:00
banuiesc.  ;D din ciclul "ca sarea-n ochi".  :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Duminică, 26 Iunie 2011, 21:01
ca sarea-n bucate :)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 21:02
haidi, mai. tu vrei sa ma autocuceresc.  :D da' suntem la topicul "minciunele", deci scutul defensiv e la locu-i.  :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Duminică, 26 Iunie 2011, 21:25
Foarte multi oameni se  ascund dupa minciunile pe care le debiteaza. Unul dintre cele mai rele cazuri de minciuna , il consider pe acela cand pertenera/ul de viata vine acasa si iti spune:" pai sa stii ca te insel dar.....nu vreau sa fac rau relatiei noastre"......... :o .De altfel ma intreb daca este vorba sau nu despre minciuna aici , ce ziceti????? sau despre ceva mult mai grav?

ioi fetelor, mi-a trebuit ceva pana sa gasesc de unde ati pornit -ce verva aveti la scris ( bravo voua :D) .

acum –cum vad eu treaba – pai in primul rand urasc minciuna – indiferent de situatie si de cei care sunt implicati – partenerii de viata , colegii, amicii etc – dar ea exista in viata noastra si are motivele ei .

In primul rand din ceea ce mi-au spus cei cativa cunoscuti barbati care au acceptat sa vorbeasca deschis despre aceasta problema mi-au spus ca si-ar insela sotia / partenera dar fara ca aceasta sa afle.

Dar in cazul asta – al unei marturisiri – pai, in mod cert apare remuscarea ca ti-ai inselat partenerul sau ti-ai mintit cea mai buna prietena si lucrul asta incepe sa te roada – ca rugina – devii nervos, incerci sa ocolesti persoana, nu te mai simti in largul tau in prezenta ei – si atunci te gandesti ca o marturisire ar rezolva lucrurile.
Cat este de benefic?  Depinde de la caz la caz si de modul cum o faci – s-ar putea sa-ti pierzi partenerul, prietena, colegul si in mod cert sa il faci sa sufere.
Bine ar fi sa te gandesti inainte de a minti.
Am generalizat un pic – prea e pe toate drumurile minciuna in ziua de azi.


Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Duminică, 26 Iunie 2011, 21:41
eu cred...adica eu as prefera, daca m-ar intreba cineva, sa nu mi se spuna daca e vorba de o aventura pur si simplu intamplatoare si care se tremina acolo...dar daca e vorba de o relatie serioasa, daca omul chiar s-a indragostit de cineva si povestea nu are cum sa se incheie pt ca e vorba de sentimente mult prea adevarate...atunci negresit as vrea sa-mi spuna...ca pana la urma tot s-ar afla si minciuna lui m-ar durea mai mult decat inselaciunea
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 21:50
corect...cu conditia ca "intamplatoarea" sa nu fie o serie intreaga de "intamplatoare".  ;)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Duminică, 26 Iunie 2011, 21:57
fara discutii, mica :) ;)...dar parca cine ne asculta pe noi :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Duminică, 26 Iunie 2011, 21:58
pt barbati morala e minciuna, pentru femei minciuna e morala

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Duminică, 26 Iunie 2011, 22:11
cine-a spus asta? pentru mine minciuna e total imorala.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Geta din Luni, 27 Iunie 2011, 12:44
observ ca v-a starnit interesul intrebarea pusa de mine si acum ma vad nevoita  ;) sa va dau cateva explicatii
Nu era nimic intamplator, totul dura de cativa ani si cu aceeasi persoana si.....cu alte persoane.Nu a marturisit voit ci...nevoit , dupa ce de "n " ori am discutat acest subiect ingrat.Totdeauna promitea "marea cu sarea" dar facea tot ca inainte , ba chiar mai indarjit.Acum se poate interpreta mai obiectiv decizia mea, ce ziceti, voi cum ati fi facut? 
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Luni, 27 Iunie 2011, 12:57
il tranteam intr-un scaun la bucatarie... ma asezam in poala lui , si-l intreabam neaos ce-i lipseste femeii pe care a iubit-o?...ce cauta in alta femeie?... si daca o lua pe aratura , il luam de perciuni si-i spuneam ca dragostea nu suporta vrajeala... apoi, ii dadeam un telefon lu fufa aia si-i spuneam cum a zis janeta , ca-i iau gatul daca imi ia barbatul, si sa fie atenta ca fericirea nu se cladeste pe nefericire... etc , etc, ...as fi luptat cu arme adevarate nu cu soapte timide si lacrimi...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Ayouni din Luni, 27 Iunie 2011, 13:14
observ ca v-a starnit interesul intrebarea pusa de mine si acum ma vad nevoita  ;) sa va dau cateva explicatii
Nu era nimic intamplator, totul dura de cativa ani si cu aceeasi persoana si.....cu alte persoane.Nu a marturisit voit ci...nevoit , dupa ce de "n " ori am discutat acest subiect ingrat.Totdeauna promitea "marea cu sarea" dar facea tot ca inainte , ba chiar mai indarjit.Acum se poate interpreta mai obiectiv decizia mea, ce ziceti, voi cum ati fi facut? 

Geta, bine ai venit mai intai de toate!
in legatura cu intrebarea ta, eu cred ca ai procedat foarte bine, avand in vedere ca exista deja o istorie in care promitea "marea cu sarea" cum zici tu dar dupa, se intorcea la comportamentul dinainte.
cand nu mai ai pentru ce sa mai lupti, nu mai ai... lasi lucrurile asa cum sunt, fiecare o ia pe drumul lui.  O relatie asa de "stricata", nu se mai poate indrepta, si chiar daca ati incerca de mai multe ori, vor ramane din ce in ce mai multe sechele si, la un moment dat, raul va fi mai mare.  Asadar, cu cat mai repede cu atat mai bine, iti faci "doliul" de rigoare, te ridici, te vindeci si mergi mai departe! :)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Luni, 27 Iunie 2011, 13:30
..... dupa ce de "n " ori am discutat acest subiect ingrat. Totdeauna promitea "marea cu sarea" dar facea tot ca inainte , ba chiar mai indarjit.

geta, minciuna asta repetata - devenise deja obisnuinta pentru el  - stia ca poate sa faca ca inainte pentru ca i se ierta si n-avea nimic de pierdut.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Luni, 27 Iunie 2011, 13:48
observ ca v-a starnit interesul intrebarea pusa de mine si acum ma vad nevoita  ;) sa va dau cateva explicatii
Nu era nimic intamplator, totul dura de cativa ani si cu aceeasi persoana si.....cu alte persoane.Nu a marturisit voit ci...nevoit , dupa ce de "n " ori am discutat acest subiect ingrat.Totdeauna promitea "marea cu sarea" dar facea tot ca inainte , ba chiar mai indarjit.Acum se poate interpreta mai obiectiv decizia mea, ce ziceti, voi cum ati fi facut?  

Ai procedat corect, dupa opinia mea. era un "caz" pierdut.
"marea cu sarea" in promisiuni gratuite si vesnic creatoare de iluzii, niciodata de realitate, e un tip d e minciuna (on-topic :D) extrem de dezamagitoare... te tine "agatat" in ceva fara continut si doar cu multe vorbe (goale). si-apoi, cum zice si Ayouni, totul era "stricat", inclusiv el.  :D

iti faci "doliul" de rigoare, te ridici, te vindeci si mergi mai departe! :)
absolut!
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: luciamanta din Luni, 27 Iunie 2011, 18:09
   Eu una nu am păcălit niciodată pe cineva. Am jucat cinstit cu oamenii şi le-am fost recunoscătoare tuturor celor care la o nevoie mi-au intins o mână de ajutor.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Miercuri, 29 Iunie 2011, 09:19
Geta, bine ai venit mai intai de toate!
in legatura cu intrebarea ta, eu cred ca ai procedat foarte bine, avand in vedere ca exista deja o istorie in care promitea "marea cu sarea" cum zici tu dar dupa, se intorcea la comportamentul dinainte.
cand nu mai ai pentru ce sa mai lupti, nu mai ai... lasi lucrurile asa cum sunt, fiecare o ia pe drumul lui.  O relatie asa de "stricata", nu se mai poate indrepta, si chiar daca ati incerca de mai multe ori, vor ramane din ce in ce mai multe sechele si, la un moment dat, raul va fi mai mare.  Asadar, cu cat mai repede cu atat mai bine, iti faci "doliul" de rigoare, te ridici, te vindeci si mergi mai departe! :)

nu poti judeca corect ascultand o singura parte... musai sa fim echidistanti totusi... iar barbatii , de obicei sunt condamnati din prejudecata , din start chiar daca vina se afla de obicei in partea feminina a relatiei in cauza...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Geta din Miercuri, 29 Iunie 2011, 15:40
Micaela,  constat ca ai gandit profund problema si mi-ai acordat incredere in decizia mea.Oricum , barbatii sunt foarte libertini in ceea ce fac , ei considera ca noi nu observam  actiunile lor "colaterale" .Uita ceva foarte importaant .....noi, femeile si daca nu vedem "ceva", acel "ceva" il simtim  .De multe ori preferam sa nu il spunem dar....daca se repeta nu mai avem incotro si atunci .......actionam in consecinta.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Miercuri, 29 Iunie 2011, 15:46
femeile nu fac asa ceva ...ele nu inseala niciodata ca sunt sfinte si maici toate ... ???
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Miercuri, 29 Iunie 2011, 15:48
e vorba de procente si frecventa, moncher. la astea voi barbatii stati mult mai bine, in domeniul asta.  ;D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Miercuri, 29 Iunie 2011, 15:53
 
e vorba de procente si frecventa, moncher. la astea voi barbatii stati mult mai bine, in domeniul asta.  ;D
cred ca te inseli al dracului de tare ...zau...femeile au depasit de mult barbatii la procentele si frecventa mentionata...mai citeste si tu ...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Geta din Joi, 30 Iunie 2011, 16:05
la urma urmei....toti inselam mai mult sau mai putin, voit sau mai putin voit.Totul este sa nu o faci permanent si din ce in ce mai ...vartos
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Joi, 30 Iunie 2011, 16:09
pai tocmai femeile inseala mai vartos si mai constant ... barbatii au doar cate o aventura de o zi doua dar femeile se combina permanent cand o fac ...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Geta din Joi, 30 Iunie 2011, 16:17
ei na, bravo, da pe asta  unde ai mai gasito ?nu e deloc asa .Ai numai impresia si asta se datoreaza faptului ca in lumea asta sunt mai multe femei decat barbati si atunci desigur porcentul este ca atare.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Joi, 30 Iunie 2011, 16:34
zau... ia da un search pe google... ca nu vreau sa incarc aici cu statistici...:P
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: janeta din Vineri, 01 Iulie 2011, 00:02
Citat
barbatii au doar cate o aventura de o zi doua dar femeile se combina permanent cand o fac ...
 

gura pacatosului... :D :D :D


chiar ai dreptate aci , opti . femeile cand inseala o fac o data si gata , pe cand barbatii parca au terebentina la...calcaie .o zi , doua , cu una  si apoi iar o zi , doua,  cu alta si tot asa...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Vineri, 01 Iulie 2011, 10:19
femeile cand inseala o fac o data si gata
haha. buna gluma.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Vineri, 01 Iulie 2011, 10:44

eu mint cind spun ca mint

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Miercuri, 06 Iulie 2011, 15:55
De ce mint bărbaţii? (http://www.adevarul.ro/societate/viata/de-ce-mint-barbatii_0_512348950.html)
Uneori, bărbaţii mint ca să ne vadă fericite. Alteori, ca să ne evite reproşurile. Ce-i drept, sunt şi bărbaţi care ocolesc adevărul pentru că au de ascuns lucruri serioase. Cum să-i aduci pe drumul cel bun?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: janeta din Miercuri, 06 Iulie 2011, 22:10
nu-i aduci , silviu , pentru ca nu prea ai cum . un mincinos va ramane un mincinos toata viata lui pentru ca are o parere atat de proasta despre el incat numai cosmetizat cu minciuni are curaj sa iasa in lume . e valabil asta si pentru femei si pentru barbati deopotriva .
minciuna e patologie curata si daca ai ghinionul sa te pricopsesti cu ea nu mai scapi in veci .
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Miercuri, 06 Iulie 2011, 22:15
AMIN!
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Miercuri, 06 Iulie 2011, 22:48
aferim!
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: aloevera din Miercuri, 06 Iulie 2011, 23:02
amin si cu aferim! hai ca ma si inveseliti un pic acum inainte de culcare
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Miercuri, 06 Iulie 2011, 23:04
sigur nu minciunesti? :P
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Joi, 07 Iulie 2011, 18:36
nu-i aduci , silviu , pentru ca nu prea ai cum . un mincinos va ramane un mincinos toata viata lui pentru ca are o parere atat de proasta despre el incat numai cosmetizat cu minciuni are curaj sa iasa in lume . e valabil asta si pentru femei si pentru barbati deopotriva .
minciuna e patologie curata si daca ai ghinionul sa te pricopsesti cu ea nu mai scapi in veci .

ba eu cred ca are o parerea asa de buna despre el...
parere proasta are despre noi ceilalti victimele

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: janeta din Joi, 07 Iulie 2011, 19:17
mincinosii sunt , in general , cam complexati ca doar d`aia incearca sa para ceva ce lor li se pare a fi ceva de un soi mai bun . in plus , mai sunt si cam...prostuti ( ca sa nu fiu chiar dura ) din moment ce cred ca minciunile lor prind la toata lumea . e drept , cand intalnesc pe cineva la fel de naiv ca ei e posibil ca pacaleala lor sa para adevar si atunci eu cred ca se merita unii pe altii ;D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Joi, 07 Iulie 2011, 19:25

asta asa e...
daca ma pacalesti o data, e vina ta. daca ma pacalesti si a doua oara, e vina mea.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Joi, 07 Iulie 2011, 19:31
si daca stii ca esti pacalit si faci pe pacalitul?
si daca vrei sa vezi pana unde merge pacaleala? :-\
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: janeta din Joi, 07 Iulie 2011, 19:35

Citat
si daca stii ca esti pacalit si faci pe pacalitul?
si daca vrei sa vezi pana unde merge pacaleala? Undecided


ori ai timp de pierdut , ori... dumnezeu sa inteleaga natura umana , ca sa zic asa :D :D :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Joi, 07 Iulie 2011, 19:57
sa nu amestecam cazurle ... nici natura! :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Joi, 07 Iulie 2011, 20:41
eu zic ca orice minciuna , morala sau nu , te degradeaza ca om , iti confera atributul ei si te influenteaza negativ din toate punctele de vedere..."parerea mea"...

asa cred si eu...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Joi, 07 Iulie 2011, 21:14
eu zic ca duritatea voastra la adresa mincinosilor, este justificata, onorabila dar lipsita de moralitate un picut picut... voi chiar nu a-ti mintit niciodata niciodata? e usor sa blamam niste oameni, sa-i judecam , sa-i ardem pe rug , fara sa stim de fap nici pe aproape ce mecanisme i-au facut sa minta...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: adda din Joi, 07 Iulie 2011, 21:18
depinde de minciuna ...alea nevinovate se mai trec cu vederea  ;)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Joi, 07 Iulie 2011, 21:21
poti minti si fara voie - nu cunosti toate variantele , toate datele problemei, pentru ca ti-au fost "omise" sau pur si simplu nu s-a deranjat nimeni sa-ti spuna si cand nu cunosti tot adevarul poti minti la randul tau - dar asta de fapt nu mai e minciuna
sau e?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Joi, 07 Iulie 2011, 21:26


pai daca unele sunt minciuni nevinovate, altele necesare, de unde incep cele vinovate? cum  le clasificam? dupa ce criterii?

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Joi, 07 Iulie 2011, 21:29
depinde de minciuna ...alea nevinovate se mai trec cu vederea  ;)
Aaaaaaaaaaaa
asa e mai ok , nu? sau o minciuna ramane o minciuna indiferenta cat de nevinovata pare?  ??? ??? ??? ??? ???
poti minti si fara voie - nu cunosti toate variantele , toate datele problemei, pentru ca ti-au fost "omise" sau pur si simplu nu s-a deranjat nimeni sa-ti spuna si cand nu cunosti tot adevarul poti minti la randul tau - dar asta de fapt nu mai e minciuna
sau e?
ar trebui un pic sa fim mai ponderati...:P
minciuna este de blamat , de acord...
dar mincinosii sunt de mai multe feluri si daca ii bagam pe toti in aceeasi oala nu e ok ... unii sunt chiar de pus la zid, altii sunt niste oameni la locul lor si e pacat ...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Joi, 07 Iulie 2011, 21:31
cu totii mintim ...zi de zi...o facem involuntar si de cele mai multe ori din dorinta de a nu supara sau a nu jigni pe cineva. De la minciuna la ipocrizie nu este decat un pas...pe care alegem sa-l facem sau alegem sa ramanem cinstiti cu noi insine in detrimentul unor prietenii false...Cred ca depinde foarte mult pe cine minti si asta iti arata de fapt respectul pe care-l porti persoanei respective...lucru pe care nu-l poti sti decat tu
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Joi, 07 Iulie 2011, 22:56
Cred ca depinde foarte mult pe cine minti si asta iti arata de fapt respectul pe care-l porti persoanei respective...lucru pe care nu-l poti sti decat tu

cred ca persoana mintita isi pastreaza respectul indiferent de cat este mintita;
si mai cred ca atunci cand cineva minte - indiferent de persoana mintita - se minte pe sine.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Joi, 07 Iulie 2011, 23:14

asa este steliana...numai ca cel care minte nu realizeaza ca se minte pe sine...important este ca a obtinut ceea ce si-a dorit, ignorand calea prin care a ajuns la asta. Mincinosul, de regula nu are scrupule, nu are regrete si nu roseste niciodata cand minte...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Joi, 07 Iulie 2011, 23:29
forti, tu poti minti?
eu nu!

ultima data cand m-am intalnit cu prietenii din sc, au vazut totul pe fata mea. nu am putut ascunde nimic. nici nu este nevoie de cuvinte atuci cand exprim o stare. dpmdv consider acest lucru o slabiciune.

sa poti minti ... cere abilitati pe cere nu oricine le are.
ar putea fi asta o calitate de care nu toata lumea dispune?

noroc ca am alte calitati care completeaza lipsa acesteia ...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Joi, 07 Iulie 2011, 23:33

nu, steliana...nu pot minti..numai gandul ca as putea minti ma face sa rosesc...In general, sunt o actrita proasta si prefer sa spun omului in fata ce am de spus fara ocolisuri...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: janeta din Joi, 07 Iulie 2011, 23:39
Citat
e usor sa blamam niste oameni, sa-i judecam , sa-i ardem pe rug , fara sa stim de fap nici pe aproape ce mecanisme i-au facut sa minta...

pai tocmai ce explicai ceva mai sus despre mecanismul asta , cum ii spui tu . bietul mincinos e un complexat si , din punctul meu de vedere nici prea inteligent ( a nu se confunda cu viclenia , pt ca si prostul poate fi viclean ) din moment ce recurge la subterfugiul asta ca sa-si creeze o imagine acceptabila ori sa iasa dintro incurcatura in care singur a intrat ca...prostul , iertata-mi fie expresia .

norocul meu ( sper ) este ca pe aici nu sunt mincinosi , ca altfel mama-mama ce galagie ar fi fost pe aici  ;D ;D ;D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Joi, 07 Iulie 2011, 23:49

janet, cei care mint incearca sa pastreze niste aparente false...din dorinta de a nu pierde ceva, sau de a castiga ceva recurg la minciuna...nu conteaza calea prin care obtin ce-si doresc, nu conteaza ca poate ranesc in drumul lor persoane care nu merita asta...important este sa fie ei deasupra tuturor si in orice imprejurare...scopul scuza mijloacele
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: balanta din Joi, 07 Iulie 2011, 23:58
eu una mint si ma mint frumos....ii mint pe cei din jurc and ma intreaba ce fac si uneori le raspund ca bine si de fapt mint, mint atunci cand spun ca am treaba unor clienti si de fapt sunt la coafor, mint cand spun unora ca ma suna pe celalt telefon dar de fapt nu mai vreau sa vorbesc...si tot asa
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Vineri, 08 Iulie 2011, 00:02
in sfarsit, o persoana sincera :)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: balanta din Vineri, 08 Iulie 2011, 00:08
pai Silviu, daca asta e adevarul de ce sa MINT?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: optimus sum din Vineri, 08 Iulie 2011, 00:33
complimente balanta... ipocrizia iti lipseste cu desavarsire si eu consider ipocrizia mai grava decat minciuna... toti mintim deseori dar cand se deschide un topic despre mincinosi , dam in ei cu oua si cutii de bere ca trebuie exterminati... ;D ;D ;D
uitand ca poate chiar cu 5 minute inainte de postarea cu care condamnam poate si noi am mintit...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: balanta din Vineri, 08 Iulie 2011, 09:03
optimus, e o granita intre minciuna minciuna si diplomate din punctul meu de vedre. Sunt momente cand am nevoia sa fiu lasatra in pace. Si nu are sens sa ranesc oamenii din jurul meu cu un adevar brutal: nu am chef sa te vad. Si atunci mint, inventand un motiv nenociv petru ca oamenii nu au invatat sa spuna lucrurilor pe nume si sa accepte ca poti spune si NU.Mint cand trebuie sa obtin niste  acte pentru care daca nu mint poate ar trebui sa dau spaga, mint cand spun ca am o zi proasta de la natura dar de fapt poate m-a enervat cineva, mint copilul cand ii spun ca totul e in regula dar stiu ca ceva scartie in viata mea...si tot asa...dar nu mint ca sa fac rau intentionat cuiva, nu mint ca sa profit de cineva in dezavantajul sau...si tot asa
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Vineri, 08 Iulie 2011, 09:47

era un film cu unu care nu putea sa minta, si asa isi pierde jobul, familia prietenii...
comedie, dar totusi un simbure de adevar exista si acolo

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: lori din Vineri, 08 Iulie 2011, 10:16
Si totusi exista minciuni si minciuni ... O alta categorie este a minciunilor caritabile, Cati dintre noi n-am mintit spunand unui om grav bolnav ca arata bine si se va insanatosi, desi stiam ca nu este asa? Sau la serviciu cand se intampla sa intarzii si spui ca ti s-a intamplat ceva, orice, desi poate ca te-ai culcat tarziu si nu ai auzit ceasul? As vrea sa cred ca exista macar o persoana care nu a mintit niciodata, dar nu prea cred! Mie personal mi s-a intamplat sa mint pe cei apropiati din necesitatea de a nu-i rani prin rostirea adevarului. In acest caz, ce poti face? Daca poti aplana un conflict printr-o minciuna nevinovata, este mai sanatos sa starnesti un conflict de proportii spunand adevarul, sau nu? Dilema ramane si este dificil sa spui intotdeauna adevarul si numai adevarul (ca in justitie) ...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Vineri, 08 Iulie 2011, 10:33
nu vorbim aici de minciunile scuzabile de care sunt nevoiti sa ne folosim in anumite circumstante...sau de mastile pe care suntem nevoiti sa le purtam zi de zi, pentru ca altfel i-am alunga pe toti cei din jur cu indispozitiile noastre...vorbim de minciunile grave, care ranesc, care distrug vieti si suflete...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: balanta din Vineri, 08 Iulie 2011, 11:10
pai fortuna, si aici sunt ganite....de la mine se vede ca minciuna face rau...din partea cealalta de unde vine nu e asa o mare tragedie....e ca si relativitatea adevaraului....adevarul meu nu e musai sa fie si al altuia...eu pot minti "involtur" pe cineva si inclusiv pe mine ,ca in momentul respectiv X nutresc o mare iubire si peste poate doi patru ani descopar ca nu mai e asa si gata, pa , chiar daca omul respectiv ma iubeste in continuare si poate nu concepe viata fara mine...la timpul respectiv a fost un adevar crezut de amandoi...mai tarziu pot fi acuzata de minciuna...si o spun ca am trait-o pe pielea mea, dar invers....pana m-am dumirit eu dupa ceva timpo ca oameni pe care ii iubim nu-i musai sa ne iubeasca si ei in acelasi timp sau definitiv

mai sunt si minciunile ce incalca legea...da deja cred ca e prea departe de ceea ce se vrea a vorbi aici
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Vineri, 08 Iulie 2011, 11:24
balanta, mi-ai adresat vreodata o minciunica cat de mica?
daca da, de ce?
daca nu, de ce?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: balanta din Vineri, 08 Iulie 2011, 11:38
...nu a fost cazul...si daca oi fi spus una mica cat puta de furnica, oi fi uitat....de ce si cum?...doar al de sus stie...oricum,stiu sa mint frumos!!! ::)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Vineri, 08 Iulie 2011, 11:55
asta voiam sa aud. sunt persoane care pot fi mintite ... sunt si dintre cele care nici nu este cazul ...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Vineri, 08 Iulie 2011, 12:56
...la timpul respectiv a fost un adevar crezut de amandoi...mai tarziu pot fi acuzata de minciuna...si o spun ca am trait-o pe pielea mea, dar invers....pana m-am dumirit eu dupa ceva timpo ca oameni pe care ii iubim nu-i musai sa ne iubeasca si ei in acelasi timp sau definitiv


probabil ca dragostea voastra a fost adevarata la inceput...faptul ca in timp ea a inceput sa dispara, nu inseamna ca nu a existat...nimeni nu-ti poate garanta dragoste vesnica, iar cel care o face e un mare mincinos...Dragostea depinde de o multime de factori variabili in timp...daca se schimba conditiile (omul) care au generat dragostea mea la inceput...automat se schimba si sentimentele mele pentru persoana respectiva...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Vineri, 08 Iulie 2011, 13:00
Anumite persoane mint mai mult, iar altele mai putin, altele mint mai bine, iar altele mai rau, altele mint despre lucruri mai importante, iar altele despre lucruri mai superficiale.
Relatia dintre mincinos si mintit este una de co-participare, adica este intretinuta de ambele parti. Ea nu se naste pe un teren gol, este ceruta si asteptata de cel ce va fi mintit. In actul inselaciunii se exploateaza predispozitia constienta sau inconstienta a auditoriului catre minciuna. Ea se pliaza pe asteptarile si nevoile nesatisfacute ale auditoriului.
De aceea, mincinosii „veritabili”, inainte de a implanta o minciuna, trebuie sa isi cunoasca „victima” cu toate punctele sale slabe si sa profite de acestea.

Atitudinea privitoare la adevar este diferita daca ne raportam la agentul mincinos si pacientul mintit. Si iata cum,
mincinosul nu se sinchiseste atat de mult de adevar sau falsitate, ci de grija de a desfasura un mijloc eficient pentru a modifica sensibil conduita celui mintit, de a ajunge cat de repede la o tinta; mintitul este dezavantajat din acest punct de vedere, pentru ca se raporteaza la adevar, la univocitatea sterila a acestuia, ce mai mult il limiteaza, ii incurca mintea decat o limpezeste. El se centreaza mai ales pe spusa mincinosului, pe discursul sau care mai intotdeauna pare impecabil (este congruent logic, consistent gramatical, plauzibil practic, etc.). Furat de aparentele si frumusetile constructiei, cel mintit uita ca aceasta foloseste la ceva.
Mintitul se opreste la suprafata lucrurilor, la idiosincraziile unei logici abstracte, „idealiste” pe cand mincinosul are priza profunzimilor si opereaza dupa o logica concreta, elastica si spornica, fapt pentru care mincinosul are sorti de izbanda, pentru ca el are un referential valoric care-l avantajeaza.
Pentru a putea imparti tipurile de mincinosi in categorii cat mai generale este bine sa se tina cont de anumite variabile ca de exemplu: natura minciunii, marimea sau seriozitatea minciunii, subiectul minciunii, rezultatele minciunii, cauzele externe ale minciunii, cauzele interne ale minciunii, ocupatia mincinosului, ocaziile minciunii, sau alti factori asociati cu minciuna. Astfel exista: mincinosii patologici si mincinosii non-patologici.

Mincinosii patologici
Multi dintre noi am avut de-a face cu oameni care frecvent sau chiar permanent ne mint. Oameni care mint constant, fara un motiv intemeiat sunt cunoscuti ca mincinosi patologici. Ei au o nevoie intensa ca oamenii sa ii placa, dar minciuna lor ii tine pe oameni la distanta. in acest sens ei sunt auto-distructivi, in sensul ca altii decid ca mincinosul este mai stresant decat merita.
Unii mincinosi patologici nu sunt constienti ca spun tot timpul minciuni. Ei merg si mai departe si chiar traiesc o minciuna, uneori chiar adopta o identitate complet diferita si o traiesc ca si cum ar fi adevarata. Ei pot poza in fizicieni, avocati, vedete rock, eroi, etc. Cea mai importanta recompensa pentru acestia este o crestere a stimei de sine. Cam o treime dintre mincinosii patologici adopta identitati false.
Acestia sunt impartiti egal intre barbati si femei. Au de obicei o inteligenta medie si au abilitati verbale peste medie. Unul din patru simuleaza boala, si unu din cinci a fost arestat pentru furt, escrocherie, plastografie, etc.
Mincinosii patologici sunt unii dintre cei mai sarmanti oameni pe care ai vrea sa ii cunosti. Sunt experti in inselatorie, si spre deosebire de ceilalti oameni, nu arata emotiile sau nu se supara cand mint.

Dintre mincinosii non-patologici fac parte:
Mincinosii ocazionali (toti mintim din cand in cand). Acestora chiar nu le place sa minta, dar o vor face din cand in cand pentru a evita situatii neplacute sau pentru ca nu vor sa admita ca au facut ceva gresit sau jenant. Din cauza ca se simt inconfortabil mintind, se vor trada prin expresivitate si limbajul trupului sau voce.
Mincinosii frecventi – stiu ca minciuna este gresita, dar asta nu ii face sa se simta prost. Din acest motiv este posibil ca ei sa minta regulat si e putin probabil sa se dea de gol. Totusi pentru ca se simt bine mintind, nu acorda asa de multa atentie consecintelor si logicii declaratiilor lor.
Mincinosii din obisnuinta – sunt iesiti din comun. Ei au dificultati in a separa realitatea de fictiune si spun tot ce le trece prin minte indiferent de cat de exagerat, ridicol, ilogic sau fals ar fi. Ei mint atat de frecvent incat nu isi arata disconfortul psihic, dar sunt atat de neglijenti cu continutul incat sunt usor de prins.
Mincinosii profesionisti – sunt cei mai greu de identificat. Ei nu mint fara discriminare ca mincinosii din obisnuinta. Ei mint cu un scop. Mincinosii profesionisti isi duc minciunile pana la capat si stiu exact ce au de spus si cand. Pentru ca a fost exersata atata, minciuna nu se va arata in comportamentul lor expresiv. Singura metoda de ai prinde este prin verificarea unei alte surse independenta. In aceasta clasa sunt inclusi aceia care isi castiga existenta prin minciuna: magicienii, vrajitoarele, mediumii, ghicitoarele etc.

(Constanta Vasile-psiholog)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: balanta din Vineri, 08 Iulie 2011, 13:11
da fortuna, din pacate asa se intampla de multe ori...nimeni nu ne garanteaza dragostea vesnica....in rest, da, in articol e punctat bine, cuprinde cam tot ce tine de mincinosi
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Vineri, 08 Iulie 2011, 13:25
Citat din: fortuna777
nimeni nu-ti poate garanta dragoste vesnica, iar cel care o face e un mare mincinos...
nu, pentru ca atunci cand iti spune, el este indragostit de tine si chiar crede ca te va iubi vesnic.
in schimb, eu te-as minti daca ti-as garanta acum ca iti vei gasi jumatatea si vei fi iubita vesnic.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Vineri, 08 Iulie 2011, 13:28
si cine te-ar crede? :P
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Vineri, 08 Iulie 2011, 13:30
eu nu m-as crede :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Vineri, 08 Iulie 2011, 13:34
inseamna ca nu esti un mincinos patologic ;) :D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Gheorghe din Sâmbătă, 09 Iulie 2011, 09:03
eu mint!  :o
sunt mincinos?  ???
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: cristijob48 din Luni, 11 Iulie 2011, 14:40
Citeam anul trecut un interviu luat celui mai bun specialist roman care opereza cu detectorul de minciuni pentru suspectii de diverse infractiuni sau crime  si in care acesta a fost intrebat daca in toata cariera lui a intilnit minciuni perfecte asfel incit aparatul sa nu le poata detecta.Specialistul a raspuns in felul urmator:”omul se poate ascunde de orice(in sensul de minciuna) in afara de un singur lucru-de sinele sau.
Desigur ca minciuna fata de ceilalti poate fi mai mult sau mai putin scuzabila in functie de scopul urmarit de cel care o propaga.Binefacatoare, daca motivatia este una nobila si consecinta ei de bun augur sau destructiva daca are la origine un scop meschin.Mai grav este atunci cind ne mintim pe noi insine pentru ca atunci are loc in interiorul nostru un conflict intre intelectul nostru si sinele nostru care mai devreme  sau mai tirziu ne va  distruge. 


Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Luni, 11 Iulie 2011, 14:57
da, dar mai exista si mincinosi care nici nu-si dau seama ca mint...isi doresc atat de mult aprecierea celor din jur si confirmarea asa-zisei lor "valori", incat si-au facut din minciuna un mod de viata :(
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: flaviaa din Luni, 11 Iulie 2011, 16:50
  Conform unor cercetari recente, se pare ca minciuna este un mecanism care tine de supravietuire si ca s-au evidentiat chiar anumite zone ale creierului care se activeaza atunci cand spunem o miniciuna sau cand avem un comportament inselator.
. Disimularea face parte din conditia umana.
„Omului i s-a dat o limba cu care sa poata vorbi si cuvinte cu care sa poata sa isi ascunda gandurile.” Proverb unguresc
Invatam foarte devreme sa apelam la minciuna. Chiar de cand suntem mici.
Mai mult, concluziile a doua studii recent publicate de Psychological Science sunt ca, la sugestiile parintilor, copiii de numai trei ani sunt deja in masura sa isi ascunda dezamagirea in fata unui cadou urat si sa multumeasca politicos cu surasul pe buze.
„Minciuna are functiile ei normative, ca si patologia sa. La fel si adevarul.” Arnold Goldberg
Intelegem de mici ca a spune minciuni este un comportament util din punct de vedere social, ne permite sa avem relatii bune cu toata lumea si, ulterior, vedem cum societatea chiar incurajeaza comportamentele mincinoase – prin minciuna poti uneori sa obtii posturile cele mai bune pe scara sociala.
 Nu intamplator copiii cei mai abili in a-si masca emotiile s-au dovedit a fi copiii unor parinti cu tot atata putere “de control”, diplomati si de succes.
Minciuna apare dintr-o varietate de motive, unele cu intentia constienta, altele fara.
A minti inseamna, prin definitie, a insela, a amagi, dar nu toate formele de inselare inseamna minciuna.
Limbajul minciunii este de cele mai multe ori complex si creaza confuzii, in functie de insasi natura subiectului.
Si, stim cu totii, cam toata lumea minte.
 Incepand de la banala afirmatie ”Vai, draga, cat de bine arati azi!”, care poate sa fie o minciuna nevinovata, pana la minciuni care au un scop bine definit, pentru atingerea caruia se apeleaza la inventii de natura psihologica sau medicala.
Dar hai sa vedem ce inseamna, conform dictionarelor, ’’a minti’’ si cateva dintre definitiile minciunii, inclusiv in forma sa patologica:
A minti
• A face afirmatii care denatureaza in mod intentionat adevarul.
• A induce in eroare pe cineva; a insela.
Minciuna
• Deprindere de a minti.
• Inselaciune, viclesug.
• Fictiune, nascocire, plasmuire.
• Afirmatie prin care se denatureaza in mod intentionat adevarul; neadevar.
• Plasmuire rauvoitoare pusa in circulatie; scornitura; nascocire; ’’Ce-i in mana nu-i minciuna’’ – nu te bizui pe promisiuni, ci multumeste-te cu ce ai in mod sigur.
Exista multi factori care ne influenteaza comportamentele si care pot predispune o persoana sa minta; asa cum spuneam, toata lumea minte – diferenta este in frecventa, scopul si gradul in care se minte.


Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Magdalena_` din Luni, 11 Iulie 2011, 17:05
da, dar mai exista si mincinosi care nici nu-si dau seama ca mint...isi doresc atat de mult aprecierea celor din jur si confirmarea asa-zisei lor "valori", incat si-au facut din minciuna un mod de viata :(

aia se numesc mitomani, parca asa, nu? si crede-ma sunt destui.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Luni, 11 Iulie 2011, 18:24
aia se numesc mitomani, parca asa, nu? si crede-ma sunt destui.

nu, aia se numesc mincinosi patologici...pentru ca ei chiar ajung sa creada propriile minciuni si n-au nicio remuscare cand sunt prinsi cu minciuna la purtator...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Luni, 11 Iulie 2011, 19:40

e acelasi lucru
mitomanie=minciuna patologica
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Gheorghe din Luni, 11 Iulie 2011, 19:44
din cate observ se discuta doar despre mincinosii care mint despre ei insisi...dar mincinosii care mint despre altii ? despre asa zisa barfa care de obicei tot o minciuna este ? si care face mai mult rau decat cea care se refera la tine insati? mincinosi care spun ceva urat despre cineva . cu titlul de "mi se pare mie ca " si care defaimeaza iremediabil , acestia nu merita atentia voastra ? de cate ati zis despre careva ca v-a furat ceva , sau ca a mintit desi omul nu mintise ? mincinosi care acuza pe altii ca mint in mod mincinos? mie mi se pare ca sunt cei mai rai mincinosi. >:(
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Luni, 11 Iulie 2011, 19:47

Mintile ilustre discuta idei, mințile reduse ii discuta pe alții.



Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Luni, 11 Iulie 2011, 20:52
e acelasi lucru
mitomanie=minciuna patologica


mitomania poate fi o stare constienta sau o stare nedeliberata. Eu ma refeream la ultimul caz, cand persoana in cauza nu este constienta de minciuna pe care o spune, situatie care se constituie intr-un simptom patologic
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Gheorghe din Luni, 11 Iulie 2011, 21:10
ai spus vreodata cuiva ca te-a mintit sau ca te minte si s-a dovedit pana la urma ca nu te-a mintit ci a spus adevarul ? mai grav: ati spus vreodata despre cineva ca a mintit sau ca a furat sau ca este un nemernic(a), si apoi sa se dovedeasca ca nu a fost asa ? cum se numeste o persoana care minte ceva despre cineva? eu cred ca este mai mincinos decat mincinosul din discutiile voastre.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Luni, 11 Iulie 2011, 22:22
ai spus vreodata cuiva ca te-a mintit sau ca te minte si s-a dovedit pana la urma ca nu te-a mintit ci a spus adevarul ? mai grav: ati spus vreodata despre cineva ca a mintit sau ca a furat sau ca este un nemernic(a), si apoi sa se dovedeasca ca nu a fost asa ? cum se numeste o persoana care minte ceva despre cineva? eu cred ca este mai mincinos decat mincinosul din discutiile voastre.

nu-mi amintesc sa fi facut asta...iar daca am facut-o vreodata cu siguranta ca m-am simtit ingrozitor de prost si mi-a parut foarte rau...si niciodata nu am facut-o constienta fiind ca gresesc...

niciodata nu am acuzat pe cineva de un lucru de care nu eram absolut convinsa ca este asa...de multe ori adevarul era atat de evident, dar am preferat sa stau in banca mea si sa ma fac ca nu vad...
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Joi, 14 Iulie 2011, 21:40


(http://3.bp.blogspot.com/-NhcqMy5uisI/ThAjKduHciI/AAAAAAAAAKE/AWrvGjmQ2sg/s1600/tumblr_lnmbrsihhG1qamemlo1_500_large.jpg)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Joi, 14 Iulie 2011, 23:47
este absolut adevarat. achiesez.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Vineri, 15 Iulie 2011, 17:19

 cit de mult rau poate face aceasta lipsa de onestitate in relatiile noastre apropiate
 
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: marcutza din Vineri, 15 Iulie 2011, 17:32
dureros de mult rau, apar: neincrederea, suspiciunea = moartea relatiei.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Miercuri, 20 Iulie 2011, 18:17
cu siguranta minciunile nu aduc ceva bun intro relatie - fie ea de cuplu fie de prietenie

citeam pe universalul "goagal" ca exista minciuni "albe"- care fac putin rau si care sunt folosite mai mult pentru a fi politicosi si minciuni "negre" care pot duce la lucruri grave.
Se pare ca mecanismul care ne determina in ambele cazuri se bazeaza pe ideea de a nu dezamagi persoana draga - chiar de multe ori de a o proteja de un adevar pe care il consideram dureros.

Cred ca de fapt important este -cum spunem adevarul fara a rani?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: aloevera din Miercuri, 20 Iulie 2011, 21:49
Cred ca de fapt important este -cum spunem adevarul fara a rani?


Asta da intrebare! adevarul de cele mai multe ori raneste, si atunci iti pui sincera intrebare daca are sens sa-l faci pe celalat sa sufere spunandu-i verde in fata adevarul.....
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: balanta din Miercuri, 20 Iulie 2011, 23:01
De multe ori nu am chef sa aud adevaruri care le stiu si fug de ele!
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: janeta din Miercuri, 20 Iulie 2011, 23:40
Citat
Cred ca de fapt important este -cum spunem adevarul fara a rani?

intrebarea ta se refera la un adevar neplacut  ori dureros  presupun , pe care a dori sa-l faci cunoscut cu orice chip , dar fara sa ranesti o persoana care inseamna ceva pentru tine .
eu cred ca daca este vorba despre un comportament care-ti displace la acea persoana la un moment dat , cel mai "cusher" , ca sa zic asa , ar fi sa-ti faci cunoscuta dezaprobarea  cat mai transant , dar nu din  pozitia acuzatorului . o acuzare implica din partea celuilalt , instinctiv , intentia de a gasi argumente in favoarea sa si scopul de a-l face sa inteleaga ca procedeaza gresit esueaza in cele mai multe cazuri .
daca , insa , este vorba de un adevar dureros situatia este cu mult mai delicata si difera de la persoana la persoana modul in care poate primi un astfel de adevar . o boala grava , un esec major ori , doamne fereste , un deces se fac cunoscute cu mult mai multe menajamente si precautii pentru ca socul produs sa poata fi cat mai usor suportat .
in toate cazurile , insa , eu sunt adepta adevarului , preferabil oricarei minciuni fie ea alba ori neagra .
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: Magdalena_` din Miercuri, 20 Iulie 2011, 23:42
si minciuna prin omisiune?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: janeta din Miercuri, 20 Iulie 2011, 23:54
si asta e un aspect de luat in seama . sa-ti dau un exemplu :
 in urma cu niste ani buni mi-am zarit cumnatul pe strada de gat cu o muiere . nu vrei sa stii cat de tare l-as fi strans de gat pentru asta stiind cat de mult il iubea sor-mea . cu toate astea nu i-am spus nimic sora-mii pentru ca suferinta produsa de vestea asta n-ar fi produs vreo urmare benefica pentru ea ci inca un chin in plus . ar fi acceptat situatia si tot ce ar fi urmat ar fi fost inca un spin in inima ei .
asa ca l-am dat eu dracului in locul ei si atat . ;D
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Joi, 21 Iulie 2011, 08:19
si minciuna prin omisiune?

e de discutat - depinde cat de important este ceea ce omiti

si asta e un aspect de luat in seama . sa-ti dau un exemplu :
 in urma cu niste ani buni mi-am zarit cumnatul pe strada de gat cu o muiere .
......

jani, daca sora ta ar fi aflat adevarul si  ca tu nu i-ai spus ce stiai despre sotul ei - crezi ca ar fi fost multumita ca ai incercat sa o protejezi de inca o suparare?
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: bit din Luni, 25 Iulie 2011, 22:31
Nu cred ca onestitatea ar fi ceva de pretuit.  Daca spui asa, inseamna ca e mai rara decat o girafa cu pete verzi. Nu, cred ca onestitatea e (sau ar trebui sa fie, in mod obligatoriu) ceva obisnuit, ceva care se vede si se intampla in fiecare zi (si nu doar o data pe zi), ceva fara de care n-am fi ceea ce suntem: oameni cu caracter. Pur si simplu, e acolo, ca aerul. Nu se vede, dar fara ea nu se poate.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Luni, 25 Iulie 2011, 23:52
hm. sunt perfect de acord ca onestitatea ar trebui sa fie o dimensiune a normalitatii, dar cu regret te anunt ca ii citesc necrologul in prea multe situatii. deseori e defuncta de serviciu, adica... asta ca sa nu zic ca e mai rara si mai exotica decat o girafa cu coada de veverita.  :D :))
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: bit din Marți, 26 Iulie 2011, 00:19
Probabil ca ai dreptate. Insa asta nu ma impiedica sa fiu asa cum sunt, chiar daca nu sunt prea placut de catre unii (nici nu tin sa fiu, daca stau sa ma gandesc un pic). Si am mai observat ca daca "practici" onestitatea, iti da pe de-o parte o forma de naivitate (si repede se gasesc "binevoitori" care sa speculeze asta!) insa pe de alta parte iti dezvolta un "radar" foarte eficient la minciuna sau prefacatorie. Iar asta te ajuta cumva.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Marți, 26 Iulie 2011, 00:29
Si am mai observat ca daca "practici" onestitatea, iti da pe de-o parte o forma de naivitate (si repede se gasesc "binevoitori" care sa speculeze asta!) insa pe de alta parte iti dezvolta un "radar" foarte eficient la minciuna sau prefacatorie. Iar asta te ajuta cumva.

absolut. achiesez 100%. eu obisnuiesc sa spun ca "simt" si ma deranjeaza vibratia minciunii  ;)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Marți, 26 Iulie 2011, 07:46
dar din pacate onestitatea se invata. nu ne nastem cu ea ca si cu culoarea ochilor.
si revenind on-topic, pina la urma relatiile mor si din lipsa de onestitate? dar atunci de ce continua doi oameni "neonesti" sa mai stea impreuna?

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Marți, 26 Iulie 2011, 09:06
hai, mai, Jul.... eu inclin sa cred ca e si o chestiune de caracter. unii sunt structural (mai) onesti, in timp ce unii au minciunica in sange. mie asa imi pare. a, ca poti corecta, in anumita masura, inclinatia spre neadevar si incorecitudine a unui copil, prin lectii constante de morala ...asta cred. insa am convingerea ca unii se nasc cu o resursa de onestitate mai mare. de cand eram mica, mica, aveam fixatia cu dreptatea, de ex., si n-as putea spune ca mi-a transmis-o cineva. ma revolta tot ce "nu era drept" si actionam intotdeauna astfel incat "justitia"(intr-un sens uman, nu institutional), sa nu fie stirbita (dupa mintea mea frageda, bineinteles), in timp ce altii minteau fara jena.  :)
relatiile mor din lipsa de onestitate atunci cand unul e structural onest si neonestitatea celuilalt ii e un defect prea dezamagitor. cand amandoi sunt "alunecosi", probabil ca se pot armoniza in neonestitatea comuna.  :) asa cred eu. sau "mincinos la mincinos nu(-si) scoate ochii" :)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: fortuna777 din Marți, 26 Iulie 2011, 10:46
cunosc o familie cu trei copii...acum adulti, din care doi sunt corecti si de toata increderea, iar al treilea, a avut de mic o inclinatie spre minciuna, care cred ca in timp a devenit patologica, deoarece 90% din ce spune este fabulatie...Orice spune, este pus sub semnul indoielii de catre cei care-l cunosc, dar gaseste intotdeauna noi victime pe care sa le "abureasca" si sa le vanda orice doreste...
Cei trei au fost crescuti la fel, parintii sunt oameni foarte corecti,...insa tatal mai tot timpul pus pe glume si sotii...

......al treilea copil, a avut de mic o inclinatie spre minciuna, care cred ca in timp a devenit patologica, deoarece 90% din ce spune este fabulatie...Orice spune, este pus sub semnul indoielii de catre cei care-l cunosc, dar gaseste intotdeauna noi victime pe care sa le "abureasca" si sa le vanda orice doreste

Nu cred ca onestitatea se invata...E adevarat ca mediul in care te invarti, copil fiind, poate avea influenta asupra caracterului tau...dar cred ca baza pe care esti nativ construit este covarsitoare si, chiar daca, la un moment dat in viata poti devia de la ceea ce tine de tine ca individualitate, pana la urma iti dai seama de abaterea de la starea ta naturala si revii la ceea ce ti-a fost fundamental fixat in gene.

Cat despre oamenii neonesti care continua sa stea impreuna...explicatia e simpla...cine se aseamana, se aduna... :) ;)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: silviu din Marți, 26 Iulie 2011, 11:08
Citat din: fortuna777
...... al treilea copil, a avut de mic o inclinatie spre minciuna, care cred ca in timp a devenit patologica, deoarece 90% din ce spune este fabulatie...Orice spune, este pus sub semnul indoielii de catre cei care-l cunosc, dar gaseste intotdeauna noi victime pe care sa le "abureasca" si sa le vanda orice doreste...
inca nu a ajuns politician? ??? e pacat sa se iroseasca un asa talent :(
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Marți, 26 Iulie 2011, 16:02
hai, mai, Jul.... eu inclin sa cred ca e si o chestiune de caracter.
....de cand eram mica, mica, aveam fixatia cu dreptatea, ...

pai de caracter si tine, ai dreptate.
dar caracterul nu e innascut, el reprezinta asimilarea si integrarea unor notiuni si pprincipii moral-valorice in conduita noastra de zi cu zi. dar daca te refereai si la temperament, acesta intr-adevar este genetic determinat, el este latura noastra energetica care difera considerabil de la un om la altul. acolo intervin hormonii, reactii chimice si multe altele de care habar n-am sa le explic, si care ne fac sa fim colerici sau sangvinici si asa mai departe.

educatia si mediul sunt determinante in insusirea valorilor si principiilor noastre de viata, deci in formarea caracterului. de aceea ziceam ca onestitatea e o alegere constienta si mai ales, cum spunea parca bitek, cu asumarea consecintelor ulterioare, oricare ar fi ele.
altfel, ce simplu ar fi … atunci ne-am disculpa cu toti si am spune: dar nu e vina mea ca sunt mincinos, nu am ce face, e din nastere!

iubire mica, vazind cum te-ai descris in copilarie ma intrebam daca ai tai ti-au fixat reguli, au stabilit clar norme de respectat, gen la ora asta se vine acasa, respecti ordine si organizare, chestii de genul asta?


Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Marți, 26 Iulie 2011, 16:48
iubire mica, vazind cum te-ai descris in copilarie ma intrebam daca ai tai ti-au fixat reguli, au stabilit clar norme de respectat, gen la ora asta se vine acasa, respecti ordine si organizare, chestii de genul asta?

absolut deloc.  :D total dimpotriva. de cand ma stiu am avut libertate deplina. parintii mei au avut incredere in mine, in judecatile si actiunile mele, si cred ca de aceea mi-au acordat mereu foarte mare libertate. ma sfatuiau dar nu ma obligau mai niciodata la a face ceva. e drept ca, desi traznita rau in copilarie, n-am avut etape de razvratire excesiva, cu iesiri notabile din perimetrul bunului simt.  :D
de aceea spuneam ca m-am "nascut" asa, si ca nu am dobandit anumite trasaturi de caracter prin educatie, conjuncturi etc. Dintotdeauna am avut o apetenta, uneori poate chiar exagerata, pentru "dreptate", onestitate etc...

cat despre temperamente...da, cred ca tin mult de niste reactii fiziologice, chimice etc.. insa sunt alte trasaturi carora inclin sa le dau o sorginte spirituala. unii se nasc buni, generosi, atenti la trairile celorlalti (se vede asta chiar din frageda pruncie), in timp ce altii se nasc rai, egoisti, fara scrupule in raport cu celalalte fiinte. Asta nu mai cred ca tine de "chimie". cei buni se afla in toate tipurile de temperamente: colerici, sangvinici etc... la fel si cei rai... exista si niste "ceva"-uri in structura noastra care cred ca nu pot fi explicate biologic....

da, exista o onestitate care se invata, se insuseste, care e "normata" social si pentru absenta careia nu poti da argumentul acela "ce sa fac daca m-am nascut mincinos", dar cred ca mai exista si o onestitate structurala care tine sa-i zicem, asa... vag, de fiinta respectiva (ca sa evit conceptele de caracter si temperament pe care nu le stapanesc f. bine si care uneori au oscilatii semantice  :D).
unii se nasc cu trairea onestitatii inradacinata bine in fiinta lor, ca un stejar cu radacini adanci; altii invata corectitudinea sociala (mai degraba decat onestitatea), si si-o vara in personajele in care defileaza public, ca pe o papadie fragila si slab ancorata, gata sa se raspandeasca in vant, cu prima ocazie.  :P

asta-i parerea mea, iubire mica.  :D :-*
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Marți, 26 Iulie 2011, 17:40
hai ca acu intelesei la ce te referi. eu ma limitasem la sensul discutiei initiale cu onestitatea unei relatii de cuplu.
asa e. alea sunt trasaturi de personalitate, sunt complexe si stabile pe parcursul vietii, si definesc un anume fel de a fi al nostru, sau esenta sau fiinta cum ai spus foarte frumos. toti le avem dar nu toti la fel de bine evidentiate. ca e vorba de empatie, demonstrativitate, emotivitate, agresivitate etc nu conteaza, dar ele reprezinta o predispozitie de a functiona intr-un anume fel.
stii cine mi-a venit in minte in timp ce citeam ce ai scris? personajul lui camil petrescu din jocul ielelor, care nu accepta si nu poate trai cu ideea minciunii si a compromisului

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Marți, 26 Iulie 2011, 17:44
am uitat ...

referitor la tine asa ma gindeam si eu, ca ai avut libertatea de a decide sau de exprimare mai mult decat au alti copii si nu a trebuit sa dai de ziduri

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: micaela din Marți, 26 Iulie 2011, 18:24
pana la un punct, da... am, sau am avut tendinta de a absolutiza ideea de adevar, dreptate etc. si da, ca si in cazul personajului din jocul ielelor, asta genera un soi de inadaptabilitate sociala... am invatat, sau am acceptat ca totul trebuie relativizat, ca muchiile si colturile trebuie indulcite.. :) ca eu insami nu sunt purtatoarea adevarului sau dreptatii absolute.... :)

da', ia zi-mi, doamna doctor de suflete, e buna aceasta libertate acordata copilului? caci si eu practic acelasi tip de relatie cu fi-mea in care am totala incredere, adica in justetea rationamentelor ei, in bunul-simt al actiunilor ei... nu i-am impus mai niciodata reguli stricte. nu a fost deloc nevoie. e si mult mai cuminte (adica mai ne-nazdravana) decat eram eu.  :) ba chiar dimpotriva, m-am straduit sa-i inlatur niste incorsetari pe care si le autoimpusese... m-am straduit sa-i sporesc libertatea interioara, inlaturandu-i teama excesiva de ridicol, de judecatile celor din jur... bineinteles, totul in perimetrul bunului simt, de care aminteam.
cu fi-miu, insa, am simtit la un moment dat nevoia sa adopt niste reguli, caci nu ma mai intelegeam in privinta invataturii. dar n-a functionat. s-a razvratit adolescentin si ajunsesem la conflicte importante. pana la urma a functionat tot vorba buna, explicatia si re-explicatia rationala, argumentata, apelul la bun-simt. constrangerea despotica pe care o adoptasem exasperata de inconstientele lui n-a dus la nimic bun. acum are libertate destula, dar si am incredere in el. doar invatatura mai e obiect de polemici aprinse.  :)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: bit din Marți, 26 Iulie 2011, 21:56
da, exista o onestitate care se invata, se insuseste, care e "normata" social si pentru absenta careia nu poti da argumentul acela "ce sa fac daca m-am nascut mincinos", dar cred ca mai exista si o onestitate structurala care tine sa-i zicem, asa... vag, de fiinta respectiva (ca sa evit conceptele de caracter si temperament pe care nu le stapanesc f. bine si care uneori au oscilatii semantice  :D).
unii se nasc cu trairea onestitatii inradacinata bine in fiinta lor, ca un stejar cu radacini adanci; altii invata corectitudinea sociala (mai degraba decat onestitatea), si si-o vara in personajele in care defileaza public, ca pe o papadie fragila si slab ancorata, gata sa se raspandeasca in vant, cu prima ocazie.  :P
Frumos spus! si mai e si adevarat. Pentru aceste cuvinte, ai tot respectul meu.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Luni, 01 August 2011, 01:14
si totusi ce ne place sa fim mintiti daca e ceea ce vrem sa auzim

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: balanta din Luni, 01 August 2011, 08:24
ma tem ca da Julia, ma tem ca ne place sa fim mintiti uneori....adevarul stim bine ca e relativ...e drept ca exista minciuna de tip negru-alb, cand eu am fost vazuta ca am furat un creion de pe un raft dar sustin cu tarie si revoltata ca nu este asa. Si exista minciuna gri, care are limitele fine, minciuna care oricand poate fi si adevar , functie de conjuctura si trairi. Si eu urasc minciuna. Am avut corectii aplicate pt ea cand eram mica...fara sa ma fi invatat cineva sa mint, am practicat-o pentru a obtine tot ce imi era interzis pentru ca eu nu functionam dupa instructiuni de tip "nu e voie, nu e cazul, nu acum". Apoi am practicat si minciuna de tip gri, cand azi spuneam una pentru ca asa simteam si maine spuneam altceva pentru ca imi schimbam trairile si atunci nici eu nu mai stiam adevarul. Cand nu suntem stabili emotionali nu cred ca putem avea o demarcatie clara intre minciuna si adevar. Bine, am practicat si minciuna prin omisiunea adevarului. Adica nu sunt deacord daca sunt intrebata de exemplu chestii personale sa spun adevaraul numai ca asa trebuie. Acum pentru ca nu sunt sigura pe adevar si minciuna mai bine tac. Cu aia alb-negru nu ma impac.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: steliana din Luni, 01 August 2011, 10:30
va rog sa ma ajutati cu mai multe sfaturi pentru a pedepsi o persoana mincinoasa;
daca nici una dintre variante nu imi place ... ma gandesc la o incadrare juridica;
cine ma cunoaste, stie ca nu mint - mai ales cand ma infurii!
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Luni, 01 August 2011, 16:24
..... sfaturi pentru a pedepsi o persoana mincinoasa

sa se gaseasca oare  "ac de cojocul" mincinoasei/ mincinosului?  ???
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: janeta din Luni, 01 August 2011, 17:39
primul pas , cred eu , este demascarea persoanei mincinoase . cu cat lucrurile se intampla cat mai " pe fata" , cu atat cel/cea care se foloseste de minciuni are mai putine sanse de a-si prolifera neadevarurile . ba mai mult , cei din jur fiind avertizati in privinta acestui mod   ( deplorabil , zic eu , ) de comportament vor proceda la excluderea din sanul comunitatii a mincinosului . iar asta poate fi o pedeapsa , desigur .
apoi , eu n-as ignora varianta juridica deoarece pentru mincinosii care ne afecteaza in mod grav existenta musai trebuie o pedeapsa pe care sa o simta cel putin la fel de acut pe cat de nociv le este comportamentul .
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Marți, 02 August 2011, 19:05

idem mai sus

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: bit din Joi, 04 August 2011, 22:52
Cel mai bun lucru pe care il poti face e sa rupi orice legatura cu persoana respectiva si sa te indepartezi cat de mult poti fata de ea, eventual ca masura definitiva, tinand cont de faptul ca minciunile respective au avut o tinta, un scop si au cauzat mult rau. Eu asa fac. Cu mici exceptii (adica daca e mascul, se poate invarti de o frumoasa rupere de bot din partea mea iar daca e o lady, ma rog - o lada, ca o lady nu procedeaza asa, ii explic dragut sa se tina departe de mine pentru restul zilelor sale). E cam preistorica treaba, stiu, dar e extrem de eficenta, cel putin stiu ca sunt inconjurat de oameni de incredere. Si asta ma face sa-mi traiesc viata mai linistit.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Sâmbătă, 06 August 2011, 08:12

ce simplu ar fi daca toti ar pati asa dupa ce mint…



(http://www.babble.com/CS/blogs/strollerderby/2008/02/08-15/Pinocchio02.jpg)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Sâmbătă, 06 August 2011, 12:11
daca ar exista cate un greiere (Grillo  8) ) pentru fiecare poate am reusi sa mai reducem din imboldul de a minti  al oamenilor
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Sâmbătă, 06 August 2011, 16:56
da-l incolo de greiere
sa le creasca nasu sau macar un corn in frunte din ce in ce mai mare
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: almi_gabi din Sâmbătă, 06 August 2011, 18:01
si sa se plimbe ca o specie mai cu "mot" dandu-se drept inorogi !!??   :-\ 8)
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Luni, 08 August 2011, 10:29

ihi
sa iasa in evidenta si sa stii cu cine ai de a face din prima clipa
dar eu ma intreb mincinosul care minte pe toata lumea are incredere in cineva?!?

Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: bit din Marți, 09 August 2011, 23:37
Eu cred ca se minte si pe sine. Asa ca traieste cu un surogat de incredere.
Titlu: Re: Moralitatea de a minti
Scris de: julia din Duminică, 04 Septembrie 2011, 10:23
grea viata trebuie sa fie sa traiesti asa in minciuna fara sa ai incredere in nimeni si nici ceilalti sa nu dea doi bani pe tine